11,725 matches
-
("Ludwig Ferdinand Viktor Eduard Albert Michael Hubertus Prinz"; 9 noiembrie 1907 - 26 septembrie 1994), a fost membru al familiei Hohenzollern. Louis Ferdinand s-a născut la Potsdam și a fost al treilea în linia de succesiune la tronul Imperiului German, după tatăl său, Prințul Moștenitor Wilhelm, și fratele său mai mare, Prințul Wilhelm al Prusiei. Monarhia a fost abolită după revoluția germană din 1918. Când fratele mai mare a lui Louis Ferdinand a renunțat la drepturile de succesiune
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
pentru o vreme la Detroit unde s-a împrietenit cu Henry Ford și l-a cunoscut printre alții pe Franklin Delano Roosevelt. A fost foarte interesat de inginerie. Rechemat din Statele Unite după ce fratele său a renunțat la drepturile succesoriale la tron, s-a implicat în industria germană de avioane însă Hitler i-a interzis să ia parte la activități militare germane. Louis Ferdinand s-a disociat de naziști după aceasta. El nu a fost implicat în atentatul din 20 iulie împotriva
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea regatului iudeu independent în Țara Israel. În primăvara anului 63 î.Hr. generalul Gnaeus Pompeius Magnus, comandantul roman al Asiei Mici, a profitat de conflictul pentru succesiune la tronul Iudeei între membrii familiei Hasmoneene, și a intervenit în favoarea lui Hyrkan al II-lea în fața fratelui acestuia, Aristobul al II-lea. Aristobul și tabăra sa nu au acceptat judecata romană și s-au baricadat în cetatea Alexandrion (Sartaba) în sud-estul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi făcut Rădășenii sat domnesc. După tradiție, ar mai fi existat o biserică la locul numit Siliștea, unde ar fi fost prima așezare a satului, dar probabil că năvălirea tătarilor (1241) ar fi silit pe locuitori să se
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
cultură de la sfârșitul epocii bronzului (sec. 14-12 î.Hr.). Deși nu există date certe, tradiția locală consideră că biserica veche de lemn din Rădășeni a fost ctitorită de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Cronica parohiei precizează următoarele: "„Alungat din tronul Moldovei de Constantin Movilă, Ștefan Tomșa s-a refugiat și adăpostit în satul Rădășeni; revenind la scaunul țării, amintindu-și de ajutorul primit, va fi înălțat aici o biserică. O variantă vorbește numai de punerea temeliei de către domnitor, construcția de
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
cânta la fluier ori caval. Alte obiceiuri specifice se mai desfășurau la nunți, înmormântări, botezuri (datul de grindă, de ex. ), dar astăzi sunt pe cale de dispariție (cele de la înmormântări se păstrează mai bine, dată fiind frecvența acestora). "Bomb" pentru corcoduș; "tron" pentru sicriu; "drăidi" și "iakakui" pentru demon; "bradoș"/"brandoș" pentru mucenic/măcinic; "aralie" pentru vijelie/ futună puternică; "ole"! - pentru exprimarea mirării; "sorică" pentru floarea-soarelui; "fetițălică", "băietelică" pentru fetițo, respectiv băiete;"gâgâlice" pentru pepene verde; "bolbotină" pentru fruct verde abia început
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
a avut loc pe 6 martie 1486 între trupele lui Ștefan cel Mare și forțe ale Imperiului Otoman care înaintau pe valea Șiretului spre Suceava, având ca scop instaurarea pe tron a pretendetului Hronoda (Hroiot). Armata moldoveana a fost victorioasa, cu toate ca Ștefan a fost protagonistul unui incident care ar fi putut să-l coste viața. a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova și Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan pentru înlăturarea suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localități, inclusiv capitala Suceava. Oștirea să, mobilizata în grabă, întărită cu 3.000 de călăreți puși la dispoziție de Cazimir al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
a fost reconstruită în poziția sa actuală de un boier pe nume Hreliu Dragovola în secolul al XIV-lea. Cele mai vechi clădiri din complex datează din această perioadă—turnul lui Hreliu (1334-1335) și o mică biserică de lângă el (1343). Tronul episcopului și porțile bogat împodobite ale mănăstirii datează și ele tot de atunci. Sosirea otomanilor la sfârșitul secolului al XIV-lea a fost însă urmată de numeroase raiduri și de distrugerea mănăstirii pe la mijlocul secolului al XV-lea. Datorită donațiilor efectuate
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
Formoso") sau mai rar Cel Inconstant (portugheză: "o Inconstante"), a fost al nouălea rege al Portugaliei, al doilea fiu, și cel mai mare care a supraviețuit, al lui Petru I al Portugaliei și a Constanței de Castilia. A urcat pe tron în 1367. La moartea lui Petru al Castiliei în 1369, Ferdinand, ca strănepot al lui Sancho al IV-lea al Castiliei pe linie feminină, a pretins drepturi de succesiune, avându-i ca rivali pe regii Aragonului și Navarrei, și mai
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
rezultat imediat războiul cu Henric; dar politica externă a fost în curând afectată de intrigile ducelui de Lancaster, care l-a convins pe Ferdinand să ia parte la un tratat secret, cu scopul de a-l înlătura pe Henric de pe tron. Războiul care a urmat a fost lipsit de succes; s-a semnat din nou pacea în 1373. La moartea lui Henric în 1379, ducele de Lancaster și-a prezentat din nou pretențiile, și a găsit din nou un aliat în
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
menționându-se că Beatrice, moștenitoarea lui Ferdinand, se va căsători cu regele Ioan I al Castiliei, asigurând astfel uniunea celor două coroane. Ferdinand a murit fără a avea nici un moștenitor masculin, pe 22 octombrie 1383, și dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul lui Contelui Henric (aproximativ 1112), avea să fie înlocuită. S-au ignorat condițiile tratatului de la Badajoz, și Ioan, Mare Maestru al Ordinului Aviz, fratele ilegitim al lui Ferdinand, a pretins tronul. Aceasta a dus la o perioadă de
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
octombrie 1383, și dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul lui Contelui Henric (aproximativ 1112), avea să fie înlocuită. S-au ignorat condițiile tratatului de la Badajoz, și Ioan, Mare Maestru al Ordinului Aviz, fratele ilegitim al lui Ferdinand, a pretins tronul. Aceasta a dus la o perioadă de război și incertitudine politică, cunoscută cu numele de Criza din 1383-1385. Ioan a devenit primul rege al Casei de Aviz în 1385.
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
Totuși, în această perioadă a apărut prima formă de jurnalism profesional și periodic (ceea ce însemna că publicarea era la un interval regulat de timp) din Anglia. Jurnalismul se dezvoltă târziu, în jurul perioadei în care William of Orange ridica pretenții la tron în 1689. Printr-o coincidență sau poate nu, Anglia a început să publice ziare chiar în momentul în care William a venit la curte din Amsterdam, unde existau deja ziare. Este imposibil de aflat care este data exactă a începuturilor
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
sora regelui Henric al II-lea al Franței. Singurul lor copil a fost Carol Emanuel I de Savoia. În urma morții unchiului său, Henric I al Portugaliei, la 31 ianuarie 1580, Emanuel Filibert a luptat să-și impună drepturile la succesiunea tronului portughez. Și-a dat seama repede că avea o poziție fragilă din cauza pretențiilor lui Filip al II-lea, care a preluat controlul țării, unind Spania și Portugalia. Emanuel Filibert și-a petrecut domnia recâștigând ceea ce s-a pierdut în războaiele
Emanuel Filibert, Duce de Savoia () [Corola-website/Science/322491_a_323820]
-
castelul a servit drept reședintă oficială a împăraților ruși. A fost reședința preferată a țarilor Alexandru I și Nicolae I. În 1829, Nicolae I fusese încoronat aici rege al Poloniei. După ce Seimul polonez l-a înlăturat pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Nicolae I. În 1829, Nicolae I fusese încoronat aici rege al Poloniei. După ce Seimul polonez l-a înlăturat pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
a confruntat cu redutabilul său adversar. După reprimarea revoltei, Robert Guiscard a putut să se dedice cu totul planului de atacare a bizantinilor în Balcani. El avea să se confrunte cu împăratul Alexios I Comnen. El a asistat șa preluarea tronului de către noul basileu și s-a implicat în sprijinirea cauzei fostului împărat, Mihail al VII-lea Ducas, care fusese depus din 1078 și al cărui fiu se logodise cu fiica lui Robert. El s-a îmbarcat cu o armată de
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Landulf I, Pândo "cel Lacom". La rândul său, Pândo a murit la puțină vreme după aceea (862 sau 863), astfel încât a izbucnit o criză de succesiune. Fiul lui Pândo, Pandenulf a fost îndepărtat, iar Landulf, desi episcop, a preluat și tronul laic al Capuei din 863. Totuși, celelalte ramuri ale familiei refuzau să recunoască această uzurpare și au început să achiziționeze părți din comitatul de Capua pentru sine, astfel încât controlul lui Landulf se rezumă strict la orașul Capua. Rămas izolat, Landulf
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
pentru ca sa fie reîntronat în 1711, după ce Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia. În timpul acestei domnii a obținut expulzarea oștilor suedeze și poloneze, care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova. În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 - 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii îl numesc pe Ioan Mavrocordat. După Pacea de la Passarowitz din 1718, și moartea lui Ioan Mavrocordat, Nicolae primește tronul din nou, bucurându-se pe lângă încrederea turcilor, de o domnie lungă și liniștită. Deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
(latină: "Marcus Didius Salvius Julianus"; 133 - 193) a fost împărat roman de la 28 martie la 1 iunie 193. era un senator foarte bogat, originar din Gallia. A devenit împărat cumpărând la mezat tronul imperial de la pretorieni, care, după tulburările ce avuseseră loc la moartea împăratului Pertinax, au scos tronul imperial la vânzare, pentru cel mai bun preț. A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
fost împărat roman de la 28 martie la 1 iunie 193. era un senator foarte bogat, originar din Gallia. A devenit împărat cumpărând la mezat tronul imperial de la pretorieni, care, după tulburările ce avuseseră loc la moartea împăratului Pertinax, au scos tronul imperial la vânzare, pentru cel mai bun preț. A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre de sub comanda lui Septimius Severus, care, de altfel, l-au detronat și ucis. Data nașterii lui "Didius
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
la trecerea lui Didius Iulianus într-o perioadă de dizgrație. S-a îndepărtat de viața publică și s-a refugiat în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor viitoare. Iulianus câștigă promițând fiecărui soldat din gardă
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]
-
în proprietățile sale de la Mediolanum. Când împăratul Pertinax este asasinat de Garda Pretoriană, Didius Iulianus, împins de apropiații săi, revendică tronul. Se duce în tabăra pretorienilor, dar se izbește de socrul lui Pertinax, Titus Flavius Sulpicianus, care revendică și el tronul. Pretorienii îi pun atunci pe cei doi pretendenți să liciteze donativa lor viitoare. Iulianus câștigă promițând fiecărui soldat din gardă câte 25.000 de sesterți. Acest episod a fost considerat în continuare deosebit de rușinos, imperiul părând să fie pus la
Didius Iulianus () [Corola-website/Science/305955_a_307284]