6,856 matches
-
și care trecea pe lângă oameni cu gândul legat încă de plăcinta mâncată ieri și de salteaua cu lână a starețului. De aceea, nu băga de seamă că n-a pus zăvorul ori că a lăsat o cană într-un echilibru vag. În urma lui se nășteau dezastre, dar, cum se întâmplă adeseori, nimeni nu observase în mod clar de unde vin acestea. La câteva luni după sosirea lui în mănăstire, călugărimea s-a trezit în miez de noapte din cauza zgomotelor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
De violet. Prietenii din jurul meu îmi căutau Ochii și încercau să înțeleagă Fiecare gest, Gesturile privirii mele Exprimau emoții ce nu-și găseau locul La masa de desen, Unde fericirea e singurul lucru real, Iar restul lumii se constituie Din vagi idei. Fiecare mișcare a mâinii, Fie și părând greșită, ascunde o alta, Corectă și simplă, Ce urmează un detaliu care Să acorde Farmecul bine meritat Muncii acestui desen Plin de suflet și de speranța că, Într-o zi, Voi desena
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am ezitat să cobor la parter pentru a servi micul dejun împreună cu familia. Nici nu m-am așezat bine pe scaun, că mama se uita foarte atentă la mine. Știam că avea să-mi spună ceva dar o cuprinsese o vagă reținere și acest lucru mă măcina foarte tare. Nu puteam să par indiferentă, așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căldura patului meu confortabil. Deși parcursesem același drum de patru ani încoace, acum părea diferit și străin. Părea nou. La fiecare pas mă opream și examinam drumul pe unde venisem. “Nimic”, mi-am zis. Ziua următoare la școală aveam un vag sentiment de déjà vu, iar asta ar fi putut să-l includă și pe băiatul de ieri, Shen, pe care din punctul meu de vedere nu-l mai doream prin preajmă. Angela, se auzi din spatele meu ca o rafală de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebat de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are el o vagă presimțire că până-n amiază va fi a lui. Cinematograful Flacăra Revoluției, unde ne-au dus, era cel mai mare din oraș, înainte mergeam des acolo, dar acum trecuse mai bine de un an de când nu mai fusesem fiindcă, ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se legăna la viraje. PÎnă la urmă zbieră: - O să te bag la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas se uită la ea pieziș. - Nu chiar atît de vagi, dezvălui el. Am vorbit la telefon cu medicul legist de la Brest, a descoperit urme de sînge sub unghiile lui Gildas Kermeur. Pun prinsoare că analizele În curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la arest preventiv! - Asta nu te va ajuta să dezlegi limbile. Mai ales cînd se va afla că ai răscolit și tulburat familia Pérec doar pe baza unor vagi presupuneri... Lucas se uită la ea pieziș. - Nu chiar atît de vagi, dezvălui el. Am vorbit la telefon cu medicul legist de la Brest, a descoperit urme de sînge sub unghiile lui Gildas Kermeur. Pun prinsoare că analizele În curs de efectuare vor da la iveală că e vorba de cel al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
după el. Inima i se strînse la vederea cătușelor. Așadar zvonul era Întemeiat. - Ți-ai pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu Loïc un minut, cu condiția să rămînă la vedere. Se duse cîțiva metri mai departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neînțelegere, de durere și de mînie, În vreme ce el Încerca să-i explice că nu mai voia să păstreze copilul, că trebuiau să fie rezonabili... - Rezonabili? Dar ce tot spui? Nu e adevărat, nu poți gîndi ceea ce Îmi spui! El Îngăimă vagi justificări, afirmîndu-i iarăși că trebuia să renunțe la planurile lor, că se cuvenea să aibă răbdare... Juliette nu-l mai lăsă să continue. - Te detest! Te urăsc! Nu vreau să te mai văd niciodată! Niciodată! O văzu cum pleacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mică reacție. Atunci ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie se gîndea, privind-o pe Yvonne, că aceasta semăna cu o santinelă de piatră, la fel ca menhirii. Nu reacționă decît o singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În clipa următoare, vedeta izbea din plin digul de la Molène, explodînd În mii de bucăți care se Învîrtiră prin aer, căzînd apoi ca o ploaie. Nu-și vorbiră cînd căzură unul În brațele celuilalt. Cuvintele erau prea sărace și prea vagi pentru a putea exprima forța regăsirii. Crezuseră că se pierduseră pe veci, acum știau că nici unul din ei nu era Întreg fără celălalt. Lăsară poliția maritimă să se ocupe de recuperarea trupului dislocat al lui Stéphane și se Înapoiară cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un pahar În mînă, ajunse În spatele lui și-l strigă cu glas scăzut. Numai că el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de rouă. Grăbi pasul pentru a-i ajunge din urmă pe cei doi jandarmi care patrulau, vizibil extenuați. - Ei, ce mai e? - Nici urmă de Ryan! Îmi pun capul că nu mai e de mult pe insulă! Îi făcură un vag semn cu mîna și se Îndepărtară. Marie Își urmă drumul cu pași mici. Spre deosebire de cei doi jandarmi, ea era convinsă că Ryan era tot la Lands’en. Simțea acest lucru... Brusc, parcă primi o lovitură În inimă. Ca și cum gîndul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o lovitură În inimă. Ca și cum gîndul ei tocmai se materializase, o siluetă se desena la vreo cincizeci de metri În fața ei. Se opri. Era Ryan? Instinctul ei era sigur că era el, dar rațiunea o sili să analizeze conturul acela vag, prea Îndepărtat pentru ca, În mod obiectiv, să poată recunoaște pe acela sau aceea care stătea cu fața spre mare, pe marginea falezei de deasupra golfului Jefuitorilor. Instinctul se dovedi mai puternic, porni alergînd din toate puterile spre umbra cenușie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când nu preferă să călătorească, să descopere modul de viață și cultura altor ținuturi, a altor țări. Jacob Wilkening se născuse la Leeuwarden, În Frizonia occidentală; venit În Franța la vârsta de patru ani, nu mai avea decât o conștiință vagă a rădăcinilor lui olandeze. În 1946, se Însurase cu sora celui mai bun prieten al său; ea avea șaptesprezece ani și nu cunoscuse alt bărbat. După ce muncise un timp Într-o fabrică de microscoape, Jacob crease un atelier de optică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
relațiile sexuale propriu-zise? Poți să-i permiți băiatului să-ți atingă sânii? Să-ți dea jos chiloții? Și ce faci cu organele lui, ale băiatului?) Pentru Patricia Hohweiller, pentru Caroline Yessayan, nu era simplu deloc; revistele lor preferate dădeau răspunsuri vagi, contradictorii. Într-o a doua etapă (În fapt, imediat după bac), aceeași tânără simțea nevoia unei istorii serioase (numite mai târziu „big love” În revistele germane), Întrebarea potrivită fiind atunci: „E cazul să mă mut la Jérémie?”; era a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmată de altele, iar când Încercă s-o sărute pe Sylvie, o brunetă drăguță, foarte sexy, din aceeași clasă cu Annabelle, fu repezit cât colo. Totuși, o fată Îl acceptase, puteau fi și altele; și Bruno Începu să Încerce un vag sentiment protector față de Michel. În definitiv, era fratele lui, iar el era mai mare cu doi ani. „Trebuie să faci ceva cu Annabelle, repeta el; ea abia așteaptă, e Îndrăgostită de tine și e cea mai frumoasă fată din liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
piardă interesul pentru sex și remarcă frumusețea Annabellei cu un ochi oarecum distrat. Pe băieți nici nu-i băgă În seamă. De mult trăia Înconjurat de tineri, iar dacă ideea de a-i cunoaște pe fiii Janinei Îi trezise o vagă curiozitate, era probabil din obișnuință; de fapt, În mod evident, Îi erau total indiferenți. Îi lăsă În mijlocul proprietății, spunându-le că pot să-și ridice corturile unde vor; voia să se culce, de preferință fără a mai Întâlni pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna În chip de răspuns, fără să-și Întrerupă discursul. Catolica Îl asculta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
La telejurnalul de la ora 20, Bruno Masure anunță că o sondă americană detectase urme de viață fosilă pe Marte. Era vorba de forme bacteriene, probabil arheo-bacterii metanice. Așadar, pe o planetă apropiată de Pământ, macromolecule biologice se putuseră organiza, elaborând vagi structuri autoreproductibile formate dintr-un nucleu primitiv și o membrană puțin cunoscută; apoi totul se oprise, probabil din cauza unei schimbări climatice: reproducerea devenise din ce În ce mai dificilă, Înainte de a se Întrerupe de tot. Istoria vieții de pe Marte apărea ca o istorie modestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975, chiar Înainte de a intra la facultate, Bruno s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spuse Încet Bruno. Mă rog, lucruri care să le permită oamenilor să uite moartea. În Minunata lume nouă e vorba de anxiolitice și antidepresive; În Insula avem de-a face mai mult cu meditația, cu drogurile psihedelice, cu câteva elemente vagi de religiozitate hindusă. În practică, astăzi, oamenii Încearcă să facă un mic amestec din amândouă. — Julian Huxley abordează și el chestiunile religioase În Ce Îndrăznesc să gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a lui Bruno avea să se desprindă un mesaj; vor fi rostite niște cuvinte, iar aceste cuvinte vor avea - pentru Întâia oară - un sens definitiv. Michel se ridică, se Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
50. În câteva rânduri, judecătorul Îl rugase să se limiteze la faptele incriminate; paralela pe care Macmillan o făcea cu cazul Manson i se părea deplasată, mai ales că di Meola era singurul acuzat pentru care se putea stabili o vagă filiație cu mișcarea beatnik sau hippy. În anul următor, Macmillan publică o carte intitulată From Lust to Murder: a Generation, tradusă destul de aiurea În franceză sub titlul Generația crimei. Această carte m-a surprins; mă așteptam la divagațiile obișnuite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]