6,881 matches
-
formează, în culegerea Pagini alese (1923), ciclul A fost odată: „Cad frunzele și azi ca și-n trecut,/ Cum cade gândul în necunoscut.../ Dar parcă azi mai tristă e grădina.../ E vina toamnei sau a mea e vina?/ Cum stăm tăcuți alături amândoi,/ O altă toamnă plânge parcă-n noi....” (Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut,/ Tu verbul pe veci înflorit în splendoare,/ Uimit în genunchi te salut,/ Supremul meu cântec, o, Soare,/ Și urma ta albă sărut.//[...] Și cum ești în faptă sublim/ Pe calea ce urcă spre singurul bine,/ Învață-ne vrednici să fim
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
globul terestru chiar în fața ochilor, limpede, irizat în albastru și strălucitor. Vedeam ținuturile, formele de relief, mișcările oamenilor, orașele, fluviile, nu știu cum. [...] puteam focaliza diferit totul, fără efort, ca și cum ochii mei ar fi fost călăuziți. Viziunea mea a fost tot timpul tăcută: nu am auzit voci și nici zgomote. Am văzut creșterea civilizațiilor, expansiunea și moartea lor: le-am văzut moștenitorii și am văzut continuitatea lor, în ciuda dispariției și morții.” Nexul viziunii are avantajul că justifică aproape orice; și dezavantajul imprudenței de
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
urâtului sub toate formele posibile nu e decât metafora degringoladei mai cuprinzătoare a unei lumi ce își macină resursele vitale în contemplarea propriei alunecări spre moarte. Omniprezența unui ochi de un realism lucid, necruțător în inima acestui fenomen de disoluție tăcută, resemnată sau mai curând neputincioasă e punctul culminant al artei care individualizează o operă de mare gravitate și de profunde conotații tragice. Drumul către expresia ultimă a acestei viziuni nu a fost nici direct și nu a fost nici rezultat
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în afișarea identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în recursul mai frecvent la regionalisme plastice, în asezonarea șugubeață a lucrurilor grave („Cimitirule,/ Nu mă duce cu povești/ Că mă împroprietărești/ C-o fîșie de livadă/ În tăcuta ta ogradă...”), dar mai ales în multiplicarea imaginilor, a căror construcție amintește imediat pe „iconari”. Rezultatele sunt uneori notabile: „S-a închis amurgul ca un trandafir. Noaptea mușcă lacom din obrazul serii/ Și peste cătunul cu basme-n chimir/ Își
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
cu adevărat, decât în copilărie, în Lisa din preajma munților Făgăraș. Copilăria este, și pentru el, un paradis pierdut. Pierdut, dar nu uitat. Scriitura omului care a trecut hotarul senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială, fixată, calendaristic, din mai până în august. Naratorul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
invitat este o nuntă macabră, iar descrierea ei pune în valoare o capacitate imaginativă excepțională, dublată de o știință desăvârșită a gradării efectelor: „Mireasa fantomă aclamă în fața ferestrei parăzile nevăzute fluturând o batistă subțire. Pe pieptul ei, păianjenul adolescent, fruct tăcut al unui îndepărtat incest, își continuă somnul și apropierea mea plutind la înălțimea catafalcurilor nu poate opri clipirea senilă a micului său ochi. Invitații se reped cântând spre urinoare și sosirea mea, cu brațele încărcate de fructe, e subliniată de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
pe N. în rândul dezrădăcinaților mesianici care își cântă durerea în accente patetice, cu o evidentă apetență mistică: „L-am poftit să ia loc, să șadă la masă.../ - Doamne - i-am zis - a venit ceasul întoarcerii acasă?/ M-a privit tăcut, apoi și-a întors în altă parte fața,/ și-am înțeles atunci că prin străini aveam să-mi/ sting dorul de țară și viață.../ - Nu-mi certa, Doamne, slăbiciunea - l-am rugat - nu mi-o certa,/ precum crezi, așa facă
NOVAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
pe care o propunem și în interpretarea relațiilor umane care stă la baza ei. În acest mod cunoașterea noastră de substanță crește, ne sporim capacitatea de a influența comunitatea în mod benefic și putem deveni participanți, și nu doar martori tăcuți, la activitatea numită știință socială. Cursul 3tc "Cursul 3" Considerații asupra științelor sociale: este posibilă o știință a societății umane?tc "Considerații asupra științelor sociale\: este posibilă o știință a societății umane?" Rezumat. Acest curs examinează și răspunde cu atenție
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nu o striga pe femeia rămasă singură acasă, ci totdeauna pe soțul ei. Nu se putea niciodată vizita o gospodărie dacă soțul nu era acolo, iar când erai primit, femeile se ascundeau și participau la discuție numai bărbații; copiii asistau tăcuți. Un al doilea element ce pune În lumină rolul vieții sociale și se exprimă În modul de locuire este viața tribală. În ansamblul regiunii se Întâlnesc turnuri locuite sau turnuri Întovărășite de case, cunoscute cub numele grec de pirgos sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Nimeni nu va ști că-n noaptea asta/ Vom veni în sală iar// Carnea albă-n noapte o să cânte/ Mușchii-or să se-ntindă lin/ Ca un cor de suflete ce-s gata/ Să-și ia zborul lor deplin// Marmora tăcută o să sune/ Țeasta când ne-o vom izbi -/ Nu te teme,-i noaptea-n care sânge/ Sânge nu se va ivi -// [...] Sala de gimnastică ne-așteaptă/ Trupul cere zi de zi/ Mai frumos să facem Trupul Morții/ Și ușor ca
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
în organizații, „depersonalizați, fără statut social clar, fără rădăcini într-un sistem de valori tradițional sau într-o comunitate bine definită”. Sunt oameni prinși într-un „proces de pierdere a identității”, aderenți la „valori pasive” (sic!), incluși într-o „masă tăcută” ușor manipulabilă și periodic violentă. Este drept că nu întreaga populație a României ar fi astfel, pentru că o „diviziune profundă” o împarte în două părți ce aparțin la „două țări diferite”. Antropologia etnocentrică este evidentă într-o astfel de abordare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sminteală”, fiind însă mai iertătoare cu greșelile comise în domeniul privat. Odinioară, ierarhii și preoții trădători puteau fi recunoscuți la intrarea în sediile Securității. Tot în văzul lumii s-ar cuveni să urce și astăzi treptele CNSAS, printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a redea importanța paradoxului în imensa parabolă a istoriei umanității, făcând-o vizibilă nu doar pentru elita savantă. Odată asigurat succesul alfabetizării, eseul putea deveni varianta laică a predicii ecleziastice. Eseul evocă urgența unui nou tip de lectură: aceea tăcută, cursivă și imediată. Contrastul cu tehnica ruminației (lectio divina), practicată de întreaga tradiție monastică, aproape că nu mai trebuie subliniat. După mărturia Sf. Augustin (Confesiuni 6.3.3), un început al modernității lecturii apare odată cu Sf. Ambrozie de Milan, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consecințe (s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a arhitecților secularizării dacă nu vor lua în serios chemarea la mărturisirea plenară a unui adevăr neștirbit. „Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul și în toată cunoștința” (I Corinteni 1, 5). Desfășurată în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inflamație, este important să vă ridicați și să vă reluați, pe cât posibil, stilul de viață normal. Exercițiile fizice sunt importante pentru că trebuie să vă păstrați puterea musculară și mobilitatea articulațiilor. Hipertensiunea arterială este o tulburare des întâlnită și un ucigaș tăcut. Ar trebui luată în serios. În timp ce încercați remediile naturiste, este important să continuați medicația prescrisă de medic. Discutați cu medicul despre plantele medicinale pe care intenționați să le folosiți. Anumite plante nu sunt compatibile cu anumite medicamente. Doresc să vă
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Pe acest fond, intelectualii publici ai postcomunismului românesc au trebuit să se recicleze sau să piară, să se adapteze la nevoile megamașinii mediatice - un dispozitiv liber până la limita anomiei, ca întreaga societate - sau să se resemneze la revenirea în „majoritatea tăcută” și la comunicarea în mediul academic. Pentru generația lansată profesional și civic-politic după 1989, adaptarea s-a făcut în linii mari aproape spontan, în orice caz fără referințele, inevitabile în cazul supraviețuitorilor maturi ai ceaușismului, la foarte specificele experiențe existențiale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
victorie - e drept, o victorie nesperată și știrbită de faptul că fusese precedată de trauma unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de a crea un Kulturstaat este același în Germania postnapoleoniană și în România postbelică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ce rost ar avea să spunem mai mult? Toți oamenii trăiesc înfășurați în saule pentru balene. Toți se nasc cu lațul la gît; doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de pericolele tăcute, subtile și veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca-o stînd în fața focului din cămin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ți-l inspiră cu atîta tărie. De fapt, nu vezi nimic, nici o trăsătură precisă, nici nas, nici ochi, nici urechi, nici gură, nici un fel de față - doar fruntea aceea lată ca un firmament și învrîstată cu semne enigmatice, care coboară tăcută, prevestind pieirea corăbiilor, bărcilor și oamenilor. Această frunte uimitoare nu se micșorează nici din profil, deși dac-o privești astfel măreția ei nu te impresionează chiar atîta; dar observi depresiunea orizontală, în formă de semilună, din mijlocul ei, depresiune care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se legăna lin, iar oamenii priveau în adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
omul acesta se caracteriza printr-o placiditate ca să zic așa impersonală, da, impersonală, pentru că se pierdea parcă în infinitul lucrurilor din jur, contopindu-se cu placiditatea generală a lumii vizibile, lume care, deși e activă în nenumărate feluri, rămîne veșnic tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o catedrală. Această înspăimântătoare placiditate a dulgherului nostru ascundea, pare-se și o cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]