64,222 matches
-
costurile, în special pe acelea legate de angajarea unui nou salariat. Propunându-i salariatului o remunerare crescătoare în funcție de vechime, firma își asigură stabilitatea mâinii sale de lucru, făcând-o să-i fie fidelă prin modul acesta de remunerare, este "explicația teoriei filtrului". Când veniturile cresc, legile lui Engel validate de multă vreme în macroeconomie, sunt la fel și la nivel individual. Prin referință la creșterea venitului, consumul de bunuri de lux (sănătate, distracții, transport) crește mai repede, cel de bunuri alimentare
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert[Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
tentate să economisească în plus în timpul perioadei de viață activă pentru a-și asigura un profit optimal de consum permanent, oricare ar fi vârsta la care-și vor sfârși viața. Felul regimului de pensionare apasă însă și mai greu asupra teoriei. Dacă sistemul se bazează pe solidaritatea între generații, puțin contează, până la urmă, nivelul economiilor acumulate. Dacă sistemul se bazează pe capitalizarea individuală, teoria reprezintă o descriere perfectă a exigențelor cu care sunt confruntați cei în activitate. După cum ne dăm seama
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert[Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
vârsta la care-și vor sfârși viața. Felul regimului de pensionare apasă însă și mai greu asupra teoriei. Dacă sistemul se bazează pe solidaritatea între generații, puțin contează, până la urmă, nivelul economiilor acumulate. Dacă sistemul se bazează pe capitalizarea individuală, teoria reprezintă o descriere perfectă a exigențelor cu care sunt confruntați cei în activitate. După cum ne dăm seama cu toții, mutațiile în curs în marea majoritate a țărilor converg în favoarea unui sistem financiar mixt, jumătate repartizare, jumătate capitalizare, pentru a combina în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert[Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de Barro, arată că în cazul unui altruism pur, intervenția publică nu este necesară. În cazul unui altruism impur în schimb, intervenția publică este cerută pentru a evita ca o generație să se nască cu datorii disproporționate în raport cu veniturile. Este teoria numită a "moștenirii cinstite"2, reprezentată de autori ca Rawls, Buchanan, Harsanyi, Kolm pentru care agenții din generații diferite lasă contracte sociale care trebuie să adune asentimentul unanim al tuturor 3 participanților plasați într-un laborator în care ignoră poziția
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert[Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mulți seniori nepoților lor când aceștia intră în viața activă și de adult, constituie de acum înainte exemple mai degrabă banale. Astfel, relațiile afective pot avea și o dimensiune financiară directă sau indirectă, via o asistență biunivocă de amploare crescândă. Teoria ciclului de viață arată de altfel, în mod oportun, că ceea ce consumăm depinde de vârstă: într-o fază inițială (tinerețe), consumăm mai mult (incluzând educația) decât ceea ce producem; în faza adultă, producem mult mai mult decât consumăm, pentru a rambursa
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert[Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
pus armata să facă la loc casele. Asta o făcut, iaca! Cel puțin ea, spre deosebire de majoritatea noastră din acele timpuri, intuia că Ceaușescu, oricît de imuabil părea, putea fi răsturnat de o răscoală ca lumea. Avea și În legătură cu revoluțiile o teorie: — Ascultă ce te Întreb: ai auzit că, mai demult, o trăit oameni ca-n poveste, mari cît casa și tari ca piatra. Oare astăzi de ce nu se mai arată aiesta fel de oameni? — Chiar că nu știu. — Iaca, ți-oi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pă cap, sămnu’ lor anume de oameni năzdrăvani, le fac o injecție și-i omoară... Cum adică să-i omoare? — Îi omoară ca să nu crească și să se aleagă din ei vreun Gruia ori vreun Novac să Îmboarde comunismu’!... O teorie mai completă privind forța, spaima și viclenia comunismului nu am mai Întîlnit nici În filozofie, nici În religie, nici În magie. După Revoluție, am Întrebat-o dacă văzuse În confruntările televizate vreun Gruia ori vreun Novac. Nici unul, nici nu puteau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greșit genul literar, dar orice mijloc devine onorabil, inclusiv ficțiunea științifică, dacă e pus în slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie 22 care merge și mai departe decât teoria lui De Boer: la originea actualei Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inclusiv ficțiunea științifică, dacă e pus în slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie 22 care merge și mai departe decât teoria lui De Boer: la originea actualei Evanghelii a lui Ioan s-ar afla o evanghelie orală a Mariei Magdalena. Jusino folosește monografia marelui specialist catolic în Noul Testament, Raymond Brown, The Community of the Beloved Disciple. The Life, Loves and Hates
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor doisprezece”. Există însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea s-ar fi constituit efectiv abia în anul 60, așadar cu mult după învierea lui Isus. Majoritatea savanților optează pentru o soluție mai largă. Zelotismul reprezintă un curent popular
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Deși extrem de ingenioasă și seducătoare, etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John Breck, care a îndrăznit să meargă ceva mai departe, analiza sa trimițând în chip straniu la teoria borgesiană din „Trei versiuni ale lui Iuda”, despre care voi aminti la sfârșit. Iată fragmentul din scrisoarea lui John Breck 44: De ce trădarea lui Iuda este un element necesar în economia mântuirii? Din ce-am reușit eu să înțeleg, studiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce tendențios printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal, pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda îi va depăși în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au „înfruptat” din taina botezului. Așadar, după teoria misterică a lui Origen, atunci când păcătuiesc, catehumenii și păgânii păcătuiesc împotriva Fiului: se subînțelege că ei pot fi oricând regenerați prin botezul Duhului Sfânt. Lucru de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerești și pământești. Păcatul este cu atât mai mare cu cât distanța dintre om și cer este mai mică. Păcatul împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie descifrat nu plecând de la structura, ca să zicem așa, a Sfintei Treimi (am comite un anacronism), ci plecând de la noțiunea de „cunoaștere spirituală” (gnosis) sau de la strategia de inițiere în misterul divin. Gravitatea păcatului se probează la Origen în funcție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic (deși nu rupt de ontologie). Atanasie face amendamentele din unghi dogmatic, trinitar. El se așază nu în perspectiva creaturilor, ci în perspectiva Treimii. Iată desfășurarea întregului raționament! Dacă totul a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologic. Testamentul lui Abraham aparține fără îndoială curentului literaturii apocaliptice 110, în vreme ce Testamentele lui Isaac și Iacob aparțin literaturii parenetice, moralizatoare. Cât despre locul de origine și data alcătuirii textului, lucrurile sunt destul de complicate și fiecare editor propune o nouă teorie. Aproape cert rămâne faptul că scrierea a apărut într-un mediu iudaic din Egipt (unele manuscrise tardive, cu interpolări - de pildă, philochristos - l-au făcut pe James să atribuie textul unei secte iudeo-creștine). „Trei elemente esențiale din partea apocaliptică susțin ipoteza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bornkamm însă a fost primul care a demonstrat cu minuțiozitate că în capitolele 8,2-14 și 15,1-20,5 se descriu de două ori (în moduri și cu sensuri diferite) aceleași evenimente eshatologice. Cititorul interesat poate verifica pe text această teorie. Eu mă voi rezuma să o desfășor teoretic până la capăt, întrucât mi se pare unica metodă mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
erau uriașii de pe vremuri, oamenii cei slăviți 142. Până în momentul acela, avva Serenus stătuse îndelung de vorbă cu oaspeții săi despre câteva probleme referitoare la demonologie 143. El și-a început discursul cu o scurtă și destul de discretă prezentare a teoriei cosmogonice a lui Origen (Conl. 8,7-8), socotită capabilă să dea un răspuns mai mult sau mai puțin acceptabil chestiunii despre mulțimea și diversitatea demonilor. Apoi a atins problema îngerilor națiunilor (Conl. 8,13), care de asemenea îl interesase pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei feluri de oameni: cei care, prin natura lor, aparțin pământului - aceștia „sunt mereu în căutarea plăcerilor trupești” și „caută să se bucure despre ele”; cei care, prin natura lor, aparțin cerului - e vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate 201. Stăniloae îl citează aproape întotdeauna pe Pseudo-Dionisie în compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae la Operele complete reprezintă, cred, ultima încercare importantă - și cât de donquichotescă! - de a demonstra autenticitatea corpusului areopagit și de a-l situa pe autor (scris în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să polemizeze cu preotul-filozof Cicerone Iordăchescu, autor al unei vechi traduceri a lui Pseudo-Dionisie din 1936, care îl plasa pe autorul corpusului în secolul al V-lea, conform datelor cercetării moderne. Apoi, expediază în câteva rânduri, destul de politicoase, de altfel, teoria lui Gheorghe Drăgulin însuși, conform căreia sub numele de Dionisie Areopagitul s-ar ascunde, în realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele traducător al Părinților greci în latină 206. Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]