9,719 matches
-
, Wilhelm von (19.III.1813, Reval, azi Tallin - 5.XI.1887, Reval, azi Tallin), prozator și traducător. Despre biografia lui K., fiul prolificului autor de comedii August von Kotzebue, există puține date. Asemenea tatălui său, intră de timpuriu în serviciul diplomatic. În 1857 ocupă postul de funcționar superior la Consiliul de Legație din Dresda, mai târziu fiind
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
descrie, în notele explicative, propriul mod de lucru, care ținea seamă de imperativul fidelității față de versul românesc, dar recurgea și la prelucrări libere. Cu excepția lui Mihu Cobilu, transpusă în proză, variantele baladelor sunt realizate „după original într-o formă metrică”, traducătorul străduindu-se să respecte atât construcția versurilor, cât și conținutul semantic. K. nu este de acord cu afirmația lui V. Alecsandri potrivit căreia Miorița ar fi doar un fragment de baladă, susținând că, dimpotrivă, Miorița este o construcție încheiată și
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
, Victor (14.X.1923, Chișinău - 16.II.1995, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Tamarei (n. Onilă) și al lui Eugen Kernbach. Prin tată, se înrudește cu poetul Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach) și cu Ana Conta-Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. După studiile secundare, începute la Liceul „ B.P. Hasdeu” din Chișinău și
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
MICU, Samuil (1745, Sadu, j. Sibiu - 13.V. 1806, Buda), istoric, filolog și traducător. Este fiul Anei (n. Neagoe) și al lui Stoia, protopop. Familia Micu a primit numele Klein (Clain) de Sad în urma înnobilării episcopului Ioan Inocențiu, fratele tatălui lui M. Elev excepțional al școlii mănăstirești din Blaj, Maniu, călugărit sub numele Samuil
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
la Buda în 1806. Îmbunătățit și amplificat de mai mulți cărturari (între care rolul cel mai important l-a avut Petru Maior), acesta a fost nucleul Lexiconului de la Buda (1825). Cantitativ, principala activitate a lui M. a fost aceea de traducător de texte religioase, așa cum o dovedesc și manuscrisele păstrate, datate între 1769 și 1805. Multe dintre scrierile utile inițierii în cultul creștin au fost tipărite la Blaj în perioada 1796-1802, în genere sub titlul Theologhie dogmatică și moralicească... Între manuscrise
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
și moralicească... Între manuscrise, cele mai multe sunt tălmăciri din sfinții Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, din Thomas a Kempis ș.a. Dar cea mai importantă este traducerea Bibliei, apărută la Blaj, în 1795. M. a simțit că limbajul traducătorilor Bibliei de la București (1688) trebuie împrospătat și că unele pasaje obscure ar putea fi clarificate și încearcă, bunăoară în Cântarea Cântărilor, o exprimare literară, chiar poetică. Conștiința rostirii cu efect, calitățile de narator, tensiunea interioară a necesității de a comunica
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
a fi dat o primă schiță de istorie literară românească în două secțiuni din lucrarea Scurtă cunoștință a istorii românilor (editată postum, în 1963), intitulate Scriitorii cei din români și Alți scriitori românești. Precursor în lingvistica, filosofia și istoriografia națională, traducător cu un deosebit simț al limbii, creator de limbaj intelectual, cărturar în spiritul sfârșitului secolului al XVIII-lea european, M. este, după Ioan Inocențiu Micu-Klein, un inițiator al renașterii românești. Exemplul, sugestiile și ideile sale au fost continuate de cărturarii
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
, Paul (22.VII.1921, Briceni, j. Hotin - 31.VIII.1994, Chișinău), poet și traducător. Face liceul la Cernăuți, unde, în 1940, îi apare prima plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
MILOȘ, Miodrag (12.IV.1933, Aleksinac, Serbia), prozator, poet și traducător. Urmează școala elementară în satul natal și în Ecica, apoi gimnaziul și cursurile Școlii Normale la Vârșeț. În timp ce funcționează ca redactor la Radio Novi Sad, redacția în limba română, frecventează cursurile Facultății de Filosofie din același oraș, unde studiază și
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
, Virgil (11.IV.1942, Corabia - 10.VIII.1984, București), poet și traducător. Este fiul Aurei-Lili (n. Rădulescu) și al lui Sabin Mazilescu, contabil. Urmează cursurile școlii primare, gimnaziul și liceul la Cujmir (1949-1950), Turnu Severin (1950-1951), Târgu Jiu (1951-1952), Drăgășani (1952-1957) și București (1957-1959), unde va absolvi Liceul „Spiru Haret”. Frecventează Facultatea
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
, Sergiu (pseudonim al lui Sigismund-Sergiu Zwiebel; 6.IX.1901, București - 16.XII.1969, București), gazetar, autor dramatic, prozator și traducător. Părinții se numeau Lori și Michel Zwiebel, funcționar comercial. Provenind dintr-o familie numeroasă, cu un nivel de viață modest, M. urmează clasele primare la Școala „Ronetti-Roman”, apoi patru clase de liceu la „Cultura”. De la cincisprezece ani are modeste slujbe
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
, Ioan (11.III.1958, Turda), poet, eseist și traducător. Este fiul Valeriei (n. Ilea) și al lui Gheorghe Milea. Învăța la Scoala nr. 3, iar din 1973, la Liceul Industrial nr. 1 din Turda, luând bacalaureatul în 1978. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Naghiu) îi rețin atenția în Dicționarul scriitorilor români (coordonat de Marian Papahagi, Aurel Sasu, Mircea Zaciu). În preambulul la Scriitorincul, căutând să-și circumscrie personalitatea, autorul se întreabă asupra preocupărilor ce ar defini-o: „Istoric literar sau critic de întâmpinare? Traducător, editor sau eseist cu veleități de one man show? Eminescolog, caragiolog, cioranolog, ionescolog ori simplu gazetar?” Răspunsul îl găsește în alcătuirea polimorfă a ornitorincului (de unde și derivatul pe care îl propune: „scriitorinc”). Dintr-un asemenea polimorfism a rezultat și savuroasa
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
MIHALAȘ, Marcel (15.VIII.1937, Tighina - 13.XII.1987, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Valentinei (n. Hartea) și al lui Antonie Mihalaș, economist. A urmat la București liceul și cursurile Facultății de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1954-1959). Lucrează ca inginer la Uzinele Chimice din Buciumeni și la Uzina de Anvelope „Danubiana
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
lui Victor Cuénim (1833-1834). Din această epocă datează primele lui apariții pe scenă, precum și cele dintâi texte dramatice, ocazionale, compuse după modelul celor ale lui Gh. Asachi, care îi este profesor la Academia Mihăileană (1835- 1836). Între timp tânărul fusese traducător de acte și documente și copist. În 1840 pleacă la Paris pentru a se instrui în economie politică sau în inginerie. Dar odată ajuns acolo se preocupă mai mult de teatru (a și jucat, se pare, la Teatrul Bobino și
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Mircea Alexandru Pop; 1.X.1926, Deda, j. Mureș), poet și traducător. Este fiul Hortensiei (n. Suciu) și al lui Traian Pop, medic. Învață la Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș (1937-1940) și la Colegiul Național „Sf. Sava” din București, absolvit în 1945, și urmează Facultatea de Medicină bucureșteană, luându-și licența
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
și urmează Facultatea de Medicină bucureșteană, luându-și licența în 1951. Funcționează ca medic la Spitalul de Copii din Tecuci (1951-1956), asistent și apoi șef de lucrări la Clinica de Pediatrie „Emilia Irza” din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din București. Debutează ca traducător în 1958, semnând cu numele Alexandru Pop două traduceri din Euripide, apărute în antologia Tragicii greci. Primele poezii îi sunt publicate în 1968, în revista „Ramuri”, iar cea dintâi plachetă, Adevărata întoarcere, în 1969. Experiența de traducător din elină a
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
București. Debutează ca traducător în 1958, semnând cu numele Alexandru Pop două traduceri din Euripide, apărute în antologia Tragicii greci. Primele poezii îi sunt publicate în 1968, în revista „Ramuri”, iar cea dintâi plachetă, Adevărata întoarcere, în 1969. Experiența de traducător din elină a lui M. - a transpus în limba română integrala pieselor lui Eschil și Euripide, precum și o comedie de Aristofan - nu a rămas fără consecințe în lirica personală. Nu e vorba numai de plasarea explicit intertextuală a emisiei poetice
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
MILOȘ, Ion (16.II.1930, Sutjeska, Serbia), poet și traducător. Este fiul Liviei și al lui Iosif Miloș, țărani. Face școala primară în satul natal, apoi Liceul Român din Vârșeț (1942-1950). Se înscrie la Facultatea de Filosofie din Belgrad, pe care o va absolvi în 1955, cu teza de licență
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
1989 a fost prezent la edițiile Festivalului „Lucian Blaga” de la Cluj-Napoca și Alba Iulia. Publică în limbile română, sârbă și suedeză, la București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara sau la Stockholm. Este laureat al Premiului Academiei Suedeze pentru activitatea de scriitor și traducător (1998), al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie (2000), al mai multor premii ale Uniunii Scriitorilor din România și ale Asociației Scriitorilor din Suedia și al Premiului „Penița de aur” de la Struga (Macedonia) pentru traduceri (1990 și 1998). Pe lângă
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
poezie (2000), al mai multor premii ale Uniunii Scriitorilor din România și ale Asociației Scriitorilor din Suedia și al Premiului „Penița de aur” de la Struga (Macedonia) pentru traduceri (1990 și 1998). Pe lângă opera poetică, M. are o bogată activitate de traducător din română, franceză, sârbă, croată, macedoneană, slovenă etc., în suedeză și invers. Astfel, din suedeză a tradus în sârbă, croată din operele unor Artur Lundkvist, Lars Gustafsson, Maria Wine, Lasse Söderberg, iar în limba română, din Torgny Lindgren, Merabs Skönhet
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
tăcerii”], Stockholm, 1998; Augustin Buzura, Askans vüg [Drumul cenușii], Stehag, 2002. Repere bibliografice: Valentin Tașcu, Poezia de pretutindeni, ST, 1985, 11; Marcel Mihadaș, Cu Ion Miloș despre prezența în contemporaneitate, RL, 1987, 27; Virgil Mihaiu, Infatigabilul Ion Miloș, poet și traducător român în Suedia, LCF, 1990, 15; Adrian Marino, Soarta „intermediarului”, JL, 1990, 41; Brenda Walker, „În patru limbi”, TR, 1992, 1; Virgil Mihaiu, Distilând esențe, ST, 1993, 1; Ion Holban, „Adevărul meu este dragostea”, CRC, 1993, 19; Constantin Cubleșan, Despre
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
MAZILU, Teodor (11. VIII. 1930, București - 18. X. 1980, București), dramaturg, prozator, eseist, poet și traducător. Este cel de-al patrulea copil al Mariei (n. Mureșanu) și al lui Tudor (Teodor) Mazilu, muncitor la Societatea de Transporturi București. Urmează școala primară din mahalaua Lupeasca. Amână să se înscrie la liceu, preferând să realizeze pentru revista „Tinerețea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Ion Biberi, scrise într-un stil familiar-teribilist, cu involuntare accente comice. Proză dau Eleonora Ionescu, Dinu Delacerna, C. Brândușoiu-Costești (fragmente dintr-un roman intitulat Neamul Mărculeștilor). Traducerile sunt ilustrate printr-un fragment din Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra, fără menționarea traducătorului) și prin câteva secvențe din dramatizarea făcută de Gaston Baty după romanul lui Dostoievski, Crimă și pedeapsă, în transpunerea lui Ion Argatu. M.V.
MIZERABILII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288194_a_289523]
-
, Nicolae (8.VII.1946, Scărișoara, j. Alba), poet și traducător. Este fiul Paraschivei (n. Petrușe) și al lui Gheorghe Mocanu, țărani. A absolvit în 1964 Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud, iar în 1969 - Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română. După absolvire
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]