3,733 matches
-
l-am pus pe Danny să aducă vorba despre subiectul ăsta. Trebuie să redresez cumva balanța. Repede. — Adevărul e că nu vreau să mă mărit, mă aud zicând. Cel puțin, nu mai devreme de zece ani. Serios? Danny pare sincer surprins. Pe bune? — Chiar așa? Luke se uită la mine cu o expresie ilizibilă. N-am știut. — Nu? răspund, încercând ca vocea să îmi sune nonșalant. Ei, uite, acum știi. Păi și de ce nu vrei să te măriți decât peste zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
piatră care stau să cadă. Aici e? — Îhm... Îmi trag nasul și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se poate! Fata mea, mie nu-mi trebuie. — Dar sigur are o valoare sentimentală... vreau să zic, e o amintire care... — Amintirile mele sunt aici. Își dă una ușor cu palma în cap. Nu acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
incredibile aici, încerc și eu marea cu degetul, arătându-le niște pagini din Brides. Făcute la Londra, de o firmă specializată. Poate ne ducem să aruncăm o privire. — Bine, draga mea, dar trebuie neapărat să apelăm la Wendy! face mami, surprinsă. Ar fi distrusă, dacă n-am face-o. Știi că soțul ei tocmai a avut un atac cerebral? Numai trandafirii ăia din zahăr o mai țin pe linia de plutire. — Bine, bine, zic, lăsând revista vinovată. N-am știut. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai vezi! — Da, bine, poate, spun, ușor revoltată. Doar că... n-a obligat-o nimeni să plece, nu? Și, dacă era atât de nefericită, de ce nu l-a trimis pe soțul ei cel nou undeva? Mami se uită la mine surprinsă. — Ești foarte rea, Becky. — Bine... poate că sunt. Ridic vag din umeri și îmi iau creionul pentru buze. Nu vreau să agit spiritele chiar înainte de a fi cazul. Așa că n-am să-i spun ce cred cu adevărat, și anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la fel de imaculat ca și restul casei, cu pereți în culori pale și mobilă foarte scumpă, făcută la comandă. — Hei, ghici, spun, amintindu-mi brusc. Mâine mă duc cu Suze să-mi aleg rochie de mireasă! Luke se uită la mine surprins. — Parcă era vorba să te îmbraci cu rochia mamei tale. — Da. Ei. Fac o față lungă. Chestia e că a avut loc un incident total nefericit și... Tot ce pot spune e slavă Cerului. Slavă Cerului pentru Suze și ceașca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un piure de fructe făcut în casă, în timp ce Luke și mai mulți invitați de marcă mă privesc cu admirație. — Și unde v-ați mai înregistrat? zice fata, luând în mână un tel și uitându-se la el curioasă. O privesc surprinsă. — Cum adică? Ai voie să ai mai multe liste? — Normal! Eu am trei. Aici, la Williams-Sonoma și la Bloomies. E foarte cool acolo, pentru că poți scana totul cu aparatul de scanat codul de bare... — Trei liste! Nu-mi pot ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi spune cu un mic zâmbet. Sau ai ceva împotrivă? — Nu! Normal că nu! Doar că... nu m-am... așteptat la așa ceva. Simt o încântare ciudată în suflet. Luke îmi lasă totul mie! Nu știu de ce sunt chiar atât de surprinsă. Doar trăim împreună. Mâine-poimâine facem nunta. E evident că așa e normal. Dar, cu toate astea, nu pot să nu fiu superâncântată. — Să-nțeleg că tu n-ai de gând să-mi lași mie nimic? mă întreabă Luke blând. — Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky... — Da? — Adu-ți aminte că atât tu, cât și mama ta, sunteți persoane mature, în toată firea. Așa că încearcă să ai cu ea o conversație ca de la adult la adult. Ridică sprânceana către mine. S-ar putea să fii surprinsă de rezultat. Christina are foarte mare dreptate. Are atâta dreptate! În drum spre casă, reușesc să văd în fine totul cu alți ochi, foarte clar. Am o viziune complet schimbată asupra nunții. Și mă simt plină de o hotărâre proaspătăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta asta. Părinții mei habar nu au. Da, știu că sunt într-o mare belea. Da, știu că am fost proastă. Ei, ia mai terminați odată și lăsați-mă în pace! NU VEDEȚI cât sunt de stresată? — Bună, Becky. Tresar surprinsă și mă întorc. Lângă gardul grădinii vecine, îl văd pe Tom, care mă privește cu o mină de îngropăciune. — Tom! Bună! zic, încercând să-mi disimulez șocul la adresa înfățișării lui. Dar... Dumnezeule! Arată groaznic, palid ca naiba, deprimat și îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar de lista ta am făcut rost foarte târziu, așa că, din păcate, ale tale sunt încă la caligrafă! Ni le va trimite imediat ce le termină de scris... Oprește-o! spun disperată. Trebuie neapărat s-o oprești! — Poftim? Robyn mă fixează surprinsă, și sunt conștientă de faptul că și Kristen a ridicat un pic capul, interesată. De ce, scumpa mea? — Fiindcă... vreau să le trimit chiar eu, zic. E o... tradiție de familie. Mireasa întotdeauna... își trimite singură invitațiile. Mă frec pe fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune frustrată la culme. — Stai! Lasă-mă pe mine... Ia stai așa. În glasul ei a apărut brusc o notă de suspiciune. În ce direcție tragi? — Ăă... în aceeași direcție ca și tine... — Bună, Laurel, o aud pe Christina zicând, surprinsă. S-a întâmplat ceva? Ai programare? — Nu. Dar cred că Becky are ceva pentru mine... — Hai! zic, grăbindu-mă la ușă și căutând-o din priviri. Uite-o și pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
roate în ziua respectivă, spune Michael liniștitor. Tocmai îi spuneam lui Becky că admir faptul că v-ați implicat atât de tare în organizarea nunții. Nu cred c-a fost prea ușor! Nu, te rog, nu. A, spune Michael, părând surprins. Am vrut să spun că nu cred că e deloc simplu. Dumneavoastră, în Anglia... iar Becky și Luke fac nunta în... — Michael! zic disperată, și el ridică privirea, uimit. Oprește-te! El acoperă receptorul cu mâna. — De ce să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucrurile în perspectivă. La urma urmei, e doar o simplă nuntă. Dacă o compari, de pildă, cu cine știe ce tratat cu nu știu ce țară... — Nu despre nuntă doresc să vorbim. Elinor se încruntă. Ci despre Luke. — Despre Luke? Mă uit la ea surprinsă. Ce anume am avea de discutat despre el? Ai... vorbit cu el? Cât am fost în Elveția, am primit mai multe mesaje destul de neliniștitoare de la el. Și ieri am primit o scrisoare. M-am întors acasă imediat. — Și ce zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Să mă simt răzbunată. Dar... nu mă simt deloc așa. Ceva nu e în regulă. În cele din urmă, pe la trei dimineața, mă dau ușor jos din pat, mă duc în sufragerie și o sun pe Suze. — Bună, Bex! spune surprinsă. Cât e la tine? În fundal aud zgomotul metalic făcut de emisiunile matinale britanice și micile scâncete ale lui Ernie. Dumnezeule, îmi pare foarte rău că ți-am vorbit așa ieri. M-am simțit nasol toată seara... — E OK. Serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Foarte... bine, mulțumesc, spune. Chiar foarte bine. Îmi pare rău, însă, că v-am dat peste cap toate planurile de nuntă... — Ei, n-a fost nici o problemă! zice mami. Recunosc, când m-a sunat Becky, am fost un pic cam surprinsă. Dar situația n-a fost chiar atât de dramatică! Oricum, majoritatea invitaților rămâneau și duminică la prânz. Iar părintele Peter a fost și el foarte înțelegător și mi-a zis că de obicei nu ține slujbe de nuntă duminica, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
formă scrisă, Mireasa având la dispoziție 24 de ore pentru a răspunde. 6. Date importante 6.1. Mirele își va aminti toate zilele de naștere și aniversările și va puncta aceste date cu daruri-surpriză*. 6.2. Mireasa se va arăta surprinsă și încântată de alegerile Mirelui. 7. Căminul conjugal Mireasa va face tot ce îi va sta în putință pentru a menține ordinea și curățenia în căminul conjugal, CU TOATE ACESTEA, nerespectarea din diverse motive a acestei clauze nu va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
numele, trebuie să aibă un statut special. Care ar putea fi acesta ? Un doctorat la Universitate. În acest moment, Învățatul talmudist se Întoarse către tânăr și-i spuse : «Ce mai faceți, dr. Kovacs ?ă «Foarte bine, mulțumesc domnule», răspunse pasagerul surprins. «Dar cum se face că Îmi cunoașteți numele ?» «Oh - răspunse talmudistul -, era evident»”. Din volumul A Treasury of Jewish Folklore. The Stories, Traditions, Legends, Humor, Wisdom and Folk Songs of the Jewish People, ed. Nathan Ausubel, Crown Publishers, New York, 1964
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiești, poliția nu dispunea de agenți în număr suficient pentru astfel de situații. Pe de altă parte, mulți agenți de poliție și chiar jandarmi erau din oraș, cunoșteau mare parte a evreilor, de multe ori erau mai îngăduitori cu evreii surprinși circulând în afara orelor permise, sau cu cei care se aprovizionau direct de la săteni. Primarul orașului Dorohoi, la 2 septembrie 1941 face cunoscut șefului poliției că la orele 7,30, în afara orelor permise, în piață erau evrei tolerați de organele polițienești
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
prietenia, Mihai Drăgan </citation> (32) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 iulie [1]968”> Dragă Costel, Am primit scrisoarea ta chiar în ziua cînd, neliniștit că nu-mi răspunzi, ți-am trimis cîteva rînduri. Nu mai sînt deloc surprins că la Institut mizeriile sporesc. Nulitățile și veleitățile nerealizate simt că nu mai au mult de trăit (intelectualicește, dacă pot spune așa). Eu însumi sînt atît de scîrbit de tot ce se întîmplă aici, de ce mi se întîmplă mie, încît
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-se nimic grav la activul său”. Gutman propunea „fraților” de luptă proletară români „...să dea mai multă atenție membrilor de partid evrei precum educația și un control mai strâns”. Cu toate că „...forța reacțiunii În masa evreească este slabă”, totuși autorul constatase surprins foarte că „...dorința de emigrare În Palestina e În plină creștere”. a.j. „Sarcinile s’au realizat prost...” Ca de obicei, Gutman, respectând cu strictețe formatul standard al rapoartelor de activitate, trecuse la partea a doua și anume aceea rezervată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și deschis. Spun că sunt româncă, la care aproape că nu îi vine a crede și îmi spune că mai este un român, Manuel, în cealaltă barcă, doar că Manuel a crescut în America de mic copil. Rămân și eu surprinsă: sunt într-o călătorie cu barca în jungla peruană, îndreptându-mă spre o ceremonie șamanică, într-un grup de douăzeci de oameni culeși din toate colțurile lumii. Doi români în aceeași călătorie mi se pare un procent extrem de improbabil, foarte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
începe „ghicitul în lumânare” care mie deja mi-a devenit familiar. „Ai o meserie foarte grea, mai mult înconjurată de bărbați, încercând să le faci față. Ai avut recent o operație mare, ai crezut că ai să mori” Mari aprobă, surprinsă, în timp ce Alfonso adăugă, spre șocul tuturor de față: „Ești prea slabă ca să iei ayahuasca. Dacă vrei poți să participi la ceremonie dar fără să bei, corpul tău nu este suficient de puternic ca să reziste”. Mari acceptă rolul de spectator, după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lumânare pentru Sonia și Jose. Ajunge și la mine, dar lumânarea mea se dezlipește și cade după o secundă. Repetă procesul de câteva ori, de fiecare dată lumânarea se dezlipește și cade, parcă împinsă de o forță nevăzută. Suntem cu toții surprinși iar eu încep să mă îngrijorez că o să-mi zică și mie că nu sunt pregătită. Îi smulg lumânarea din mână, o ard bine la capăt, o lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să fiu sigură că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fi cea „decisivă” prin care voi dobândi puteri speciale. Deoarece ceremonia va fi atât de importantă, va trebui să plătesc și spiritele îi arătă cifra 2. Concluzionează că asta înseamnă că ceremonia mă va costa 200 de dolari americani. Rămân surprinsă, nu răspund și rămân să mă gândesc. În seara asta aș putea fi încoronată ca șaman. Pentru 200 de dolari. Nu e puțin dar nici nu e mult având în vedere rezultatul. Principiul, în schimb, nu-l pot digera sub
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]