5,450 matches
-
și parcă alcătuiesc o horă deasupra satului zgomotos. Deodată, undeva în depărtare, se zărește o micuță rândunică albă care, la o mică neatenție, dispare. Am crezut că sa prăbușit, dar nu era așa. Ea a intrat pe porțile unui castel tainic aflat sub nămeții mari de zăpadă. În palat, pe un tron de gheață, era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu un păr alb ca laptele și catifelat ca mătasea și niște mânuțe
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
pornit o ninsoare liniștită. Ajunsă în palatul ei, se uită pe fereastră, admirând fulgii de nea care se așterneau domol peste dealurile amorțite de vremea rece. În următoarea dimineață, soarele auriu strălucea pe cer. Aproape toată zăpada se topise. Palatul tainic nu mai era. Pesemne că plăpânda Crăiasă a Zăpezii plecase demult. Dar stați! Văd parcă un mic fulg de nea ce cade din văzduhul larg. Ajunge pe sol și se topește. Dar ceva incredibil se întâmplă. Din rămășițele vechiului fulg
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
susțin oglinzile, zidurile, cercurile și cristalele aproape esoterice. Poetul se vede prins între dor și efemer, între amintiri și resemnare, trăind într-un timp aproape barbian („după rouă”), iar tăcerea dă glas tuturor tomnatecelor amurguri: „Nu mă-ntreba de aceste tainice artere”. A doua secțiune a cărții e una de catrene ludice, istorice sau bucolice, intitulată Potire aspre: „Sorb ca o plantă potirul, înghețat/ las sitarii mei să curgă din aer”. Lirica lui T. se situează sub semnul zborului și al
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
unde se schițează o biografie a poetului, precum și o scurtă caracterizare a poeziei sale, marcată de contradicțiile omului, oscilând între „cântecele de nesfârșită gingășie, simple, divin de profunde”, cu o limbă melodioasă, care le transformă „într-o adiere, într-un tainic freamăt”, și texte de o „rece și distrugătoare ironie”, totul dominat de o „triumfătoare bucurie a spiritului de continuă negațiune, acest sarcasm fără măsură și mefistofelic”. T. se declară dezamăgit de echivalările românești și afirmă tranșant că „nu avem nici un
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Gheorghe T. Zaharia, București, 1984 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici); Prinos de frumusețe și iubire. Antologie de lirică românească dedicată femeii, pref. Constantin Ciopraga, București, 1989 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia); Iubire, tainică lumină, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici); Psalmi ai marilor iubiri. Lirică universală închinată femeii, pref. Ioan Holban, Iași, 1999 (în colaborare cu Gheorghe T. Zaharia și Liviu Moscovici). Repere bibliografice: Marius
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
domolită în peisaje mentale și senzualismul surdinizat cu voluptate reprezintă treptele vindecării de sine prin nevindecarea lucrurilor. Cam așa s-ar exprima critica tematistă, „richardiană” despre debutul lui U. Vindecările indicau preferința pentru microcălătoria în lucruri, în miezul strâmt și tainic al seminței, către o „margine a cărnii împrejur înflorită” ori în ochiul fecundat de lacrimă: „Ochiul rugatul de var/ sub nufăr orbește cândva/ inorog de petale/ lacrima”. Pretutindeni e o lume filtrată, ca la Blaga, în care stările și imaginile
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
sistematică, încrengarea în plase metaforice, de unde și o oarecare monotonie. Ipostaza iubirii e de aflat în Jugastru sfiala, în care versurile conotează ideea maternității. Obsesia semințelor cedează locul dendrolatriei, imaginii poemului ca trunchi și spirit deopotrivă: „Sufletul, forfota ochiului/ nici o tainică zvârcolire/ fereastra: de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
răsplătește și a doua carte, culegerea de cântece folclorice Le Rhapsode de la Dimbovitza (1892; Premiul „Jules Fabre”, 1900), operă originală în mare parte. Între 1888 și 1891 era în suita reginei Elisabeta (Carmen Sylva), admiratoare a talentului tinerei literate. Logodna tainică cu prințul moștenitor Ferdinand, ocrotită și încurajată de regina-mamă, dar respinsă categoric de oamenii politici reprezentând rațiunea de stat, nemulțumește deopotrivă marile familii boierești pământene și cercurile Palatului. Printr-o campanie de scandal și intrigi, în 1891, la capătul unui
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
e în fapt o dramă răsturnată”, aserțiune demonstrată în cronicile la Unchiul Vania și Trei surori. Consacrându-i lui Teodor Mazilu și un medalion omagial postum, exegetul relevă că, în teatrul său, „aproape fiecare replică se transformă miraculos, luând forma tainică a aforismului”. Când consemnează momente ale vieții teatrale din Israel, cronicarul analizează calitatea spectacolelor (în limba țării și în românește) cu piese ale unor dramaturgi evrei, cât și ale unor autori de renume din literatura română și universală. Cartea cuprinde
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
zâmbitoare și frunze ca smaraldul; mănunchiuri de raze calde; mândrețea plaiurilor înverzite proaspăt; se trezește la viață pământul somnoros; dansul fluturilor multicolori; pe o scară de lumină se scoboară mândra primăvară; lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde; cocostârcul tainic în lume călător, al primăverii dulci, iubit prevestitor; în aer ciocârlia, pe casă rândunele, pe crengile pădurii un soi de păsărele; pătrundeau ca niște sulițe de aur, prin frunzișul crud, raze palide de soare primăvăratic; plăpând la soare iese ghiocelul
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
a analiza”, cu sensul de „a elibera pe cineva de legături”26; în Odiseea se folosește des expresia ana-lyo istón (ana-luw ístón), cu sensul de „a destrăma o țesătură, a distruge un destin, a desțese o tramă”. Printr-o consecință tainică, această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă acasă. Acest „trebuie” - imperativ și constrângător - este însăși nemiloasa Ananke, Necesitatea oarbă. Cercul destinului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de o poveste de dragoste, precum cea din Șir Hașirim (Cântarea Cântărilor). Dar, cum se știe, cartea aceasta a Vechiului Testament este o alegorie. Încă din veacul al III-lea d.Hr., Origene Adamantios arătase că Șir Hașirim relatează drama tainică a iubirii dintre Logos și Psyche, dintre Cuvântul Divin și Sufletul Omenesc. Iar talmudiștii târzii ai evreilor europeni răspândiseră interpretarea politico-spirituală după care dialogul dintre mire și mireasă, dintre Solomon și frumoasa păstoriță Sulamita este legământul sacru dintre rege și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dincolo de orice închipuire. Teoria bootstrap a propus renunțarea totală la ecuațiile de mișcare, de orice fel. În consecință, Chew a renunțat la ideea existenței unor „cărămizi” ale realității fizice, locul lor putând fi luat de „câmp”. El să fie „scamatorul” tainic? Câmpul diferă net de particula fizică. Spre deosebire de particulă, câmpul poate fi definit într-un punct al spațiului-timp - dar nu poate fi vorba despre o „definiție relativistă” a particulei, pentru că nu se poate da un sens precis poziției unei particule. Dacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de hidden curricula; acestea nu fac parte din overt curriculum sau din planned curriculum, ci transmit, „în secret”, ideologii dominante și practici sociale referitoare la autoritate, conduită, credință și moralitate. Alți teoreticieni ai curriculumului politic s-au luptat cu problema „tainică” a stratificării sociale, în special în funcție de clasă (dar și după rasă și sex). Au realizat teorii pe această temă: Apple (1980, 1990)42; Aronowitz și Giroux (1985)43; Beyer și Apple (1988)44; Giroux (1981, 1983)45; Giroux și Purpel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Atkins s-a conectat cu marea tradiție a fenomenologiei hermeneutice europene. Încadrată în termenii acesteia, teoria curriculumului schițată de Atkins (1988) a devenit o metodologie subtilă de explorare a fenomenelor primare care generează formarea umană și de dezvăluire a proceselor tainice din adâncurile fiecărei ființe umane. Teoria curriculumului a asimilat conceptele tradiționale ale hermeneuticii fenomenologice: conștiință, dialog, phronensis, interpretare, comunitate, limbaj; de asemenea, s-a îmbogățit cu concepții ale exegeților heideggerieni Gadamer, Rorty și Bernstein: teoria istoricității culturii și vieții umane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
iar „americanizarea” din prezent, un altul. Enculturația este o educație forțată, însă insesizabilă, care introduce, subliminal, prin tehnici de propagandă, valorile culturii dominante. Promovate prioritar și cu mare frecvență, aceste valori sunt întotdeauna prezentate hiperbolizat pentru a ecrana obiective submerse, tainice. Acestea din urmă nu sunt niciodată devoalate; ele constituie însă esența curriculumului-fantomă. Dar și procesele de aculturație comportă curricula-fantomă. Integrarea într-o comunitate, adică într-o cultură minoră sau chiar într-o subcultură, presupune ecranarea obiectivelor-fantomă ale demersului, prin afișarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
of Learning, Memory and Instruction, Center for Research in Mathematics and Science Education, Final Report for Office of Naval Research Grant, San Diego, decembrie 1991. 254. Expresia hidden agenda poate fi tradusă și prin „planul secret”. Teoria existenței unui „subtext tainic” al oricărui proiect curricular sau instrucțional poate fi extinsă la orice discurs pedagogic. Această realitate indubitabilă justifică hermeneutica pedagogică și demersurile pedagogiei critice. B.G. Wilson pare să ignore importanța acestora; el se mulțumește cu argumentele destul de slabe expuse de D.D.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a reținut ideea și a pornit în căutarea soluției permise de statutul celei dintâi universități a țării. Invitat fiind la Domnia sa, am aflat că i s-a cerut angajarea în numele aceluiași Cabinet II, întrucât tovarășa dorea să fie repede și tainic rezolvate problemele noastre. Numai că, precizează profesorul Viorel Barbu, apărea o șansă unică pentru Domnia sa și pentru mine să se producă angajarea singurului cadru didactic din învățământul superior fără concurs. Am înțeles cât se poate de repede că nici chiar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
considerate lucruri inutile, disprețuite ca sofisticării. Se doreau lucruri concrete și o terminologie pe înțelesul tuturor. Nu „performanță”, ci „rezultat”, nu „abilitate”, ci „capacitate”, nu „subiect”, ci „individ”etc. În plus, unii angajați ai beneficiarului simțeau o dorință nemăsurată și tainică de a fi autori, o dorință pe care o exprimau implicit și pe care unii colegi au detectat-o cu multă aplicație. Așa că am răspuns chemării instituției, convertindu-mi frustrarea în motivație, anunțându-mi prietenii de eveniment, conform afișelor puse
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu rafinament, poemele iau nu o dată aspectul unor ceremonii de metaforizare a limbajului. Gestul liric este aici mai mult învăluitor decât dezvăluitor
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
scrisului lui P., continuă criticul, „este mai puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor experienței senzoriale, vede în actul poetic o asumare a unui destin de excepție, o provocare a cauzalităților adânci și a puterilor obscure ale existentului: „Trebuie tată să rămâi
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
însorite, păduri, toate animate de siluete, voci, cântece, sunete. De aici, dorința vie a contopirii cu firea, asemenea unui „punct în lumea de culori”, în bogăția și calmul câmpiei sau chiar sentimentul identificării eului cu natura („mi-e sufletul o tainică pădure”), al unduirii în vânt împreună cu pomii, al inimii pulsând în pământ. Prea puțin din acumulările și experiențele de mai târziu a pătruns în acest fond genuin care oferă substanță liricii. Evidentă apare doar influența, ghidată de afinități, a altor
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
la 23 iunie și în octombrie 1931, cu subtitlul „Literară, socială, economică”. Într-un moment marcat de o „criză de entuziasm”, coordonatorii revistei își exprimă intenția de a porni la drum „atrași de mirajul tuturor năzuințelor omenești, călăuziți întotdeauna de tainicul spre mai bine” (Pornim la drum). Rubricile obișnuite sunt „Cronica industrială”, „Cronica comercială”, „Cărți”. N. publică versuri semnate de Ecaterina Pitiș, V. Marinaș, I. Al. Bran-Lemeny, Maria Baiulescu și proză de Ecaterina Pitiș. Revista mai cuprinde o recenzie la volumul
NAZUINŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288377_a_289706]