3,534 matches
-
sediul Asociației Studenților Creștini, organizație studențească cu orientare de extremă dreapta. Regulamentele interbelice de funcționare ale universităților prevedeau dreptul studenților de a se asocia, cu condiția ca statutele asociației să fie aprobate de Senatul universitar. În Iași, până în anul 1922 studenții erau asociați în "Centrul Studențesc din Iași", asociație care nu făcea nicio distincție din punctual de vedere al apartenenței etnice sau confesionale. Deși eliminat din facultate în iunie 1921, Corneliu Zelea Codreanu revine în toamna aceluiași an atât prin sprijinul
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
după doar o perioadă de trei luni, de frică să nu fie repatriat forțat în Tunisia, acesta pleacă în Siria unde va studia filosofie pentru o perioadă de patru ani la Universitatea din Damasc. Aici își va petrece anii de studenție în mijlocul a numeroase dezbateri precum cea dintre naționaliștii naserieni și cei baatiști, cea dintre seculariști și islamiști, precum și alte dezbateri legate de atitudinea către Vest și asupra ocupării israeliene a Palestinei. În 1965 decide să vadă lumea europeană, incepand o
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
(n. 1956 la Zorleni, județul Vaslui, crescut la Galați, devenit, o dată cu studenția, bucureștean): este unul dintre cei mai importanți artiști vizuali români ai ultimelor decenii. Sculptor că formație, a evoluat încă dinainte de 1989 către obiectualisme varii, instalații și alte forme de manifestare neconvenționala în spațiu. După căderea regimului comunist a devenit artist
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
Laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură pe anul 2016. Și-a făcut studiile la Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat din Chișinău pe care a absolvit-o în 1993. Participant activ, încă din timpul studenției, la Mișcarea de Eliberare Națională, fapt pentru care e admonestat și persecutat de organele securității de atunci. I se înscenează diferite mascarade, cu scopul de a-l convinge să colaboreze cu KGB-ul de atunci și să renunțe la lupta
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
din primele lucrări românești legate de sociologia industrială. După 1918, este numită comisar (ministru) al ocrotirii sănătății și membru al Guvernului RASSM; în această funcție a contribuit la crearea și dezvoltarea bazei materiale a medicinei în stânga Nistrului. În anii de studenție, aderă la curentul socialist și participă în 1903 la Congresul Internaționalei a II-a. După Revoluția Rusă din 1917, devine promotoare a cauzei bolșevice și se mută cu traiul în URSS. Acolo exercită funcția de redactor al unor publicații comuniste
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
constituie studiul îndelungat al personalității lui Gala Galaction, profesorul său preferat, față de care manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. Referitor la activitatea publicistică trebuie să menționăm că și-a început-o încă din anii studenției, 1935 - 1936, la săptămânalul “Tribuna tinerimii” din Chișinău, editat de un grup de studenți teologi. Tot în această perioadă, avându-l ca profesor la facultate pe părintele Gala Galaction, acesta din urmă, intuind calitățile și însușirile sufletești deosebite ale studentului
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
jazz pe scena Casei de Cultură a Studenților și a Casei Armatei din Cluj și muzică populară la ansamblul „Mărțișorul”. De asemenea, a fost în tinerețe și manechin la Centrul de Creație UCECOM condus de Zina Dumitrescu (1979-1988). În perioada studenției, a jucat pe scena Teatrului Național din Cluj, împreună cu actorul George Motoi. După absolvirea facultății, a devenit actriță la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. De-a lungul anilor a mai colaborat cu Teatrul Odeon din București și Teatrul Național
Natașa Raab () [Corola-website/Science/328712_a_330041]
-
Dumitriu și Horia Bernea. La sfârșitul anului întâi a deschis împreună cu Eugen Stănculescu, fără voia Decanatului, o expoziție pe holul Institutului, cu picturi mari, cubiste, în stilul Picasso. Pantazi a expus și un nud pictat cu cremă de ghete. Amândoi studenții au fost exmatriculați pentru „huliganism” și trimiși un an la „munca de jos”. Eugen Stănculescu s-a angajat ca vitrinier la „OCL Alimentara” iar Pantazi care avea o diplomă, pe un șantier de Drumuri și Poduri. Adeseori, Valeriu Pantazi s-
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
la „OCL Alimentara” iar Pantazi care avea o diplomă, pe un șantier de Drumuri și Poduri. Adeseori, Valeriu Pantazi s-a laudat că el a mers cu mașina pe un drum făcut chiar de el pe valea Mureșului. În vremea studenției a debutat și ca poet în revista „Luceafărul” (1961) la „Poșta Redacției”. Apoi a publicat frecvent și a luat chiar și un premiu al revistei în anul 1972. Tot în acea perioadă a cunoscut și s-a împrietenit cu cei
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
nu va mai expune și a fost chemat lunar la „serviciul de pașapoarte” să dea declarații despre „ce face soția lui în Olanda”. Fără niciun mijloc de existență, Valeriu Pantazi a primit ajutor de la prietenii lui din Pitești (din timpul studenției) care i-au întins o mână de ajutor oferindu-i sala „Metopa” unde a putut să expună clandestin, vara, când custodele galeriei era plecat în concediu. Sprijinit de maestrul Gheorghe Pantelie care l-a și găzduit în Pitești, a vândut
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Vanessa Lee Carlton (n. 16 august 1980) este o cântăreață americană de muzică pop. După absolvirea Școlii Americane de balet, Vanessa a decis să urmeze o carieră în muzică, interpretând în timpul studenției diferite cântece la pian în mai multe baruri și cluburi din New York. La trei luni după ce a înregistrat o casetă demonstrativă și avându-l ca producător pe Peter Zizzo, a semnat cu casa de discuri A&M Records. Primul album
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
Din datele actuale se consideră că această formă de sculptură ar fi apărut prin secolul al XVIII-lea în Rusia. Astfel au luat naștere diferite obiecte sau chiar palate din gheață. Această tradiție a fost reînviată în anul 1950 de studenții din Sapporo, aici fiind create din gheață, sculpturi uriașe. De atunci are loc anual în Saporo, "Festitivalul sculpturii în gheață". Acest fel de "sport" are tot mai mulți adepți. În februarie 2002 în Graz, are loc pentru prima oară pe
Sculptură în gheață () [Corola-website/Science/329485_a_330814]
-
raion Gheorghe Gheorghiu Dej București. Primele încercări literare se adresează revistelor „Cravata roșie”, „Luminița” și încercările lui de a-și publica versurile. 1961-1965 Liceul Doamna Stanca din București. 1965-1973 Absolvent al Institutului de Construcții București, obținând diploma de inginer. În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon. Din 1970 a lucrat pe șantierul Chiajna, la un depozit legume fructe, ulterior la prefabricate (Vitan-Bârzești și Militari BCA), investiții (IAPI Turism București), sistematizare teritoriu (arhitect-șef al sectorului 6 București), proiectare
George Stanca () [Corola-website/Science/330990_a_332319]
-
numele de Teo Cepraga, n. 12 martie 1946, Brașov, județul Brașov) este un jurnalist român. Cursurile gimnaziale și liceul le urmează în Sighișoara. După absolvirea Liceului teoretic, în 1963, este admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț-București. În timpul studenției, activează că ghid ONT( în perioada vacantelor). După absolvirea facultății, este reparizat că economist la U.J.C.C. Brașov, unde activează aproape un an. La scurt timp, în urma unui concurs, este angajat la ziarul România Liberă unde publică articole și reportaje
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]
-
Imperiul Otoman, fixând trei grade de școli: Gradul de școli era direct proporțională cu mărimea domeniilor cu care era înzestrat. Mai exista încă un tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau fiii suveranilor și marilor demnitari. În seminariile superioare studenții se perfecționau în domenii precum: drept, teologie și literatură. La seminariile înființate în timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea se predau limba arabă, persană, interpretarea Coranului, viața și învățăturile profetului, dreptul coranic musulman, sintaxa, logica, gramatica, matematica, cosmografia, geometria. În timpul
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
în orașul Isparta, Süleyman Demirel a fost plecat în orașul Afyon pentru a urma cursurile de liceu. În anul 1942 este admis la Universitatea Tehnică din Istanbul, iar în anul 1949 obține diploma de inginer în domeniul construcțiilor civile. În timpul studenției a întâlnit-o pe Nazmiye Șener, cea care în anul 1948 avea să îi devină soție. Nazmiye Demirel a murit la data de 27 mai 2013 în orașul Ankara, fiind diagnosticată din anul 2005 cu boala Alzheimer. Imediat după absolvire
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
în vederea proiectării Metroului București. A făcut parte din comisia interministerială de analiză a Cutremurului din 4 martie 1977. Între anii 1985 - 1994 a făcut parte din echipa care a înființat și condus Muzeul Național de Geologie din București. În anii studenției a simpatizat cu Partidul Național Liberal, fără a face parte din nici un partid politic, până în 1965, când devine membru al P.C.R. o condiție "sine qua non "în epocă pentru a putea deține o funcție de conducere în cadrul Institutului Geologic. Dacă în
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
Sârbu îi remarcă calitățile literare în perioada studiilor liceale și îl îndrumă către cenaclul Filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor, condus de A.E. Baconski. A debutat în anul 1956, cu poezii publicate în ziarul "Făclia" din Cluj. Publică în perioada studenției în paginile revistelor "Steaua" și "Tribuna" din Cluj. În anul 1964 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează editorial cu volumul de povestiri SF "Nepăsătoarele stele" (1968), publicând apoi proză științifico-fantastică în volumele "Iarba cerului" (1974; Premiul de proză
Constantin Cubleșan () [Corola-website/Science/336959_a_338288]
-
1944 reintră la o școală militară de ofițeri de rezervă, fiind trimis, după absolvire, pe frontul antihitlerist până în iunie 1945. După demobilizare, își reia studiile juridice pe care le absolvă la Iași în 1947. A fost implicat încă din anii studenției în activitatea Uniunii Tineretului Comunist și a organizațiilor aflate sub influența Partidului Comunist, ca Apărarea Patriotică și Uniunea Patrioților. Devine ziarist la organele de presă ale partidului, fiind redactor la cotidianul "Zori noi" din Suceava (1948-1953) și lucrând apoi la
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
secretar de redacție la revista "Manuscriptum" (1981-1989), publicist-comentator la revista "Academica" (1990-1991), redactor responsabil al "Analelor Academiei Române" și șef al Biroului de presă al Academiei Române (1991-1994), apoi director adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008). A colaborat cu articole încă din anii studenției la "Scânteia tineretului", "Viața studențească", "Informația Bucureștiului". A debutat în activitatea de critic literar cu o recenzie a cărții "Contradicția lui Maiorescu" de Nicolae Manolescu, publicată în 1971 în revista "Tomis". A fost preocupat de specificitatea literaturii și a culturii
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
(n. 8 noiembrie 1988, Ocna Mureș, județul Albă) este un inginer, antreprenor și consultant în IT. În perioada 2007-2013 și-a făcut studiile de inginerie la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. Începând cu anul 2009, din perioada studenției, s-a implicat în mediul universitar ca membru în structurile reprezentative, fiind în scurt timp cooptat și în echipa responsabilă de prezență online a universității. Începând cu anul 2012 se alătură mai multor Start-Up-uri, de menționat fiind activitatea consultant în cadrul
Tudor Vesa () [Corola-website/Science/337448_a_338777]
-
N. Bălcescu" (în prezent Colegiul Național "Carol I") din Craiova (clasa specială de matematică), a absolvit în 1979 Facultatea de Electrotehnica a Universității din Craiova (secția Automatizări și Calculatoare). Din 1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestita și Punct și de la capăt." A mai primit premii de poezie în liceu și în anii studenției. Alte premii: premiul Filialei Craiova a U.S.R. (în 1983 și 1994); premiul de haiku al Comunei Literare Vârșeț-Serbia (1987); Premiul de poezie al C.C. al U.T.C. (pentru volumul „Lamura“, 1983), premiul I pentru poezie al revistei „Amfiteatru“ (1975), premiul
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
Semnătură : VICTOR I. SUIAGA (1899-1996) dr. în științe juridice și administrative, plecat dintre noi la vârsta de 97 de ani 1. Biografie 1.1 Copilăria și primii ani de școală 1.2. Primul război mondial și Marea Unire 1.3. Studenția 1.4. Maturitatea - vicepreședintele Uniunii Foștilor Luptători din Gărzile Naționale Române din Ardeal în 1918-1919, secția județului Hunedoara - între anii 1935 - 1944; - secretar general al Ligii Antirevizioniste Române, filiala județului Hunedoara, între anii 1930 - 1940; - președintele Frăției Ortodoxe Române din
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
traducător maghiar din Transilvania. A urmat studii la Gimnaziul Premonstratensian din Oradea și apoi la Liceul Gojdu, după care a fost student la Facultatea de Teologie Reformată din Cluj, ale cărei studii le-a absolvit în anul 1930. În perioada studenției a fost președinte al cercului literar Bethlen Gábor din Oradea, colaborând la revista "Ifjú Erdély". După absolvirea studiilor teologice a lucrat ca pastor reformat în localități din actualele județe Bihor și Satu Mare (Berveni, Cauaceu, Beiuș-Șuncuiuș, Craidorolț, cartierul Olosig din Oradea
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]