52,672 matches
-
comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filosofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață: " Câtă amară tristețe/ cuprinde și-ascunde/ Ťjoculť acesta/ de-a viața, de-a moartea!" (Duelul inegal cu moartea)"; " Unii sunt frumoși, alții bogați./ Există și destui norocoși
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
așeza, aproape la mijlocul intervalului, volumului lui Adrian Oprescu. Spun "aproape" la mijlocul intervalului, fiindcă sunt înclinat să-l așez mai mult de partea literară decît de cea documentară. Sub unghiul documentului istoric, o scenă pregnantă e cea a "călătoriei" făcute cu trenul de la Craiova la Canal, într-un vagon în care deținuții de drept comun erau amestecați cu "politicii". Căldura a devenit ucigătoare. Ca la un semnal misterios, colegii borfași au trecut peste noi înghesuindu-ne și călcîndu-ne în picioare și s-
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Angelo Mitchievici Departe de romanțul din Le-gendele toamnei unde-l putem vedea evoluînd pe Brad Pitt în rolul lui Tristan Ludlow ascultînd chemarea sălbăticiei, Jesse James, eroul legendar, im-pe-nitentul și dezamăgitul confederat, jefuitor de bănci și trenuri, cu o carte de vizită impresionantă pentru anii '80 ai secolului XIX în America este personajul de hîrtie, cerneală și celuloid al imaginației multora de la regizorii Henry King, Fritz Lang, Nicholas Ray la romancieri cum este și Ron Hansen al
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
lui Nick Cave. Imaginea și muzica răspund tăcerilor care se instalează între personaje și care cresc adeseori tensiunea pînă la insuportabil. Robert Ford intră în banda lui Jesse cu ocazia ultimei lovituri pe care frații James o dau jefuind un tren. Povestea a început cu sfîrșitul activității sale, pitorească plăsmuire de fapte eroice în afara legii strînsă în foiletoanele pe care le citește "lașul" Robert Ford, fan fascinat de statura apoteozată a lui Jesse, căutînd în el modelul exemplar cu care imaginația
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
cu astfel de versuri, în plin modernism, caracteristica poeziei dinesciene fiind această expresivitate ce trebuie căutată la nivelul versului sau, cel mult, al strofei și nu la nivelul poemului ori al volumului. Stau anii tunși în mine , precum recruții -n tren" (Adorm pe câmp), " Ziua alunecă pe lama cuțitului,/ și nu se mai taie" (Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
mise en abîme", ci dă și o cheie de lectură. Acțiunea romanului poartă amprenta civilizației japoneze la mijloc de secol XX, ancorată în modernitate, întâlnirile personajelor se petrec în spații animate (bar sau stațiune, birou universitar sau hotel, compartiment de tren), doar întâmplările tainice - în reședința de la oraș a familiei ToganÜ, centrul unei pânze de uneltiri țesute de stăpâna casei. Doi bărbați, prieteni între ei, se îndrăgostesc de nora acesteia, rămasă văduvă. Rivalitatea amoroasă și prietenia se convertesc într-o cercetare
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Anania, la o gazdă, unde trăsese el. Parcă, la domnul Bulat, coleg de pușcărie. Pe mine mă găzduiseră în altă parte. Se simțea, atunci, mai bine. Venise de la Rohia cu o mașină a unui prieten. Eu îmi luasem bilet de tren pentru București, urmând ca și părintele Nicolae să vină în Capitală cu o mașină. Dar suferințele trupului său erau mari, așa că a fost internat la spitalul băimărean. Primesc, la gazdă, telefon, să-l văd numaidecât. Din confirmarea-spovedanie țin minte și
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
am aflat că internetul nu-i decât o unealtă, că ne poate dezumaniza, prin înlocuirea realului cu virtualul, că amenință cartea, simbol al culturii. Tot așa, în anii ^40 ai secolului al XIX-lea, când în Statele Unite se pregătea introducerea trenurilor, unii dădeau alarma: trenurile vor circula cu viteza amețitoare de 15 mile pe oră, vor scoate sunete infernale, vor speria pruncii, mamele și animalele, iar accidentele vor fi nenumărate, mulți oameni își vor pierde slujba. Să salutăm internetul cu Simfonia
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
nu-i decât o unealtă, că ne poate dezumaniza, prin înlocuirea realului cu virtualul, că amenință cartea, simbol al culturii. Tot așa, în anii ^40 ai secolului al XIX-lea, când în Statele Unite se pregătea introducerea trenurilor, unii dădeau alarma: trenurile vor circula cu viteza amețitoare de 15 mile pe oră, vor scoate sunete infernale, vor speria pruncii, mamele și animalele, iar accidentele vor fi nenumărate, mulți oameni își vor pierde slujba. Să salutăm internetul cu Simfonia a noua ! Cei care
Internetul între două extreme by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9784_a_11109]
-
ce se întâmplă. "Acum două zile, Excelență, a fost un concert al lui Pavarotti și lumea crede că sunteți el." Amicul meu a avut parte de o grămadă de astfel de dovezi de celebritate. Călătorea la un moment dat cu trenul către Iași. Un individ care stătea pe culoar trecea când și când prin dreptul compartimentului și-i arunca priviri scrutătoare. În cele din urmă a deschis ușa și a strigat victorios: "V-am recunoscut! Sunteți Ludovic Spiess!" Altădată era la
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un aer limpede și rece, străpuns de izul fructelor rotunde de pe
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
singurul lucru care ne-a ajutat să comunicăm la început a fost aplombul nostru de provinciali, el de la Tohanu Vechi, eu de la Medgidia. În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință în doi, cu Nedelciu, iar dacă se nimerea și Iova: puneau toți trei la cale soarta textualismului românesc. Pe atunci Gheorghe era profesor de țară
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
ajunge, cu timpul și cu experiența "critică", să se confunde cu o idee, cu o concepție estetică, ori cu o abordare culturală. De pildă, reținem din Bubico întîi că un domn certat cu stirpea cîinească aruncă un cățeluș răsfățat din tren, doamna leșină ș.c.l., ș.c.l., pe urmă că e o ilustrare a proastei educații (cîinii, ca și oamenii...), pereche potrivită cu Dl. Goe și cu Vizită, în fine, că fotografiază secolul XIX în micile-i contrarii, între
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
personalizare concluzivă. Când concluziile nu sunt trase prin "referințe" din alți critici, ele pot fi uneori atât de personale, încât depășesc orice intenții, nu doar ale operei, dar și ale autorului, intenția lecturii alegând anarhia inocentă: Roman de citit în tren "contribuie la completarea imaginii de sine și la întreținerea orgoliului de ființă nepereche"! (98) Larga comprehensiune a lecturii critice permite asociații semantice clar disociate. Dacă Țepeneag mărturisea în jurnalul său că ar fi vrut să scrie mai multă literatură de
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe motivul bolero-ului
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
2. știai că vineri vine vacanța? 3. țânțarii înțeapă în timpul nopții. 4. așteptăm să vină moș crăciun. 5. cocoșul s-a urcat sus pe gard. 6. după luna iunie, urmează luna iulie. 7. ursul doarme toată iarna în bârlog. 8. trenul care merge la bucurești are multe vagoane. 9. eu și cu mădălina mergem la teatru. Bibliografie: Cuprins
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Madia Mangalena, Michael Hăulică Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix Caroly Strigă acum..., Magda Ursache Stylit, Silviu Lupașcu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi Vînătoarea de porci, P.C. Jersild Grisjakten Zile sălbatice, Dorin Spineanu ZinZin
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Nu știm dacă s-au pus la punct programe de acțiune, dacă s-au redactat moțiuni. La întoarcere, după despărțirea de ieșeni și bucovineni, plecați spre casă, congresiștii rămași hotărăsc să țină o întrunire la statuia lui Mihai Viteazul. Deși trenul, întîrziat în chip premeditat, sosește noaptea, la ora 10 și jumătate, intenția inițială n-a fost abandonată. La statuia lui Mihai Viteazul, poliția și o unitate de jandarmi încearcă să împiedice manifestația (considerată ilegală, întrucît era în aer liber), fără
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
alături de mama lor, Wendy Noica, se vor urca în Gara de Nord din București în Orient Expressul ce mergea la Viena. De aici vor ajunge la Londra, lăsînd în urmă o țară care intrase pentru multe decenii sub teascul regimului comunist. Cînd trenul va ajunge, dimineața devreme, în gara din Viena, cei doi copii vor fi deșteptați din somn de vocea mamei: Treziți-vă, sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier și, chiar dacă pe moment nu puteau realiza consecințele evenimentului
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
cei 50 de ani (1925-1975) cît a durat corespondența lor, primii ani sunt de departe cei mai importanți. E vorba de perioada dintre 1925 și 1929, interval în care iubirea celor doi, luînd forma întîlnirilor secrete, a escapadelor clandestine cu trenul în afara orașului și a plimbărilor prin Pădurea Neagră, își va găsi expresie într-o suită de scrisori cu adevărat ieșite din comun. Din păcate, în vreme ce Hannah Arendt a păstrat scrisorile primite în acești ani, Heidegger le-a distrus. Din acest
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
bunătăți de epocă. Nu cărțile hărtănite din anticariatele de toată ziua, cărți la care s-a renunțat ca la niște utilități care și-au trăit momentul și s-au retras (culegeri de probleme, antologii de școală, romane de citit pe tren ș.a.m.d.), ci ediții bibliofile, exemplare cu autografe și dedicații - Lovinescu, Arghezi, Eliade. Anticarii, grăbiți să-și prețăluiască din ochi clienții și să negocieze cît ar fi dispuși să sacrifice, în monedă românească nouă, pentru o fîșie de vreme
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
vizând folosirea unui avion aflat pe un aeroport din vestul țării. Golit de combustibil în hangar, păzit zi și noapte, avionul trebuia furat, prin bunăvoința și complicitatea pilotului, soții trebuiau să ajungă în orășelul de provincie neobservați, deci nu cu trenul, ci cu taxiul, trecând prin controale succesive care abuzau chiar și de nevinovați. O primă tentativă eșuează, cea de-a doua încercare se urzește cu atât mai greu, într-o atmosferă de demoralizare și în manevre unde totul atârna de
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
copiilor intifada infantiada", se aleg câteva sonete de o perfecțiune a formei care sugerează revenirea la calm, încredere, la viața ideală. Emblematică pentru poezia lui Gheorghe Mocuța rămâne această "călătorie": "cu ochii larg deschiși îmbrățișez parisul/ și mă întorc cu trenul la plaine în saint-denis/ printre arabi și negri ce vin din colonii/ atrași de babilonul plăcerilor și visul/ de a migra spre centrul albastrei utopii./ s-au răsculat racaii și-aprind periferia/ în fiecare noapte începe isteria/ cumplitelor dezastre iscate
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul și automobilul, de la care provin mai multe metafore familiar-argotice ale corpului și ale acțiunilor umane. Despre unele am mai vorbit și altădată, dar lista e deschisă și în curs de îmbogățire: cuprinde imagini ale devierii de la normalitate și de la
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
F. Brunea-Fox: "Făcînd observație nenilor și țațelor: "Nea Dobrică" - sau - "Coană Sando" - "de ce lăsați poarta fără fete?" (1931) și în proza lui Mateiu Caragiale. Pe lîngă forma articulată nenea ("nenea a fost drăguț și nu ne-a dat jos din tren", Evenimentul, 1.2.2001), se folosește în ultima vreme destul de mult forma refăcută, regularizată, cu articolul -le: "nenele ăla zice că nu e plagiat" (forum.tvr.ro); "ceilalți erau cam speriați, ce vrea nenele-ăsta?" (blogspot.com) - inclusiv în forma enclitică
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]