4,124 matches
-
seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără noroc vă arde Soarele amiezii!.. 2012 Prefață la o altă carte O
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mea? m-am întrebat privind hârtia goală pe care o aveam în față. Erau multe. Era aia în care Margaret și Claire mă puseseră în căruciorul păpușii și mă împinseseră cu mare viteză. încă îmi aduc aminte cum stăteam aproape strivită în căruciorul prea mic, orbită de soarele de vară și văzându-le pe Margaret și pe Claire râzând pe sub bretoanele șatene care făceau parte integrantă din tunsorile de tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
despre mine, durerea mi s-a transformat în furie. Furia a clocotit înlăuntrul meu, a crescut și a dat pe dinafară. N-am putut să adorm fiindcă am purtat conversații imaginare în care îi făceam una cu pământul pe amândoi, strivindu-i sub niște remarci pline de severitate, inteligente și la obiect. în cele din urmă, cu toate că-mi era groază de nervii lui Chaquie, m-am dus și-am trezit-o. Trebuia să vorbesc cu cineva. Din fericire, Chaquie era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunt și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta s-au ridicat atunci în 1989? Oare aceasta este libertatea spre care tinde omenirea? Oare unde ești
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
până mai încolo. Nu era locul lor acolo, așa încât se ridică și se apropie, curios să vadă ce-i cu ei. Aproape ajunsese lângă parii aceia ciudați când simți că se împiedică de ceva fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sperând că Pohoață nu a observat contradicția. Gata, spuse Cristi hotărât, am terminat. Orice discuție pe tema aceasta se oprește aici și acum. Mi-ajunge, nu mai vreau să aud nimic. Surprins de reacția vehementă a inspectorului, Vasilică rămase tăcut. Strivi cu călcâiul țigara pe care o fumase și, cu un gest reflex, își aprinse alta. Hai, spuse Cristian, termină-ți țigara și să mergem! Am venit aici cu o treabă. Vă rog, domnule inspector! insistă Vasilică. Lămuriți-mă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zi. Numai că domnul comandant nu voia cu nici un chip să accepte și alte idei în afara celor proprii iar el nu era obișnuit să lucreze așa. Am auzit că ieri ai fost din nou pe munte, spuse dintr-o dată Pop strivind țigara în scrumieră. De unde ați auzit? întrebă circumspect Cristian. Cum de aflase bătrânul de excursia sa montană? Cine îl informase? Fusese singur acolo și nu vorbise cu nimeni în afară de Ileana iar ea nu credea că îi spusese lui taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ghicise gândurile tata m-a liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bolovănișul de sus. Ceea ce se întâmplă după aceea nu semăna de loc cu ce se aștepta el. Brusc fu smuls de la pământ și fulgerător se izbi de peretele de piatră din locul unde voia să ajungă. Icni puternic și își strivi între dinți o înjurătură. Îl durea pieptul acolo unde se lovise și se întoarse furios spre moșneag pe care îl auzea râzând copios jos, în spatele lui. Nu așa, dragul meu, rosti bătrânul printre hohote, mai încet! Trebuie să vezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai scoată ceva profit. Refuzase sec și închisese telefonul nervos. Uitase de incidentul respectiv, îl considerase o încercare a concurenței de a-l face să piardă afacerea. Conversația îi reveni în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era el, se străduise să-l inițieze în tainele muntelui acela blestemat. Zâmbi amar și își strivi o lacrimă între pleoape, îi era dor de Moș Calistrat. Ciudat, în tot acest timp, nu simțise nici o dorință să se întoarcă, iar pe bătrân nu-l mai văzuse de când plecase din Baia de Sus, cu trei ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți închipui ce bătaie am luat de la taică-meu într-o seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să cadă prin același tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Plânsul de verde Elena Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de trezie. Lacrimile se
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
Îmi vine să spun că, până nu vor da frigurile, nu mai am ce să caut acasă, unde îmi voi regăsi intactă recuzita romanului: ghiocul ținând loc de scrumieră, Figaro la o înălțime respectabilă pe baloții de maculatură, în curând strivită între turnul lor și tavan, tot sus, pe dulap, felicitarea de ziua mea pe care Țâru mi-a schițat la ultimul șaișpe noiembrie portretul de bătrân cu mustață. Pe prima față a felicitării era o compoziție mai elaborată în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
judecătorilor cămașă curată, parcă s-ar duce la execuție. E ras neglijent, ras de alții, cu un semn de brici pe bărbie, pe care îl simte fără să-l atingă, ca pe o insectă pe care ar trebui s-o strivească între degetele sale cu urme de pământ la buricele turtite. După ras, primise cămașa al cărei guler îl irită și cafeaua de la o gardiană în uniformă de camuflaj, o negresă drăguță în fața căreia militarul ar fi încercat să fie curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor, unde tot el începe să cârtescă cu glas pierit împotriva programului de seară, și în fine în spațiul de scris animat de molii strivite din sezoanele trecute pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare. Privirile îmi alunecă pe spații albe, pe monitorul rece al PC-ului, pe stiva de foi cu semne mărunte care se cer contemplate îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-mi spuse: Tu trebuie să fii Alin. Avea un accent suspect de corect și înțelegeam în acele momente că o confundasem cu cine știe cine, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de clipele noastre Gonzales că-mi vine să urlu la cer... Cu ce greșim de nu ne ies lucrurile așa cum le-am vrea? Nu voiam să-i răspund fiindcă ar fi însemnat s-o rănesc, dar i am oprit cuvintele strivindu-i-le de buze. A închis ochii să-și tipărească în minte acele clipe, iar eu o priveam nedumerit cum mă ademenște din nou în mrejele ei. Nici nu știu dacă mă vindecasem vreo clipă de ea, nici nu știu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
umbră sub razele stinse de lună albastră. Timpul atras de vortex-ul său într-o cutie de lemn băițuit se lăsa mărunțit de ticăitul unei ancore cu brațele ridicate spre vise, în timp ce roți de metal se învârteau obosite în același sens, strivind între dinți clipele de monotonie. Așteptam încordat momentul în care să se spargă rutina sub sunet de clopot și-mi acordam în minte prin rimă cuvântul nerostit să-l pot îngâna pe muzica scrisă din doar două note, iar acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în viața mea? Poloneza n-a mai stăruit cu întrebările (probabil se temea de brunetă) și ne-am avântat din nou în vârtejul dansului. O strîn-geam cu putere la piept și ea sesizîndu-mă, Se lipea tot mai mult de mine, strivindu-și sânii mici. Mi-a șoptit, într-o românească fermecător de stâlcită, închizînd ochii, ca-n extaz: ― Chit vrei se amețești la mine în noapte asta! ― Și eu, Wally! la fel! Fără altă explicație (nutream se vede aceeași dorință), ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum ați început să vă bateți soțul? Biine! Am să vă dau replica. Mihaela întinse obrazul ca să-i întorc palma și închise ochii în așteptare. ― Nu, n-ai să scapi numai cu atât... Am tradus amenințarea în faptă îmbrățișînd-o și strivindu-i buzele cu o sărutare. ― Canibalule, strigă Mihaela, gemând de durere, am să te bat toată viața. După acest început promițător am pornit-o razna prin oraș, lipiți unul de altul, privind străzile, casele, vitrinele. Apoi am coborât pe malul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]