3,756 matches
-
EminescuOpIV 410} "De câte ori iubito, mă uit în ochii tăi Mi-aduc aminte ceasul, când te-am văzut întăi. "Ca marmura de albă, cu mâni subțiri și reci "Strîngeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voiu uita, cum tâmpla c-o mână netezind "Și fața ta spre umăr în laturi întorcînd, " Știind că nimeni nu e în lume să te vadă, "Ai fost lăsat în valuri frumosul păr să cadă. În orbitele-adînce frumoșii ochi ce-ncîntă, Pierduți în visuri mândre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pumnaru-și scapă Brigbel mâna regală. Din tron pe jumătate cu furie se scoală... Nebunu-nnalță dreapta, se uită lung la el - Cu mâna pe pumnaru-i încremeni Brigbel. Și ca să înțeleagă nainte-i ce se-ntîmplă Nebunu-și trece mâna la ochi, apoi la tâmplă, Se uită turbur, pare că și-ar aduce aminte De-o veche povestire, cu jalnice cuvinte. Cu glasul lui ce sună adânc, ca de aramă El noaptea cea eternă din evii-i o rechiamă, Arată cum din neguri cu umeri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stare s-o salveze pe femeia agresată, și le-am bătut În parbrize cu pumnul bandajat. Dar șoferii porniseră deja motoarele. Una după alta, mașinile m-au ocolit și s-au Îndreptat către porți, În vreme ce femeile Își țineau mîna la tîmplă ca să-și ascundă chipul. M-am Întors la club și am Încercat să găsesc victima atacului. Fetele costumate În tîrfe stăteau În hol, cu lista lor de numere de telefon, dar s-au Întors spre mine cînd am apărut urcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reprezintă cel mai vechi sistem de semnalizare. — Și dacă a fost un semnal, mesajul care era? — Greu de zis. Ceva de genul „Intră, apa e numai bună“. Aceeași treabă ca și incendierea șalupei de noaptea trecută. Cabrera Își lovi ușor tîmpla cu degetele, arătînd de parcă Își pierduse orice speranță În privința mea. — Domnule Prentice, incendiul ăla a fost deliberat. S-a găsit plutind pe apă o canistră de combustibil goală. Pe mîner erau resturi de piele umană. Probabil hoțul s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
peste Întinderea de ape, Îmboldindu-i pe navigatorii iahturilor din Residencia Costasol să-și strîngă terțarolele și să plece În căutarea celor mai puternice vînturi și-a celor mai adînci mări. O mînă mă apucă de umăr, apoi Îmi strînse tîmplele Înainte de-a apuca să-mi Înalț capul, țintuindu-mă de scaun În fața volanului. Adormisem În Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
flacon de medicamente, de parcă nu era În stare să se concentreze pe nimic din jurul ei pînă nu-și primea următoarea doză. Părul Închis la culoare Îi fusese tuns la cîțiva milimetri de scalp, lăsînd la iveală cicatricele fine de deasupra tîmplelor. CÎnd se Întoarse să se uite spre piscină, inelele de aur din nara dreaptă și din buza de sus prinseră o rază de soare, luminîndu-i pentru o clipă fața pămîntie. Obrajii lipsiți de culoare Îmi aminteau de dependenții de heroină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știa nimic din detaliile planului. Cred că nu știa nici măcar că Hollingerii erau ținta. Atunci, cine-a făcut-o? Cine-a proiectat incendiul? Paula Își lăsă capul În jos, Încercînd să-și ascundă obrajii În spatele șuvițelor care-i alunecau de pe tîmple. — Noi toți. Toți Împreună am făcut-o. — Voi toți, care? Nu toată Estrella de Mar? — Nu. Același grup-cheie - Betty Shand și ceilalți, Hennessy, Mahoud și Sonny Gardner. PÎnă și Gunnar ăsta. — Andersson? Dar Bibi Jansen a murit În incendiu. (M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum i se tăiase vederea, în plină zi, el glumi și îl luă în răspăr, cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se ridică înspre nori, ca o flacără pe care o vezi departe. „...Și așa să mă crezi, o, Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de femeie. Pe ea aluneca strălucirea lămpii. Domnul Vasiliu socotea cu un creion și, când 1-a simțit înăuntru, a ridicat ochii. Stere i-a deslușit prin pânza cenușie de dincolo de masa încărcată chipul lunguieț și slab, părul argintiu pe la tâmple și hainele necălcate, vechi și lucioase. - Tu ești, mă? a întrebat. Inima cârciumarului bătuse mai tare. Aceeași spaimă veche, ținută ani întregi în suflet, a ieșit gâlgâitoare, sub piept. Palmele și ghiontii lui uitați, glasul poruncitor al stăpânului, toate s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sofalei Între ferestre, rezemat de perne, cu giugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mîinile Încleștate la ceafă”2. Înșirați pe pat unul lângă altul stau cei șase fii ai domnitorului, beizadelele, „rași la frunte, la tâmple și la ceafă, purtând pe creștetul capului un mititel fes roșu cu fundă de mătase albastră”3. Deloc mai breji se Înfățișează „boierii cei tineri”, printre care ne-am aștepta să bată un aer emancipat. În clipa În care Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu gulerul și manșetele rotunjite. Pe degetele lungi și subțiri are nenumărate inele masive care atrag voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața sa semăna cu aceea a lui Lawrence Sterne, asemănare pe care o mărea obiceiul lui Baudelaire de a-și sprijini degetul arătător de tâmplă, atunci când vorbea; căci, după cum se știe, așa arăta umoristul englez În portretul ce se află la Începutul operelor sale. Iată impresia pe care mi-a făcut-o la prima Întrevedere Înfățișarea viitorului autor al Florilor răului. În Noi camee pariziene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
m-am prins de cablurile de pe laturi și am început să merg, întâi șovăitor, apoi mai încrezătoare. Placa de oțel se balansa foarte puțin sub greutatea mea. Ghemuindu-mă, m-am aplecat peste margine. Mi-a venit tot sângele în tâmple, iar capul mi se învârtea de încântare, din cauza înălțimii și a riscului. Reflectoarele din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors - uite, fără mâini! - simțindu-mă ca un echilibrist sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am luat avânt și am aruncat presspapier-ul fix în capul lui Ben. Ben, care era pe jumătate în spatele scaunului, fusese răsturnat într-o parte de acesta și, prin urmare, presspapier-ul nu-și atinse ținta, lovindu-l doar, în treacăt, la tâmpla dreaptă. Căzu pe spate, pierzându-și echilibrul. Mă repezisem deja la el, lovindu-l cât puteam de tare în rotulă. Era în cădere, dar, din cauza loviturii mele se învârti și ateriză pe scaun, pe care încercă să-l apuce pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred s-o fac. GUFI: Îl așteaptă chinuri groaznice. Am de gând să-l ard cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin păr, îl scarpină ușor.): Taci, taci... Dă-i în mă-sa! PARASCHIV (Scâncind.): Eu... eu... eu... eu... eu... eu... hâ... MACABEUS: Taci... Stai așa... stai... Vrei să te caut de pureci? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Stai așa... (Îl mângâie pe tâmple apoi, cu un deget, pe nas.): Ce nas frumos ai! PARASCHIV (Cu gândul aiurea.): Am crezut că mor... MACABEUS: Tu? Să mori tu? PARASCHIV: Când am văzut focul... (PARASCHIV nu realizează sensul în care decurg mângâierile lui MACABEUS.) Era negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Maco? Și eu mă simt ușor... MACABEUS: Da, da... PARASCHIV: Îți place așa? MACABEUS: Da... PARASCHIV: Dormi... Dormi că eu te scarpin... MACABEUS: Da... (Pauză; respirația lui MACABEUS; PARASCHIV îl scarpină în cap și-i mângâie din când în când tâmplele.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce-i, Maco... MACABEUS: Trompeta aia... PARASCHIV: Ce-i cu ea? MACABEUS: E lângă tine? PARASCHIV: E aici. (Pauză.) Ce vrei cu ea? MACABEUS: Știi... Poate... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Mă gândeam... poate că vrei să cânți... poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domnule. N-aveți dreptul să ne disprețuiți... ȘEFUL GĂRII: Lăsați-mă în pace, lăsați-mă aici... Vreau să aștept ploaia... CASIERUL: N-o mai duce mult. I s-au rupt deja câteva bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
A vrut să vă înșele, domnule, nu trebuia să aveți încredere în el. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm, să plecăm... Se face frig. HAMALUL: Niciodată nu știi cu cine ai de-a face... (Aruncă priviri grele spre călător.) CASIERUL (Lipit de tâmpla ȘEFULUI GĂRII.): Eu, domnule, am bănuit din prima clipă că așa se va întâmpla... Nu trebuie să te încurci niciodată cu acești fandosiți, cu acești așa-ziși călători prin ploaie... Pfui! Eu, domnule, când eram. mic odinioară, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Nuuu se poate, domnule. Nuuu se poate, că e întuneric. Și nici nu e voie, pentru că tata a pus acolo flori și eu toată ziua am stropit florile. Nu se poate să rupem florile. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prinzând-o de tâmple și privind-o drept în ochi.): Ioana, ascultă-mă bine! Privește-mă în ochi! Ai mai văzut tu călători prin ploaie? IOANA: Cuuum să nu! Și săptămâna trecută a găsit tata unul la marginea câmpului și l-a chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai visa o dată.! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De aceea dormi tu, în cărucior, mai tot timpul? HAMALUL (Transfigurat.): De aceea... Sunt sigur că într-o zi o să-l visez din nou. Îmi spune mie ceva, am ceva care îmi zvâcnește în tâmpla dreaptă și îmi spune c-o să vină o zi când o să-l visez din nou... Ehe... Ce vis! De altfel eu îl port tot timpul în mine simt cum se coace, e aici, e sigur aici... Puneți mâna pe gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea a face, depășisem faza emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Doamnei Fontaine Îi ardea iar de flirtat, știind bine ce faptă abominabilă comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De bine, de rău, punând Împreună tâmplă fierbinte lângă tâmplă, izbândiserăm și s-ar fi cuvenit să trăim vibrant jubilații rare, să exultăm, să ne lăsăm legănați de visuri frumoase etc. Folosesc conștient pluralul: da, mă lăsasem prins În jocul acela criptografic, fascinant măcar ca exercițiu intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]