4,810 matches
-
romi, 18 germani. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mihail Kogălniceanu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (87,31%). Principalele minorități sunt cele de tătari (3,24%) și romi (2,45%). Pentru 5,74% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,86%), dar există și minorități de musulmani (4,65%) și romano-catolici (2,2%). Pentru
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
Traian din comuna Șendreni, de altfel, acest val limitează la nord zona care a fost cucerita și încorporată Imperiului Român condus de Traian, în 106 e.n., de partea de sud a dacilor liberi, carpii (acest val trece dincolo de Prut până la Tătar Bunar și Acherman din Basarabia de astăzi). Tot la sud-estul Moldovei mai există un alt val antic, situat mai la nord, care traversează județul Galați de astăzi, într-o direcție NV-SE sub denumirea de “Zidul lui Athanaric”(375 e.n.
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
doi ani, la 30 martie 1618, domnitorul Radu Mihnea întărește lui Condrea cămărașul (dregător la cămara domneasca) satul, care fusese a lui Ceacarlo Grecul și a rămas pustiu 25 ani „pentru că este la marginea țării și este în drumul păgânilor tătari”. Condrea a dat domnitorului 300 de galbeni. Din conținutul documentului reiese că înainte de 1593 Ceacarlo Grecul l-a cumpărat de la mănăstirea Galata său l-a primit că danie domneasca. La moartea lui Ceacarlo, neavând urmași, domnitorul Ștefan Tomsa (11 noiembrie
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe moșia proaspăt desțelenită a lui Dragomir, fost Biv-vel vornic. Numele așezării și al moșiei era dat după un strămoș cu acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Vodă s-a rătăcit într-un codru din preajma Iașilor; astfel, domnul a promis că pe locul unde va fi găsită fiica sa se va ridica o mănăstire, promisiune pe care a îndeplinit-o. În zonă au avut loc incursiuni ale tătarilor, care au dus la risipirea satului în mai multe rânduri. Ca fapt istoric trebuie luat în seamă și lupta dintre Ștefăniță-Vodă, ajutat de cazaci și Constantin-Vodă, în care a fost înfrânt Ștefăniță. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
454 asupra resturilor hunice în bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.), hunii (sec. IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
și Munteniei, dar și a Transilvaniei de Sud, au rămas multe locuri care păstrează denumiri cum ar fi : "Comani", "Comana", "Comanca", "Comănești", "Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun "etc., dar și numele personal ori de familie "Coman", "Comaniciu", "Comăneci".) și tătarii (sec. XIII). O dovadă de natură lingvistică a trecerii prin aceste teritorii a populațiilor migratoare este hidronimul "Bahlui", care în limba cumanilor ar fi însemnat "”pârâu mocirlos”"(Semnificație: probabil rom. ’balhui’,’baltă, mlaștină’ cunoscut mai ales în Muntenia, în zona
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
satului Trestiana.” O legendă transmisă pe cale orală, culeasă de la preotul Zamfir Enea, aflat la o vârstă venerabilă în anul 2002, fost preot paroh în parohia Pocreaca între anii 1949 - 1952, spune astfel : “Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, fiind în urmărirea tătarilor dinspre Dobrovăț spre est, ajungând pe dealul de vest al satului Pocreaca, a văzut valea satului acoperită de coroanele stejarilor bătrâni și a numit-o « pocriș » - capac - pentru că îi făcea imposibilă vederea directă a dușmanilor fugari.” Nicolae Iorga afirma că
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
tunuri. Grosul armatei turcești s-a îndreptat către Stoenești. Aici otomanii au ocupat o poziție în fața armatei lui Mihai. Din prudență, dar și datorită altor factori, (condițiile foarte grele de teren, pierderile mari suferite până în acel moment, lipsa ajutorului din partea tătarilor, cât și datorită faptului că numeroși otomani s-au împrăștiat după pradă), Sinan Pașa nu a atacat. La sfârșitul lui septembrie, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, a pornit în ajutorul aliatului său cu 13.200 de mercenari, 8.000 de secui
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
a proteja intrarea în cetate. De asemenea, a pavat curtea interioară și căile de acces spre cetate. Voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului. În anul 1538, oastea otomană (cu 150.000-200.000 soldați, după unele izvoare) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul năvălește în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea atacă hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei atacă dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: ""Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
cetatea Baia Mare. În luna august, orașul era sub asediu. În urma unei ambuscade, Pîntea este împușcat mortal (14 august) în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. Se mai spune despre el că ar fi luptat și împotriva tătarilor. În biserică din Budești se află o cămașă de zale și un coif pe care le-ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
spune despre el că ar fi luptat și împotriva tătarilor. În biserică din Budești se află o cămașă de zale și un coif pe care le-ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor și popasurilor ale cetei de haiduci a lui Pîntea: Izvorul Pintii, Casa lui Pîntea, Fântâna lui Pîntea, Șatra
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți purtători ai numelui Basar/Bazar sufixat cu "-oğlu". Potrivit altor opinii, , numele tatălui lui Basarab este identificabil ca "Toq-tämir", și comun atât între cumani cât și între tătari în secolele XIII și XIV. O cronică rusa din preajma anului 1295 vorbește de un "Toktomer", un prinț mongol din Crimeea. În China, linia dinastică mongolă, supranumită chinezește Yuan, avu un membru pe nume Toq-temür semnalat în documente chinezești în jurul anului
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
epidemii în 1706 și1755. În 16 septembrie 1599 biserica fortificată a fost cucerită și prădată de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost torturat și spânzurat în sacristie. În 1658 a avut loc prima invadare a localității de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat. În 1690 se ține în biserica fortificată o adunare a Dietei Transilvaniei, ocazie cu care nobilul Emerich Tököly a fost ales principe al Transilvaniei. În 1719, în biserică se
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
38%). Pentru 7,45% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Tăutești", făcea parte din plasa Copou a județului Iași și era formată din satele Tăutești, Zahorna, Horlești, Rediu lui Tătar, Tătărușu și Lețcani, având în total 1100 de locuitori. Existau în comună două mori, două școli și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei și trecerea satelor ei la comuna Copou. După al Doilea Război Mondial, comuna a
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
Moghilău), Berșad, Iampol, Rîbnița, Bârzula, Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odesa și Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componență etnică mixtă. În Evul mediu, românii moldoveni reprezentau circa 1/2 din populația sa destul de mică, restul fiind ucraineni și tătari nogai (un trib al tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârșitul secolului XVII, acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest. În 1792 el a intrat în componența Imperiului Rus, ceea ce
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odesa și Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componență etnică mixtă. În Evul mediu, românii moldoveni reprezentau circa 1/2 din populația sa destul de mică, restul fiind ucraineni și tătari nogai (un trib al tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârșitul secolului XVII, acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest. În 1792 el a intrat în componența Imperiului Rus, ceea ce a dus la o schimbare
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
secolului XVII, acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest. În 1792 el a intrat în componența Imperiului Rus, ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenței sale etnice: tătarii au fost obligați să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate. Astfel au venit multi țărani și coloniști ruși, ucraineni și evrei. În 1917-1918 românii moldoveni erau majoritari doar în sate situate la mică distanță de Nistru. Pe
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300191_a_301520]
-
înscris în "colectiv", mulți țărani gospodari de frunte ai satului au fost condamnați, tot ca "dușmani ai poporului", la ani de muncă la Canal: Marius Gligor, Gheorghe Mureșan senior și fiul junior Ghica Mureșan, apoi fratele acestuia, Raduț Mureșan, Ioan Tătar, condamnat la un an închisoare că a recitat în public prima strofă din actualul Imn de Stat (Deșteaptă-te, române!). Harnicii gospodari Ion Mășcuț și Gavrilă Potor au fost expulzați din sat timp de 5 (cinci) ani, trăind în bordeie
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
ale Ardealului mai bine de 700 de ani. După 1300 în fața Hudei se ridică o bisericuța de lemn menită să-i protejeze pe săteni de duhurile rele din peșteră, care "provocau adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost reconstruită ultima dată la 1797. În 1992 se construiește alături o biserică nouă și un schit de călugărițe ortodoxe "Sfântă Paraschiva". În incinta mănăstirii se
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
metri lungime) situate în partea superioară a abruptului. Potrivit unei legende locale, denumirea de "Piatra Secuiului" provine de la faptul că, în secolul al XIII-lea, secuii din sat s-au refugiat pe muntele din apropiere pentru a scăpa de asediul tătarilor. Rimetea se află la 24 km de Aiud, la 7 km de Buru, la 25 km de Cheile Turzii și la 28 km de Turda. Localitatea este conectată la rețeaua de drumuri naționale prin drumul judetean DJ107M, care începe la
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
urmele terasamentelor și în pământ părți de fundament, este Abația romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În șanțurile cetății s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat și ale căilor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci, distrusă de tătari, a fost refăcuta
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
este Abația romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În șanțurile cetății s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat și ale căilor acestora. Clădirea Mănăstirii din Bulci, distrusă de tătari, a fost refăcuta de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]