5,174 matches
-
nici după zece minute. Îmi pare rău, domnule, sunt doi doctori care discută înăuntru, nu am cum să îi deranjez. După alte zece minute, Max ieși în sfârșit să arunce un ochi în sală și, când îl văzu pe Omar, tresări. Zise tare, pe deasupra tuturor pacienților care așteptau: — Prietene Bin Laden, începem cu stângul... cred că te-am așteptat patruzeci de minute! Omar își simți saliva cu noduri atunci când o înghiți: — Te rog să mă ierți, m-am grăbit, am plecat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iarnă și n-am ce să caut în câmp! În plus, voi nu știți cam ce se întâmplă în jurul nostru: sunt fundații și puțuri săpate aici, peste tot! Își fac reședințe oamenii, vile! Or să vină casele peste noi! — Exclus! tresărise Godun. Fiindcă în linia zării, tot ce prinzi tu cu ochii e-al meu! — Serios? Chiar atât te-ai îmbogățit, Godo, cât eu am lipsit? Doi-trei râseră, uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la grupul lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui de aici, de pe un pământ nou, nu avuseseră rost decât ca să afle că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de n-am murit! 32 {EminescuOpVI 33} {EminescuOpVI 34} {EminescuOpVI 35} 360În văsduhul plin de-a nopții moale luminoasă ploae El văzu o fată mândră, îmbrăcată-n lunge straie De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țară se simțise rău. Chipul din oglindă îl înspăimîntase. În barba nerasă se zăreau fire albe. Se însurase imediat, cu un sentiment tulbure de capitulare. "Nenorocita! O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi de douăzeci sau treizeci de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje cu flori. Dascălu se opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună seara! Râdea tot timpul. Un râs tâmp, nemotivat. Din când în când se bătea cu palmele peste coapse. Ceilalți tresăriră. ― Ești totdeauna așa bine dispus? se interesă sumbru Scarlat. ― Îhî! Dă-mi o rimă la "dispus". ― Intrus. Ai și chestii din astea? ― Am. Fac poezii foarte frumoase. De pildă: "În țara cu fluturi albaștri / Printre aștri / O zână bună cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred că am ghicit, interveni Melania Lupu. Dumnealor, sânt convinsă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe Ioniță, pe Melania, pe aceia care o priveau acum de pe pereți ori nu puteau s-o privească, prizonieri în albumul cu catarame de argint. ― Prea târziu, șopti. Totul vine prea târziu. Mai bine niciodată decât prea târziu. Șerban Miga tresări. ― Ce-ai spus? Da, e târziu. ― N-am să mai prind autobuzul la întoarcere, scânci Melania Lupu. Florence interveni răgușită. Glasul venea ca după plâns. ― Iei un taxi! Spectacolul ăsta merită toți banii. Melania o măsură curioasă și doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o oră sau trei, ăștia or să plece și totul va fi ca înainte. ― O spui... N-aș vrea să mă înțelegi greșit, e o impresie, o spui ca și cum ți-ar părea rău. ― Probabil că nu te înșeli. Ioniță Dragu tresări surprins. O privi câteva clipe și începu să zâmbească. ― Ți-a plăcut totdeauna să pari cinică, Florence, dar eu te cunosc, te cunosc bine. Șopti: Ții minte, atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna cu un cocostârc speriat. ― Da, probabil, se auzi glasul lui Miga. Avem oaspeți... Hm, puțini de tot. ― Poate vreți să-l chemați. Un domn slab, mai în vârstă. Făcu cu ochiul: A uitat ceva la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îi veni să râdă. Florence Miga își ridică sprîncenele: "Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fumând în societate... Doamna Miga îi aruncă o privire iute articulând mut câteva cuvinte. Melania Lupu roși violent și-și coborî pleoapele. Inginerul intră zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânărului își pierdea tot mai mult conturul. În ochiul valid i se aprinse o flacără demențială: "Trebuie să-l nimeresc!" ― Ajutați-mă!! răcni șoferul. Glonțul i se înfipse în braț. Nu simți durerea. Căruntul trase încă o dată, în plin. Tânărul tresări parcă electrocutat. Se încordă apoi se îndoi pe spate, mult, ca o nuia, ca și cum n-ar fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De ce-a murit? Hohote de plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog, draga mea, liniștește-te. Te implor! Nu putem face nimic. Hai, fetițo, fii cuminte! Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și Miga tresări. Întrebă buimac: ― Cine să fie la ora asta? Florence întinse mâna. Scarlat o opri cu un gest. Ezită câteva clipe, apoi mîrîi: ― Nu dumneavoastră! Să răspundă bătrâna cu motanul. Melania Lupu își strâmbă buzele ofensată și ridică receptorul. * ― Șmecherii ăștia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau le-au dat foc, dracu' să-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat și se înspăimîntă. ― Ce-ai pățit? Se răsuci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lasă arma, te rog! Șoferul... Am avut ghinion. Trăsăturile cârnului se pleoștiră și începu să plângă cu capul pe umărul lui Scarlat. ― Tu ești prietenul meu... Nu trebuia să plec. Șerbănică Miga se strecurase din nou în colțul lui și tresărea la fiecare mișcare. Florence îl privea cu ochi mari, neliniștiți. Melania Lupu își țuguie buzele subțiri. " A intervenit ceva, draga mea, asta e sigur pentru că altfel se întorceau amîndoi? Văd că a adus niște pânze, dar printre ele nu e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le ce, fetițo..." Mută motanul mai jos pe genunchi, ascunzîndu-și mâna sub batic. Deschise carnetul la urmă unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cert: aici se aflau piesele cele mai de seamă ale muzeului. Întinse mâinile tremurânde spre tabloul lui Goya. Un glas aspru, amenințător, țâșni pe neașteptate în spatele lui: ― Sus mîinile! * Arma alunecă de pe genunchiul lui Scarlat căzând cu zgomot. Melania Lupu tresări și scoase un țipăt ușurel. " Acum!" gândi Ioniță Dragu încleștînd pumnii. Își simțea gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ionescu: Unde trebuie să aibă loc întîlnirea cu individul? ― Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se așeză apoi zâmbind în fața tânărului. ― Aveți o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scrumiera ieftină ardea o țigară din care maiorul Cristescu trăsese o singură dată. Din când în când se auzea sfârâitul hârtiei. "Virginia roșii, gândi abstract tânărul Miga. Cum naiba le suportă? O țigară iute, de femei..." ― V-au urmărit? Alexandru tresări. ― Nu, nu cred... Am fost foarte atent. Știam la ce mă expun. De fapt, la ce îi expun pe ai mei. ― O poveste fantastică! Aveți idee care poate fi miza? ― Habar n-am. Tot ce știu e că vor să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e duios, n-are nici un fel de control. ― Nu mi-ați spus cine sânt invitații părinților dumneavoastră. ― Doi prieteni vechi. Îi știu de când eram copil, într-un fel fac parte din familie. Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Cristescu tresări puternic. Întrebă încă o dată: ― Cine?! Alexandru, surprins, se bîlbîi: ― Profesorul Ioniță Dragu și doamna Melania Lupu. Niște oameni extrem de cumsecade. Cel puțin tanti Melania... Surâse palid. M-am obișnuit să-i spun așa de când eram puști. O femeie încîntătoare. ― Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]