27,141 matches
-
orbise. O urmărisem după aceea fără convingere, încredințat că fac o prostie. Nu descoperisem nimic, o protejase norocul, în-demnînd-o în ziua aceea să se ducă la Veverița. Știu, nu trebuia să mă declar mulțumit numai cu atât, ci s-o supraveghez mai departe, s-o urmăresc mereu. Știu, dar ce folos? Și limpezeam în continuare atâtea lucruri care mai înainte îmi păruseră oarecum ciudate. Acum știam de ce nu explodase de bucurie când îi spusesem că tata ne cumpără o casă. Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
devină arma principală în acest război la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii și să demaște momeala folosită de diavol pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista, într-adevăr, în America, naivi care ar cumpăra parcele în rai. Până acum n-am întîlnit nici o dovadă că bârfa aceasta ar avea un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
frumos la iarnă!" se gândi bunii Lină, care încă mai avea altruism. Se mai uită o dată la treptele de marmoră din cap. Era îngîmfată de marmora aceea și convinsă că acolo stau toate încurcăturile ei bănești. Plecă spre bucătărie să supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care își făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bucate și, când era liberă la ea acasă, lingea numai o ceașcă de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lică, din respect pentru ceremonie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
orice gând se suprapunea gândurilor ce avea despre boala lui, monologului nesfârșit cu sine. De i se vorbea pe când el recapitula ceea ce simte în acel moment, îi trebuia o dublă încordare; de i se cerea să privească ceva, atunci când el supraveghea mișcări lăuntrice, era turburat. Acel lăuntric îi da mereu de lucru, prin nesfârșite senzații ce se înmulțeau pe măsură ce boala progresa. Maxențiu era un bolnav prea adevărat, dar, cu grija 170 de a-și ascunde boala, adăoga suferinței și ipocondria. Avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
răutăcioase, îngrijirile infirmierei îl plictiseau fiindcă subliniau prezența ftiziei. Era hărțăgos cu ea ca și cum ar fi șicanat, astfel, boala aceea odioasă. Totuși îi primea îngrijirile cu aviditate. în timpul boalei, Ada venea foarte des în camera lui. Conferenția cu doctorul și supraveghea totul. O apucase teama ca nu cumva prințul să moară, ceea ce nu socotea oportun. De aceea, nu se opusese cu nimic revoluției pe care boala o făcuse în casă. La început, lui Maxențiu îi era frică să nu moară pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene, fie că neîncredere în sine, simptomele, evident, erau noi. Dete numai ordinele pentru ultima revizuire a apartamentului și, în loc de a supraveghea singură operația de la înălțime, cum ar fi făcut altădată, îi veni gustul să se plimbe și comandă automobilul. Bărbatul ei, care se deșteptase plin de grijă, rămase îneîntat de dispoziția în care o vedea. Cu întîrziere, Elena sosi la dejun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
omului. În sudul mirific al Crimeii mă aflam în primăvara anului 1944, ca ofițer în Batalionul 9 al Grupului 5 din Divizia a II-a de munte - General Dumitrache, repliat strategic din Caucaz și cu misiunea, deloc ușoară, de a supraveghea și apăra litoralul în zona celui mai fortificat port, istoricul Sevastopol. Ne aflam în Crimeea din 1943, dar nicicând nu fusesem mai îngrijorați ca în acel Aprilie 1944. Frontul răsăritean pe mii de kilometri se rostogolea spre vest, țara noastră
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
urmare a amestecului luptei de clasă în viața sa intimă, tragism ce va stârni în conștiința cititorului oprobriul față de dictatura de natură ideologică asupra unor sentimente omenești capitale, de altă natură, unii socotind-o divină! Dictatură, care, din păcate, a supravegheat și patul conjugal, nu numai ritmul bătăilor inimilor tinere. Aventura îl domină în fiecare garnizoană unde este mutat, iar evocarea abordărilor feminine, ne îndeamnă să-l asemănăm cu Don Juan, iar descrierea seriilor de aventuri ne trimite la Bocacio. De unde
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
din Iași, precum și telefonul d-nei M. Șerban din Constanța. Între 20 și 21 s-a stins lumina și pe măsură ce așteptam revenirea curentului electric, gândul m-a dus înapoi la „epoca de aur” a lui Ceaușescu, când orbecăiam prin întuneric, eram supravegheați draconic și ni se drămuia nu numai libertatea, ci și mizera existență zilnică. Noi, cei care am trăit în acele vremuri de cumpănă, nu putem uita prin ce am trecut ca indivizi și ca popor, sortiți să dispară de pa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste amintiri, noapte de noapte, doctorul se furișa în camera aceea. Pleca doar dimineața. Am văzut și eu acea odaie faimoasă. Era o încăpere mare, goală
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întrebat dacă vroiam să aleg între a sta mai departe la internat și a locui alături de "unchiul George". Domnul Ioniță trebuia să execute o dispoziție. Ce anume îl determinase pe "unchiul George" să mă aducă lângă sine? Vroia să mă supravegheze mai atent, întrucît împlinisem cincisprezece ani? Bănuiesc că motivul real nu prea avea legătură cu pedagogia. Cum benefîciam la noul "domiciliu" nu numai de o cameră, ci și de hrana necesară, bucurîndu-mă, așadar, de "casă și masă", bursa revenea "unchiului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe margine hârtia vânătă, de camuflaj, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să fie fericită: În sfîrșit, Susan Își adusese aminte de ei, s-ar fi cuvenit ca ei să fi fost și nașii de botez măcar ai unuia dintre copii, În sfîrșit Își adusese aminte... ...GÎndurile n-o Împiedicau să-i supravegheze pe toți cei de față; Îi țintuia cu privirile dacă vorbeau prea tare, sîntem În biserică, nu la o Întrunire publică, Își rotea ochii În toată părțile și nu-și Încetă inspecția decît În clipa cînd o văzu intrînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exclamat cînd ea despachetase vioara purtînd semnătura unui erou al independenței latino-americane. Susan ajunse fericită la palat și trimise să-i cheme pe Celso și Daniel, ca să dea jos ușa pe care o adusese pe capota automobilului. Avea să-i supravegheze, era nevoie să umble cu cea mai mare grijă; i se făcea greață cînd se apropia de ușa cu lemnul pe jumătate putrezit și slinos, dar ținea să dea și ea o mînă de ajutor, numai puțin, lasă-mă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deplasau spre altă tufă și ea alegea garoafa asta minunată și-i Întindea din nou foarfeca și tot așa pînă umplea cu gîndul vasul de pe pian și amîndoi se Îndreptau spre cișmeaua din micul patio de lîngă bucătărie. Acolo Susan supraveghea spălarea florilor, arătîndu-i majordomului-casier petalele care erau de prisos, „pe astea le putem suprima“, spunea, de exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i supraveghea În timp ce cîntau minunat, cu atîta simțire și lui Susan Îi era din ce În ce mai rău. Se perindară unul după altul cei mai talentați copii de la Inmaculado Corazón, greșiră notele unul după altul și fură răsplătiți cu aplauze unul după altul cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prindă pe unul din ei și atunci Îl lăsau să facă și el pe Tarzan, chiar dacă era un Tarzan foarte prost și nu reușea nici măcar să strige cum trebuie. Pe toată fetițele care se scăldau le chema Jane și erau supravegheate de guvernante care croșetau tot timpul, așezate pe o bancă verde; fetițe de nouă, zece și unsprezece ani, pe care ei nici nu le băgau În seamă, semănau uneori cu Cinthia și Julius se uita la ele cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Londra, pantalonii Îți vin mai bine decît un costum de baie, suedeza, așa-ți trebuie... — ...de băut ce-ați dori? Întrebă la sfîrșit chelnerul, foarte politicos și Întinzîndu-le lista de vinuri sub privirea atentă a șefului de sală, care-i supraveghea, avînd grijă să fie bine serviți și care venise pînă la masa lor patinînd pe gheață. — Șampanie, spuse Susan, adresîndu-se În adîncul sufletului ei celuilalt Julius, cel de la Londra Trebuie să sărbătorim ziua băiatului, explică pe un ton de glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Juan Lucas Îi făcu din nou cu ochiul. — Arunc eu hîrtia, dacă vrei, spuse al patrulea. Nu! Nu fiți prost-crescuți, spuse cel care avea de gînd să devină ministru. E Bello, istoricul. Prea tîrziu: șeful de sală care-i supraveghea pe tineri, să nu cumva să devină necuviincioși fiindcă beau cam mult, văzu cum zboară hîrtia transformată În fluture, Își prefăcu tava În plasă și sări zîmbitor și servil, nu zbuti să prindă fluturele, se Întoarse disperat spre Bello, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să mă duc, lasă-mă să mă duc. Carlos acceptă, dar cu condiția să nu stea decît foarte puțin și să-l poată supraveghea din umbră. Julius traversă strada, cumpără Comerțul, ediția de seară și se Întoarse În goană spre „vestibul“. Te-nfiori privind la mine; nu fi rău, iubite, vino... dar el nu vru să asculte cuvintele acelea atît de deșuchiate și-și urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu e rău, se Înșeală numai, unde-o fi ca să vadă și el că nu-i face ochi dulci, e un Înțelept. — Trebuie să plec. Mă așteaptă Carlos. — Cine-i Carlos? Julius se Întoarse spre „vestibul“, unde Carlos Îl aștepta supraveghindu-l cu privirea. „Mă așteaptă Carlos“, repetă și dădu să plece, dar o ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mai ales să dea fuga la bordelul ăla unde i se păruse că a văzut o figură cunoscută. Noaptea asta ar fi putut să se ducă, dar nu trebuia să se gîndească la asemenea lucruri În timpul Înmormîntării. Juan Lucas supraveghease totul la Început, apoi a dat ordine precise, pe care Carlos, Celso și Daniel le transmiteau la momentul potrivit negrilor eleganți de la Întreprinderea de pompe funebre. „Înmormântare de clasa-ntîi, Își zise satisfăcută Țanțoșa. Stăpînii sînt oameni subțiri. Domnul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]