5,950 matches
-
s-o fi avut cu el tot timpul sau s-o fi luat dintr-una din săli ca s-o repare, să zicem. Ulterior, Naomi a Înșfăcat-o și-a lovit-o pe Linda cu ea, iar Derek n-a suflat o vorbă pentru că s-a simțit responsabil pentru ce s-a petrecut. Oare s-ar putea una ca asta? Să fi fost el atât de cavaler? Tu-l știi mai bine decât mine. Lou rumegă ideea, apoi răspunse fără convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek știe sigur că tu ai omorât-o pe Linda sau a ghicit doar? — A ghicit. Cu toate astea, eu nu i-am spus nimic. N-are nici o dovadă. Dar știe. Nu se pricepe să mintă, am zis. Așa că nu suflă o vorbă și Își susține nevinovăția. Strategia asta i-ar putea aduce o condamnare. Va observa toată lumea că știe mult mai multe decât spune. Rachel se uita fix la mine, cu maxilarul Încleștat de furie. — A mers prea departe, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cuvinte; nu le-am auzit, dar pot să-ți spun că nu te-a confundat cu altcineva. I-ai văzut pe cei care-l Înconjoară? Sarcina lor este aceea de a se informa asupra componenței fiecărei solii, de a-i sufla vizirului numele și poziția celor care se Îndreaptă spre el. Ei m-au Întrebat de numele tău, s-au asigurat că erai chiar Khayyam din Nishapur, savantul, astrologul, n-a existat nici o confuzie În privința identității tale. De altminteri, În aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei adăuga și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
viu. Se grăbește să Îndepărteze toți curioșii, n-o păstrează alături decât pe Djahane, două-trei apropiate, și un medic al curții care ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve, ci al unei stăpânitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odihnească, Își toarnă dușca de dimineață, mai Întâi doar un deget de vin, pe care-l soarbe dintr-o Înghițitură, apoi un pocal plin, pe care-l ia cu el pentru o plimbare prin grădină. Face un ocol, se desfată suflând roua rămasă pe flori, apoi se duce să culeagă dude albe, pe care le așază, zemoase, pe limbă și le strivește de cerul gurii, la fiecare Înghițitură de vin. Astfel Încât, atunci când se hotărăște să se Întoarcă, s-a scurs deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce fericire trebuie să fi simțit! Am citit relatarea În L’Intransigeant. Mi-l trimite regulat, numai că Îl primesc cu Întârziere. Lectura lui Îmi aduce la urechi veștile din Paris. Djamaledin vorbea anevoios o franceză corectă, uneori eu Îi suflam cuvântul pe care părea să-l caute. Când nimeream, Îmi mulțumea, dacă nu, continua să-și cerceteze memoria, cu o ușoară contractare a buzelor și bărbiei. Continuă: — Am trăit la Paris Într-o odaie retrasă, dar ea se deschidea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toate ușile, trimiteți-i un mesaj și amintiți-i că ați văzut-o la mine acasă. Un cuvânt din partea ei, și multe dintre piedici se vor netezi. XXIX Cu corabia cu pânze până la Trapezunt, Marea Neagră e liniștită, prea liniștită, vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știau nici ei. Am hotărât să mă Îndepărtez doar de navă și să aștept, la o jumătate de milă, să fiu chemat printr-un semnal oarecare. Pe parcursul primelor minute, grija noastră, a tuturor, a fost să ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
învățătură. Nu-mi trebuiau decât o lama de ras și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tata nu putea fi rău nici pentru tovarășul, prin urmare am pus întrebarea. Dumitrescu a înțepenit pe loc, cum înțepenea domn Matei de la etajul al treilea, când îl apuca sciatica. „Ei, se uită ori nu se uită?” Dumitrescu nu mai sufla. Eu cugetam: „Așa, deci, ajung să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata nu e administrator în blocul lui.” Dar n-a venit nimeni să mă ia și eu am fost un pic dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să fii mare, ți se va părea că nu-ți cunoști părinții deloc. Însă n-ai să mai poți să-i cunoști, fiindcă ei vor fi morți.” Așa vorbea mama, iar mie îmi era neplăcut s-o ascult, dar nu suflam nici o vorbă, altfel ea ar fi putut să-și închipuie că acel cândva a și început. Bunica avea un nas ascuțit și întors spre bărbie, ca vrăjitoarea cea rea din filmul Vrăjitorul din Oz, iar în locuința ei pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tacâmurile, mâncarea. Câte ceva am și inventat. Mi-a părut rău mai târziu. În încheiere, signor Giovanni a spus și el că bătrânul e un ciufut, abia dacă mai iese afară din casă, servitorul merge cu câinele la plimbare și nu suflă o vorbă. Însă pe Anna toți o găseau plină de farmec. După ce s-a strâns masa, Pietro m-a ridicat în brațe și m-a pus pe un scaun. Signora Maria s-a împotrivit: „Lasă-mi copilul în pace!”, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi erau de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de ea, ca să nu alunece la pământ. Toni mi-a spus: „Nu sufli nici o vorba acasă, ai priceput?” Eu, cu inteligența mea, pricepusem că Toni voia să-și pună la adăpost scăfârlia, dar de ce chiar atâta tevatură, doar era vorba de un simplu bar, așa ceva mai întâlnisem la Roma. Acolo aveam voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o golesc până la ultima picătură, ți-o fac cadou.” Sorin i-a întors spatele. La fel au făcut Matei și mătușa. „Deci, cumnățele, ești angajat la Securitate sau nu?” a întrebat mătușa din nou. „Sau ești bătut în cap?” a suflat mama cu jumătate de glas și a tras aer adânc în piept. „Nu-i nevoie să fii angajat la Securitate ca să te întorci din America.” „De ce atunci, Marius?” a întrebat bunicul, care între timp sosise la brațul bunicii, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dar am făcut-o și pentru tine, pentru complexul tău de vinovăție. Îmi dau seama, vei avea nevoie de foarte mult timp ca să accepți faptul inacceptabil că m-am întors.” Mamei i se umeziseră ochii, iar bunicul, stând lângă mine, sufla greu, cu un gâfâit. „America. America e undeva dincolo de lună”, a adăugat tata. „Până acum am crezut că noi ne aflăm acolo. Dincolo de orice. Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă se despică pavajul. Mulți purtau treninguri, pijamale, halate, cămăși de noapte, papuci. O femeie uitase că avea bigudiuri în păr. Aparate de radio portative treceau din mână în mână, unul aici, altul dincolo, iar vecinii stăteau strânși în cerc, suflând unul către celălalt ssst. Lângă fiecare bloc, până spre gară, se formaseră grupuri de oameni și toți ascultau la radio. Se strigau veștile, în rest nu se vorbea prea mult. Unele posturi nu transmiteau, probabil că dispăruseră, iar cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
colț, am fi dat de Piazza Venezia și de Colosseum. Acasă, mama s-a și grăbit să aștearnă masa și a pus pe foc cratițele cele mai mari. Între timp cumpărase varză dulce și carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți așijderea. Ei hotărâseră să ne răsfețe negreșit pe italienește. Aduseseră o minunăție de paste și o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să vă otrăvească? Doar sunteți prietene bune, dacă nu mă înșel?», am încercat eu să fac pace. «Prietene? Îmi vine să mor de râs. Sau dumneavoastră vă puteți împrieteni cu o viperă? O viperă, dacă vă spun! Mi l-a suflat pe tinerelul acela crud, de-ți vine să muști din el. Ei, așa procedezi, când ești o prietenă bună?» Și a vorbit tot așa mai departe, iar eu nu mai pricepeam nimic, în afară că femeia din fața mea era trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Teodorescu, se găsise ea să flirteze. Și neîndoielnic avea succes, pentru că el îi răspundea. Și toate astea, doar fiindcă e cu trei-patru ani mai tânără decât mine și și-a vopsit părul blond. Blonda cea vopsită, domnule Teodorescu, mi-a suflat mie un bărbat frumos. În aceeași secundă mi-au căzut solzii de pe ochi. Prin urmare, de aceea mă întrebase ce impresie îmi fac mie bărbații tineri și dacă, la nevoie, aș fi de acord să-i cedez apartamentul pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
au vândut morții, Alăturați-vă nouă, fiți patriot, cumpărați un drapel, Mai cumpărați unul, Cumpărați Încă unul, Jos cu dușmanii vieții, norocul lor că nu mai există moarte. Străzile erau o autentică sărbătoare de drapele fluturând, În bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
necesar ca să moară, și acesta, cum Întotdeauna a fost cel mai scurt dintre toate, un suspin, și gata, se poate imagina bine ce a devenit În acest caz o lumânare care se stinge dintr-odată fără să fie nevoie să sufli În ea. Niciodată nici cea mai suavă eutanasie nu va putea fi atât de ușoară și de dulce. Cel mai interesant aspect al noii situații create este faptul că justiția din țara În care nu se moare este lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
știu că se bucură să mă vadă, îmi indică cu pensula un fotoliu, mă poftește să mă simt ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se apropie, se depărtează, mă privește fix cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să fie sănătos, insistă ea, ca și cum ar fi suflat în lumânările de pe tort și acum era momentul să-și pună o dorință, după care adaugă timid, dându-și seama că cere prea mult, pentru noi toți, să fim sănătoși. Împreună într-o singură cameră, într-un singur pat, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să spună o vorbă, aud apoi hârșâitul tălpilor ce răsună în toată casa și iar mă chinuie gândurile, asta îți dorești, să trăiești într-o astfel de singurătate, asta ți se va întâmpla dacă îl părăsești. Aburi acri de alcool suflă către mine gura lui deschisă, iar eu mă strâng lângă el sub pătură, îi pun brațul adormit în jurul umerilor mei, în iluzia unei îmbrățișări, încerc să îi mângâi trupul, să îi trezesc dorința. Cum să o trezesc, de unde trebuie adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]