3,550 matches
-
milă și dezgust, admițându-se totuși că acești „străini rătăcitori”, pe cât sunt de necesari societății, pe atât sunt de supuși „netoleranței și prejudecăților sălbatice ale norodului”. „Ovreiul - scria Alecu Russo În 1840 -, această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index, și totuși nu se poate lipsi de ea (la noi, se Înțelege), Îți insuflă milă : ovreiul e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul „Caprei” și În Moldova : „Jidanul Bercu Îi Îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Își vâră niscaiva bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe [...]. Pe față poartă un obrăzar făcut din meșină, punându-i de o parte și alta doi perciuni cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele mai aspre, asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816, p. 307)"/>. Scriind În aceeași epocă despre mila pe care i-o insuflă evreul - „această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index” -, Alecu Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și a prejudecăților sălbatice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tortúrile la care „câinii de jidovi” Îl supun pe Isus sunt, În linii mari, similare celor descrise de evanghelii : „Îl chinuiau cânii,/ Căpcânii/ De jidovi./ Cu spini l-au bătut,/ Fața sfântă i-au stupit,/ Trestii sub unghii i-au vârât,/ Pe cruce l-au răstignit,/ Cuie-n palme i-au bătut,/ Cuie-n palme și-n tălpi./ Fiul [tău, Maria] ți-a murit/ Și-n Rai stă de-a dreapta Domnului” <endnote id="(491, p. 154)"/>. În mod firesc, coroana de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest cuvînt). Este un gest de prietenie (și aderență fraternă la o cauză în fond comună) pentru care îți voi fi recunoscător întotdeauna. Apariția ei va zdruncina și mai mult șandramaua putredă a oralilor de pe aici în care am cam vîrît groaza. Concluzia: Cronica a dat, precum ai văzut, o notă afirmativă, dar nu demonstrativă . Autor, cred: C. ștefanache. Atît. El m-a rugat să nu-l mai „lovesc” pe satiric, ca de-acum să fie o atmosferă bună, iar Al.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe neașteptate la Bacău, într-atîta eram de neliniștit, chiar contrariat. Pe aici însă nu suflă vînturi prea favorabile. Liviu Leonte este cam boicotat la revistă. Dușmanii, care au văzut că eu și Gheorghe avem trecere la L.L., au început să vîre cuie la el, scornind tot felul de murdării. Unul dintre ei este același perfid C. ștefanache (care începe să se dea iar la mine. Motivul: nu vreau să scriu despre el, deși mereu îmi spune.) De altfel, perfidia i-ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
are o cameră video, pe care o folosește ca jurnal și pe care o aduce și la petrecerile alea, spre bucuria fetelor, care se pot exhiba lasciv sub ochiul ei. Ah, deci asta era ! Marea lor plăcere e să-și vîre decolteurile în camera lui Cărmăzan. Pardon, în camera lui Margo. Cărmăzan doar stătea și el pe-acolo (datoria, ce să-i faci ?) și apoi, a insinua că un regizor romîn de distincția și de maturitatea lui (sau a lui Mircea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri pictate și mai bine îmbrăcate decît ale lor, o femeie elegantă venise și se postase ca din întîmplare într-un colț de cadru. în tot filmul nu există ceva mai frumos decît intrarea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un anume Kali, cetățean german de origine ugandeza, lucra cu societatea română Rimpex SRL din București. La un moment dat, reprezentantul lui Rimpex nu s-a prezentat să preia transportul de ceai și, după 23 de zile, vămeșii și-au vârât nasul, descoperind astfel 4,4 tone de hașiș. Un al doilea transport de droguri de pe filiera ugandeza a fost încărcat tot la Mombasa, de către compania de navigație Victoria Impex Company din Kampala, pe vasul Barbara D, avînd destinația finală portul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și ea pe băieții de mingi, doi țărani tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub limbă ca să se topească; o carte poștală ilustrată Înfățișând un lac și un castel presărat cu stele ca niște perle În chip de ferestre; o minge Îndesată alcătuită din bucăți de poleială strâns rulate, provenite de la ciocolatele pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi-a scris că totul mergea minunat; dar În realitate, un șoarece ronțăise prețioasele pupe și, la Întoarcerea mea, bătrânul mincinos Îmi arătă niște banali fluturi Turtoiseshell, pe care presupun că Îi prinsese la repezeală În grădina lui și-i vârâse În colivia de prăsilă, drept substitute plauzibile (așa credea el). Mai grozav ca el era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale boierilor“!). Acolo a ținut câteva splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat Duma, câțiva dintre membrii ei, inclusiv tata, (care, după cum arată o fotografie făcută la Gara Finlanda, Își vârâse biletul de tren sub panglica pălăriei), au ținut la Viborg o sesiune ilegală. În mai 1908, a Început să-și ispășească sentința de trei luni Închisoare, ca o pedeapsă oarecum târzie pentru manifestul revoluționar pe care el și grupul lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În negura timpului. În vara următoare, a plecat În Elveția cu mama lui - și curând după moartea lui (În 1919), revizitând același hotel și căpătând aceleași camere ca acelea pe care le ocupaseră ei În acel iulie, ea și-a vârât mâna În scobitura unui fotoliu căutând un ac de păr care-i căzuse acolo și a scos la iveală un micuț cuirasier, fără cal, dar strângând Încă Între picioarele lui crăcănate un cal de luptă invizibil. Când a sosit pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a legat alții laolaltă, desfigurându-ne apoi cu aparate de Îndreptat dantura. Și mai diabolice decât acțiunea parei de cauciuc care-ți provoca dureri cumplite În cavități erau tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-se În genunchi ca să sărute pământul de fiecare dată când ne Întorceam de la oraș la țară pentru a petrece vara, et la montagne et le grand chêne - acestea au fost lucrurile pe care Într-o bună zi soarta le-a vârât alandala Într-o boccea și le-a aruncat În mare, rupându-mă complet de adolescența mea. Mă Întreb Însă dacă sunt mai privilegiate acele destine anesteziate, de pildă acea continuitate lină, stabilă a vieții dintr-un mic oraș, cu primitiva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la Londra. Cheltuielile de trai urmau să fie acoperite de o mână de bijuterii, pe care Natașa, o bătrână cameristă prevăzătoare, le luase În grabă dintr-un sertar, chiar Înainte de plecarea mamei din St. Petersburg, În noiembrie 1917, și le vârâse Într-un nécessaire, care pentru scurt timp fusese supus Înhumării sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din Crimeea. Ne părăsisem casa din nord pentru ceea ce credeam că va fi doar o scurtă așteptare, o oprire prudentă pe marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la țăranul socialist până la generalul alb - la fel cum scriitorii sovietici manipulează astăzi termenul „fascist“. Nu și-au dat seama niciodată că dacă el și alți idealiști străini ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
morale. La el totul era sortit să ofenseze convențiile rusești și Îndeosebi acel simț rusesc al etichetei, pe care, un american, de pildă, Îl jignește atât de periculos astăzi, când, În prezența unor distinși militari sovietici, se Întâmplă să-și vâre ambele mâini În buzunare. La polul opus, admiratorii lui Sirin făceau poate mult prea mult caz de stilul lui neobișnuit, de precizia lui sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe pielea mea - a jucat un rol deloc neglijabil în producerea acestui penibil - pentru mine - quiproquo. Și totuși, cu toate situațiile false în care m-a vârât și cu toate necazurile cu care m-a procopsit, îi sunt, în continuare, recunoscător timidității mele salvatoare. Fără ea, care m-a ferit să cad în brațele înșelătoarelor iubiri, cum aș fi ajuns să cunosc, liber de lanțul oricăror obligații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să iasă cât mai repede afară, în stradă, la aer, ca să se „răcorească”, s-a încălțat, orbit de furie cum era, anapoda, vârându-și piciorul drept în gheata stângă și viceversa! Ce colosală, antologică eroare de recepție! L-am respectat ca pe puțini alții și am ținut la Ion Caraion, un om care a suferit mult, care a fost nu numai închis, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne ajute. Ne introduceam brațul înăuntru, mai mai să-l atingem (se vârâse într-o cutie de pantofi - chiar în restriște își făcuse rost de o brumă de comoditate): nici gând să se miște, să ne vină în întâmpinare. Mai inteligent, cel mare, singura dată când a căzut el de la etaj, ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]