4,020 matches
-
se află în actuala localitate Sub Cetate din județul Sălaj. În urma unor invazii tătare devastatoare și a creșterii amenințării dinspre Imperiul Otoman, regalitatea maghiară a ridicat un sistem de fortificații în Transilvania, sistem care se extindea și în partea de sud-vest a actualului județ Sălaj. Din acest sistem făcea parte și , ridicată pe dealul numit „Plai”, la poalele Munților Plopiș, nu departe de satul Sub Cetate. Cetatea a fost construită cu scopul de a apăra regiunea sud-vestică dinspre direcția Nușfalău - Zăuan
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
VII-lea al Franței cât timp a participat în cruciadă. Capețienii au încercat să-și extindă teritoriile pe care le dețineau prin căsătorii plănuite. În 1137, Ludovic VII s-a căsătorit cu Eleonora de Aquitania, moștenitoarea unor întinse moșii din sud-vestul Franței. Mariajul a eșuat și a fost anulat în 1152. Suger l-a consiliat pe rege în privința divorțului de Eleonora de Aquitania. Eleonora s-a recăsătorit cu Henric II Platagenet, conte de Anjou, duce de Normandia și din anul 1154
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
vedere cultural și lingvistic. Ludovic al IX-lea al Franței i-a învins pe albigenzi și pe conții de Tolouse, anexând sudul Franței proprietăților coroanei. A dominat și în conflictul cu regii englezi, care încă mai dețineau teritorii vaste în sud-vestul Franței, chiar și după confiscarea celor pe care le deținuse Ioan Fără de Țară. Ludovic IX a fost canonizat în 1297 pentru că a întreprins două cruciade în Țara Sfântă, dar și pentru că a murit de ciumă în timpul ultimei cruciade în 1270
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
casa de discuri Sun. Pe 19 martie 1955, au fost lansate “Movie Magg” și “Turn Around” sub marca Flip(151), deținută de Phillips, “Turn Around” devenind un hit regional. Datorită acestei piese difuzată de-a lungul regiunii de sud și sud-vest, lui Perkins i s-a propus să apară împreună cu Elvis Presley, la teatrele din Mariana și West Memphis, statul Arkansas. Comentând reacția publicului atât la adresa sa, cât și a lui Presley, Perkins a afirmat: “Când săream pe scenă, oamenii țipau
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
și întrunirile lor au avut de suferit, datorită nivelului mare de impozit. În jurul secolului al XVII-lea, în care existau dovezi ale creșterii vizibile a populației albaneze, inițial în Metohia. Se susținea că acest lucru a fost rezultatul migrațiilor din sud-vestul provinciei (de exemplu, Albania modernă) și emigranții au adus religia islamică odată cu venirea lor. O dovadă sigură a migraților: mulți albanezi din Kosovo au numele de familie caracteristic locuitorilor din regiunea de nord a albanezilor din Malësi. Cu toate acestea
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
din Italia. Tzvi Yanay, care se născuse sub numele de Sandro, era mezinul. Dintr-un motiv rămas neclar, băiatul mai mare, Romolo, a fost predat spre creștere unei doici pe care au angajat-o la Catanzaro în regiunea Calabria din sud-vestul Italiei. Perechea nu obținuse cetățenia italiană și de aceea, după începutul celui de-al doilea război mondial, Kalman Toth a fost obligat să părăseasca solul Italiei și să se repatrieze în Ungaria. El a revenit la familia pe care o
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
iobagi fugiți de pe moșii din provinciile Rusiei. În anul 1823 a avut loc sfințirea bisericii cu hramul "Sf. Arhanghel Mihail". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Divizia a rămas pe teritoriul Rusiei, aflându-se în apropiere de frontieră. În 1866 s-a deschis o școală parohială, care s-a transformat în 1874 în școală de stat
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
hramul "Sf. Arhanghel Mihail" a fost sfințită în 1873. Prima școală din sat a fost deschisă la 6 octombrie 1880. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
(în ) este un liman sărat format pe malul Mării Negre, în sudul Basarabiei. Suprafața lacului se află pe teritoriul Raionului Tatarbunar, la sud-vest de Lacul Șagani. Bazinul lacului este de formă alungită. Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
Suprafața sa este de 2.36 km². Lacul se află pe malul Mării Negre, de care este separat printr-o barieră îngustă de nisip. De-a lungul litoralului, Sasicul Mic este situat între lacul Șagani (la nord-est) și lacul Djantșai (la sud-vest). Pe malul sud-vestic se află stațiunea Raseika (în ). face parte din Parcul Natural Național "Limanele Tuzlei".
Lacul Sasicul Mic () [Corola-website/Science/318535_a_319864]
-
raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Buduri. El se află la o distanță de 26 km sud-vest de stația de cale ferată Culevcea. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Buduri (în ), în acel an el fiind redenumit "Кочкувате". Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Basarabiei. Satul Buduri a fost fondat în perioada 1812-1815 de către țărani ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Rusiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
1815 de către cazacii din trupele de la nordul Dunării. În anul 1817 a avut loc sfințirea bisericii cu hramul "Sf. Nicolae". În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Trihat a fost fondat în anul 1815 de către cazacii din trupele de pe malul Dunării. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Trihat, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318529_a_319858]
-
țărani ucraineni iobagi din Rusia. La începutul secolului al XIX-lea a fost construită în sat o biserică de lemn. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
locul unei foste garnizoane turcești. În sat au fost construite mai multe biserici de piatră: în 1822, 1834 și 1878. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Achmanghit a rămas pe teritoriul Rusiei. În 1890, a fost deschisă o școală parohială. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Lichtental a rămas în continuare pe teritoriul Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Lichtental a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
a fost înființat în anul 1832 de către țărani moldoveni iobagi fugiți de pe moșii, pe locul unei tabere a țiganilor nomazi. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Faraoani a rămas în continuare pe teritoriul Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Faraoani a făcut parte din componența României, în Plasa Volintiri a județului
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
și nouă de porți. Impăratul Theodosius cel Mare a dotat cetatea cu cea mai frumoasă intrare, Poarta de Aur, prin care pătrudea marele drum roman via Egnatia, ce venea dinspre coasta Dalmației trecând prin Thessalonic. Acestă poartă se afla în sud-vestul orașului, fiind folosită de împărați pentru intrările lor solemne. De la ea începea "via triumfalis" spre centrul capitalei. Fiecare împărat ce a urmat întemeietorului și-a marcat domnia prin noi construcții. Arcadius a ridicat un palat de terme, Theodosius al II
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
satul Valea lui Ipati. a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate, în cimitirul aflat pe un vârf de deal de la marginea satului. Pe grinzile sculptate, se află un text scris în limba română cu caractere chirilice. La sud-vest de biserică se află o piatră veche de mormânt cu o inscripție cu litere chirilice: ""1838 maiu 28 sau săvr(șit) Marie, Nede.. de.. 1843"". Biserica nu este pictată în interior, pereții săi fiind acoperiți cu multe icoane, dreptunghiulare (Maica
Biserica de lemn din Ipatele () [Corola-website/Science/318754_a_320083]
-
După Interregnum-ul (perioada dintre domnii) din anul 1273 unele orașe mari ca Dortmund, Frankfurt pe Main, Ulm, Schwäbisch Hall, Rothenburg, Augsburg sau Nürnberg puteau să-și extindă teritoriul peste hotarele orașului. Cele mai întinse teritorii le-au avut orașele din sud-vestul Germaniei, unde nu existau principate mari; astfel unul dintre cele cele mai întinse teritorii le-a avut orașul Berna. După anul 1815 mai exista încă Uniunea orașelor libere, de care aparțineau orașele Hamburg, Bremen, Lübeck și Frankfurt pe Main, dintre
Oraș imperial liber () [Corola-website/Science/318777_a_320106]