4,463 matches
-
sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese acolo. - Te voi aștepta la bac, la ora 6. Și plecă trîntind ușa. Marie nu făcu nici un gest ca să-l rețină. 12 În zori, prin ceață și stropi de valuri, Între noapte și dimineață, contururile nu se deslușeau prea limpede la Lands’en, insula și oceanul se confundau. Cei bătrîni spuneau că În acel ceas, la fel ca În amurg, lumea celor vii și lumea morților comunicau. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere video! E o nebunie, vă pricepeți cumva la deochi sau ce se Întîmplă? Luca Îl fulgeră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adune mințile și Înțelese atunci că singurele care ar mai fi putut avea o anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei oprite În largul mării, Marie zăcea inconștientă. O jerbă de stropi Îi udă brusc chipul, se sufocă, deschise ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palme. 21 Soarele se ivi brusc fără ca cineva să fi putut spune dacă răsărea din cer sau din mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarse privirea. Ambulanța porni În urlete de sirenă. Astfel sfârși prima iubire a lui Bruno. Vara lui ’76 a fost probabil perioada cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șasea și ultima sticlă de Vieux Papes; Începea să se simtă cu adevărat obosit. Mâine lucrezi, nu? Întrebă el. Bruno nu reacționă. Contempla un punct precis de pe parchet; dar În locul acela de pe parchet nu era nimic, nimic precis; doar câțiva stropi de murdărie. Se Însufleți totuși auzind zgomotul dopului, Își Întinse paharul. Bău Încet, cu Înghițituri mici; acum privirea Îi alunecase și plutea la Înălțimea caloriferului; nu părea defel dispus să continue. Michel ezită, apoi deschise televizorul: era o emisiune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere incontrolabil, Îi ejaculă În față. Se Îndreptă brusc, o Îmbrățișă. — Îmi pare rău, spuse el, Îmi pare rău. Ea Îl sărută, se ghemui la pieptul lui, el simți stropii de spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea să rămână Încă o vreme la ele. - S-o crezi tu, strigă ea după mine, dar eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În cale. Povârnișul se umplu de fire de apă ce se repezeau la vale. Apoi, stropi grei și deși de ploaie prinseră să cadă asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu de ce te-ai săturat? l-am Întrebat. - Eh, făcu el. Într-o seară, am văzut un cap de liliac atârnat de o creangă coborâtă mult deasupra potecii. Capul fusese legat de mână omenească și gâtul Încă Îi sângera, răspândind stropi calzi pe potecă. Ne tot Întrebam ce putea să Însemne asta când Runa dădu peste niște urme de pași În pământul umed. - Copii? se miră ea, măsurând urmele. - Coțcarii! Vor să ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei și, În toate luntrele se Întâmpla același și același lucru: lumea Începea să vorbească, veselă, ca la fiecare Început de zi, după care, văzând că erau la cheremul apelor din jur, se cufundau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți nici cât un vierme tăiat în două... (Bea.) Artur! (Bea.) Copilul nostru! (Bea.) Tot ce avem noi... (Bea.) Iartă-ne că suntem atât de lași... (Bea.) GARDIANUL (Umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VOAL: Plânge, plânge... Întinde mâna, culege cu două degete câteva lacrimi de pe fața BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și-și întinde degetele umezite spre BĂRBATUL CU ZIARUL.) Poftim. BĂRBATUL CU ZIARUL (Își umezește la rândul lui degetele și încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL: Săracul... BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
om rău. N-are rost să vă supărați pe el. E ca un copil. E cretin. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Arătând spre sticlă.): Dă-mi și mie... HAMALUL. (Înviorat.): N-am spus eu? E bun... (Îi întinde sticla.) Mai e un strop. CĂIĂTORUL PRIN PLOAIE (Bea.): N-am știut că mă pândiți. Am fost un prost. Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
n-am avut niciodată ecou, aici... Niciodată. E pentru prima oară când avem ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ecou... (Bate din nou.) Ce frumos sună! Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat.): Nu aud nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Chiar nu auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat.): Nu aud nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu... nu aud... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
auziți nimic? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu... nu... deși... simt cum undeva... parcă picură ceva... Parcă se aud niște stropi oare cad într-un pahar cu apă... HAMALUL (Încordându-și auzul.): Niște stropi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat.): Da, niște stropi... Niște stropi mari și rotunzi... Niște picături albastre... și reci... Nu le auzi? Ascultă! Ascultă în direcția asta... HAMALUL (Concentrat.): Nu aud nimic. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Închide ochii. Ascultă într-acolo... HAMALUL: Nu... nu aud... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Parcă se strecoară ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și muzică, că ne simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Facultatea. Popa o privi lung, ca și cum abia atunci o vedea prima oară. Îmbujorată, fătuca îl privea și ea ciudat, descoperindu-l parcă abia acum și ea. Bărbat încă zdravăn, în plină putere, cu barba roșcată deasă, sclipind năclăită de câțiva stropi din grăsimea curcanului. - Îl știu pe băiatul ăla, cum să nu, de treabă dar... Nici nu vroia după aia să mai știe de părinți. Venea aici în sat și nu se ducea la ei. Și le purta numele. Auzi, supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aștepta nimeni. Din câte am mirosit eu, dar asta e părere personală, nu e ceva garantat oficial, a ieșit cu ceartă mare. Se desparte acuși-acuși organizațiile. Oricum, dânsul nu vine nici la închidere.“ Desfăcu plicul, sigilat ca odinioară, cu un strop de ceară roșie, o lacrimă lățită, cu monograma de pe ghiulul lui Georges K. Iachimovici la mijloc. „Am primit azi noapte lista. Chiar din mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]