15,959 matches
-
Raicu din Aripa secretă apar versuri care încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala,/ simpla corvoadă de a fi." Protestul dur se vede însă bine de-abia în volumul Atelierele, publicat de-abia în 1991, dar scris în anii 1980-1984. Unele poezii au apărut în
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul, heraldul, oglinda, corul, spiriduși, cerșetori, călugări ș.a., ba chiar și un vânzător de jurnale. O epopee cu versuri de mare frumusețe, evocând „Excelentisimul Verb”, „Apoplexii divine”, „Nebunul sex al unui faun”, „Chipul muribundului când îngerul îi spală sudoarea”, un „Dedal de nevedere”, suferința, respinsă și iarăși chemată: „Du-te suferință și revino suferință!” Poet paradoxal, totodată de o rară concentrare și abundență, profund până la
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să se poată închega un univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
în terminologia chineză), „prin care se stabilesc tot felul de legături, [...] în așa fel încât să se poată închega un univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Η <≅:∴∀ Η sau din ‑<≅:≅ jΗ. Acesta din urmă se poate traduce prin „impios/ necredincios/ ne‑legiuit”, dar nu trebuie pierdut din vedere nici sensul metafizic al termenului, cel de „anomalie”, de „creatură stranie”, „nefirească”. Prefixul <ϑ4‑ al substantivului derivat din verb <ϑ46γ∴:γ <≅Η exprimă ideea de adversitate; personajul este „potrivnic” prin natura sa, rațiunea lui de a fi constând în opoziția sistematică față de planurile și legea lui Dumnezeu. Personajul se definește de asemenea prin „exces” ( El se înalță pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
oferit de teoria recapitulării; - este un nume vechi și ieșit din comun (uetus et semotum); - este un nume divin (romanii numeau astfel zeul Soare); - face aluzie la ideea de răzbunare, a evreilor, bineînțeles, împotriva creștinilor; Irineu aplică etimologia substantivului Teitanos verbului ϑ∴<<Λ:4 , „a pedepsi”, „a răzbuna”; - „Titan” este predestinat, într‑o oarecare măsură, a fi numele unui tiran. Irineu se gândește, fără îndoială, la episodul mitologic al revoltei Titanilor împotriva lui Zeus, revoltă asimilată, în registrul creștin, cu revolta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Iacob pe patul de moarte, cea adresată lui Iuda și seminției sale este una dintre cele mai ample și mai semnificative. „Numele lui Iuda”, notează M. Harl, „este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh - a verbului ∀∅<ΞΤ”. Același fragment a fost comentat de Hipolit în tratatul său, Binecuvântările lui Iacob, primul comentariu coerent pe care un autor creștin îl consacră capitolului 49 al Genezei. Atunci când vorbește de supremația lui Iuda, Hipolit se referă la domniile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Există, așadar, un raport de tip cauză‑efect între dezintegrarea imperiului prezent (roman) și cel al Anticristului. Tiranul eshatologic va fi un Β∀<≅¬Δ(≅ Η (un „viclean”, un „răufăcător”, dar foarte abil), care va da o nouă viață imperiului apus (verbul <∀<γφΦγ4< este foarte semnificativ; Anticrist va „revigora” vechiul sistem). „La Hipolit”, scrie Norelli, „activitatea Anticristului este zugrăvită ca o reluare, sub toate aspectele, a Imperiului Roman, care conținea potențial, la rândul său, activitatea Anticristului: cele două fiare sunt aproximativ cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
analogie a reacțiilor provocate de o aceeași situație în comunități diferite” (pp. 274‑275). În favoarea unei datări timpurii sunt avansate următoarele argumente: 1) De ordin lingvistic și teologic: - sensul non‑tehnic al diferitelor cuvinte, cum ar fi: senior, propheta, doctor; - verbul iudaïzare se referă strict la păgâni, nu la creștini; - verbul timere are conotație „ebraică” (timere Deum), împotriva căreia reacționează Commodian; - substantivul lex are, și el, sensul ebraic de „alianță”, și nu cel de „lege” opusă harului, care apare la Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferite” (pp. 274‑275). În favoarea unei datări timpurii sunt avansate următoarele argumente: 1) De ordin lingvistic și teologic: - sensul non‑tehnic al diferitelor cuvinte, cum ar fi: senior, propheta, doctor; - verbul iudaïzare se referă strict la păgâni, nu la creștini; - verbul timere are conotație „ebraică” (timere Deum), împotriva căreia reacționează Commodian; - substantivul lex are, și el, sensul ebraic de „alianță”, și nu cel de „lege” opusă harului, care apare la Pavel; - Commodian nu cunoaște cuvântul baptizare și folosește vechiul mergere („cufunda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în cartea aceasta”. W.C. van Unnik („De la règle mete prostheinai mete aphelein dans l’histoire du canon”, în Vigiliae christianae, 1984, pp. 1‑36) susține însă că autorii creștini, printre care Irineu, nu au fost influențați de Apoc. (aceasta folosește verbul epitheinai și nu prostheinai, varianta consacrată): „Expresia prostheinai kai aphelein a fost extrem de frecventă în religia greacă. O singură dată întâlnim o expresie sinonimă. În general, avem de‑a face cu o locuțiune fixă. Aristotel spune expressis verbis că este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe el, cetatea și pe cei ce locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête”, in DACL, vol. III, col. 1343‑1352). Pseudo‑Hipolit, De consummatione mundi, propune ARNOYME (de la verbul grec Δ<Ξ≅:∀4, „neg”, „resping”: Anticristul este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1996), asamblare de secvențe din povești cunoscute, se singularizează în creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
Idus melanotus”; opinie DEX: „Leuciscus idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei văduve”; văducă, văduncă și văduiță, forme utilizate mai ales în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi (este atestată și varianta, categoric mai veche vădui); apoi a postverbelor vădănie, văduvire, văduie, văduire, văduvesc; a participiilor (văduvit, văduvărit) și a substantivelor văduvie, văduvime. NOTE 1. Michelle Perrot (în conferința intitulată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n-au zăbovit dup-acesta sfat Șerban-vodă ș-au și murit. Dzic să-l fi otrăvit frații lui, stolnicul Costantin și spătar(ul) Mihai, că era om groaznic: nu veghea nimănui voia...”. Nu va lăsa la o parte acest „zvon” (verbul „dzic” este aproape nelipsit) - în care, dintre istoricii români ai zilelor noastre, au crezut Gr.G. Tocilescu (cu destule îndoieli) și G. Ionescu-Gion - nici banul Mihai Cantacuzino, autorul Ghenealoghiei Cantacuzinilor: stolnicul și marele spătar „au socotit și să-l omoare și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar ucrainean-român, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 635). 51. Inscripții medievale și din epoca modernă a României, inscripția nr. II 190
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cârciumile și hanurile, cu atmosfera lor încinsă și cu lăutarii ce ziceau „cântece drăcești”, cu aglomerările lor masculine (care creau premise ce rentabilizau prostituția 373), erau locurile cele mai propice pentru racolarea clienților (vechile texte juridice românești au și un verb pentru această operație: a acolisi), dar și spații căutate ale desfrâului cu „profesioniste” (fiecare comunitate își avea „acolisitoarele” ei) bine-unoscute (un înalt ierarh îi cerea lui Vodă să interzică accesul femeilor în locurile rezervate petrecerilor, spre a opri răspândirea bolilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reprezentantele acestei categorii pe ultimul loc - doar două văduve (cel mai mare număr fiind furnizat de femeile necăsătorite - nouăzeci și una dintr-o sută)379. Văduvele mai puteau fi implicate și în așa-numita prostituție ocazională 380, prilejuită de folosirea (verbul era a supune) fetelor de către mame (supuitoare, niște proxenete ad-hoc) sau tați în schimbul unor câștiguri pecuniare. Legiuitorul cunoștea aceste situații incalificabile (sigur că „supuitorii” alcătuiau o categorie mai largă) și încerca să-i descurajeze pe amatori prin pedepse severe: „[...] întâi-ș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
six scores years. 332. Explicațiile pe care Honigberger le aduce planșelor (care figurează În cele două ediții, germană și engleză) sunt importante pentru că separă mai clar cele două perioade ale biografiei sale asiatice. Mai Întâi, trebuie reținut faptul că utilizarea verbelor la trecut - autorul e conștient că lumea În care a trăit a dispărut sau e pe cale de dispariție În cursul administrației britanice, ca urmare a sângeroaselor războaie anglo-sikh din anii ’40 ai secolului al XIX-lea, de unde și precizia suplimentară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de artizan muzicalitatea versului. Cele mai multe piese cuprinse în Paysages, dar și în Plomb, transpuse din G. Bacovia, relevă „inventivitatea și forță cu care se păstrează inventarul lexical al originalului, sporindu-i expresivitatea prin mici modificări de timp, persoana, substantivizări ale verbului etc.” (Mircea Anghelescu). Aceleași calități pot fi observate și în versiunile textelor lirice aparținând unor poeți români contemporani, precum Cezar Baltag, Leonid Dimov, Marta Petreu, Simona Popescu, Magda Cârneci, Angela Marinescu, Ioan S. Pop, Valeriu Matei, Irina Nechit ș.a. Preferință
SERRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289645_a_290974]
-
sunt stăruitoare. În 1872 publică un Catehism român și creștin. După trei ani iese de sub teascuri un lung poem alegoric, România și Mihai Viteazul (1875), care, în violența lui pamfletară, consună pe alocuri cu Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. Verbul e congestionat, autorul, inventiv în imprecații, indignându-se, retoric, de fățărnicia clerului sau de nepăsarea tinerilor cu inimi bătrâne. Autodidact, S. cunoștea limbile greacă, turcă și franceză. Din franțuzește transpune Question économique des Principautés Danubiennes, lucrarea lui N. Bălcescu. A
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
caracter preponderent descriptiv: M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, Artur Gorovei, Despre descântece, Elementul popular în literatura cultă și Legenda arborilor îmbrățișați, N. I. Apostolescu, Frunză verde, Th. D. Speranția, Frunză verde în poezia populară ș.a. Notabile sunt lucrările Verbul plastic în creațiunile poporane de B. Delavrancea, Despre muzica populară românească și culegerea ei de Tiberiu Brediceanu, Icoanele pe sticlă la românii din Ardeal de Ion Mușlea, Noima variantelor din poezia populară, Crăciunul și cei trei crai de la răsărit de
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]