3,613 matches
-
chestionarele lui B.P. Hasdeu, Edidura Minerva, București, 1970. 33. I.-A. Candrea, Folklorul medical român comparat, Editura „Casa Școalelor”, București, 1944. 34. Lazăr Șăineanu, Basmele române, Editura Minerva, București, 1978. 35. Traian German, Meteorologie populară, Blaj, 1928. 36. Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916. 37. Josy Eisenberg, O istorie a evreilor, Ediduta Humanitas, București, 1993. 38. Artur Gorovei, Cimiliturile la români, București, 1898. 39. Dicționarul limbii române, s.v. „jidov”, Academia Română, București, 1937. 40. În legendele sârbești, rolul zmeului antropofag este jucat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
zonă. N.V. Gogol a descris un episod similar În romanul istoric Taras Bulba (1835) : „Jidani afurisiți ! La Nipru cu ei, cazaci dumneavoastră ! Să-i Înecăm pe toți spurcații ăștia ! [...] Cazacii Îi Înșfăcară și-i aruncară În valuri. Strigăte jalnice umpleau văzduhul, dar neînduplecați, zaporojenii râdeau...” (660, p. 74). Prin 1900, prim-ministrul României, Petre P. Carp, declara următoarele În Camera Deputaților : „Nu mai trăim Într-o epocă În care să-i putem arunca pe evrei În apă” (589, p. 331). Politicianul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în legătură cu replica ce i-ai dat-o, la telefon, lui Tartuffe care nu face decît ceea ce servește intereselor sale meschine. A răspîndit zvonul că vrea să-mi răspundă. Deocamdată este complet descentrat, cu nasul întors spre terra, și nu în văzduh. în fond, revista Ateneu ce părere are despre articolul meu care selectează cîteva exemple și din paginile ei? Pe aici, la Universitate și facultate adică, lucrurile nu sunt bune. Dacă Jean n-a ieșit la facultate președinte de sindicat (mafia
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea unei prăpăstii, voind să-L arunce jos. Țipete și blesteme umpleau văzduhul. Unii aruncau cu pietre în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor. Trimișii cerului L-au ascuns de privirea vrăjmașilor Lui și L-au condus într-un loc sigur.” Așa a fost primit Domnul Isus în biserica din Nazaret
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
culegătorii au simțit nevoia să -și arate măiestria în cântece. Săndel aude pentru prima dată cântat de cei mari « A ruginit frunza din vii/ și rândunelele-au plecat» și privește curios la frunzele de viță și la rândunelele ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia acasă? îl știam
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
august s-a petrecut acest fapt. Am avut un vis ca un fel de coșmar care a durat pe parcursul unei nopți când, pe deasupra casei părintești treceau în zbor cu huruit de motoare, o sumedenie de avioane. După trecerea lor, din văzduh am văzut coborând în zbor legănat o mare mulțime de foi volante pe care se vedea tipărit cu litere mari și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de lumină. Impresionat la maximum, într-o stare excepțională de impresionabilitate, am făcut un tainic legământ cu Dumnezeu, zicându-mi mie însumi și lui Dumnezeu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum aceste cuvinte se cuvenea să poarte În ele o forță, o energie capabile să susțină un astfel de contact. Nu știm mare lucru despre viața acelor oameni, purtătorii acestor cuvinte În urmă cu două mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua oară se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
actuale. Pe cealaltă parte a râului, o mulțime densă de fluturi masculi, albaștri, mici și strălucitori, care chefuiseră pe abundentul noroi călcat În picioare și pe bălegarul de vacă prin care mi-am târât tălpile, s-a ridicat deodată În văzduh ca un norișor de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
decât pustnic, adaugă și râde vinovat. Pacatele mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc se ridică, dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă: Piei Satană!! Piei!! Nu mă ispiti!! Piei!! Își agită brațele prin văzduh, se luptă cu o ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călcau pe bătătură, nici să se scarchine turc pe turc!... "Înainte!!! Înapoi!!! Înapoi!!! Înainte!!!..." Mamăăă!!! Ce viermuială!! Ce bulucbășie!! își freacă mâinile cu bucurie vornicul Bodea. Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, ciocnind, râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jăratecul, beam vin de Târnave și puneam țara la cale, ce spun eu? Europa! Lumea o orânduiam! Marele Iancu, "mare" și la trup și la faptă, umbla de colo-colo și castelul duduia sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răsucește pe-o parte, pe alta. Un groș moldovenesc. Îl port de douăzeci de ani... că nu se știe când îți bat clopotele. La o adică, să nu dau din colț în colț când o veni clipa să plătesc "Vămile văzduhului". Ești prea cutezător în luptă. Ai grijă Ștefane! Ai grijă! îl dăscălește Vlaicu. Mi se face inima cât un purice când văd cum te avânți nebunește cu sabia... Ștefan îi zâmbește, îi pune mâna pe umăr, îi privește în ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu o înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică este mare, frumoasa și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește în razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se în Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din întreaga lume, iar privind de pe munte Mediterana vezi Mireasă Steaua Mării oglindindu-se în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunță că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-au vindecat. Se spune ca apostolul Toma nu a putut ajunge la înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. în văzduh a văzut-o în brațele Fiului care o ridică cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se convingă, la sfatul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dosnic a făcut-o. Biserică Maria-Magdalena Aproape de Grădină Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserică acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care parcă sunt niște candelabre înălțate către Cer spărgând văzduhul cu strălucirea în razele soarelui arzător. O frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserică era parțial în reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
unesc cu toții în rugăciune, în cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte frumos și impresionant să vezi câți creștini iau parte și toți au crenguțe de finic, flori și ramuri de măslin. Toți cântă și văzduhul salța de bucurie. O, ce momente minunate, câtă bucurie pentru toți cei de acolo și pentru cei de aici, pentru cei de sus, din Cer, si pentru cei de jos, de pe pământ! Se unește Cerul și pământul. Și păsările cerului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
restul cărții și ele se pot formula cam astfel : față de iminența morții, precum și de imanența ei („...prezența cea mai tulburătoare este această prezență a morții, care trăiește în noi, pe care o mirosim, pe care o aspirăm din flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
punctul culminant al exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au cerut explicații. Unii dintre ei căutau chiar o explicație care să- mi micșoreze culpa. Atât am spus: „Nu știu de ce am tras”. M- au socotit nebun. Poate că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]