3,798 matches
-
Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că ei nu pricep. Ei știu că Nicky bate adânc. Era o veselie tristă în amfiteatrul ăla, în ciuda veseliei chinuite a profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde nevoia, foamea asta de abjecție. De-aia voiam uneori să scriu un roman pășunist, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
evita chestiile convenționale. Pentru mine era o onoare să-l însoțesc. La marile beții nu am asistat decât o dată sau de două ori, când l-am prins troșcăit. Avea ciudățeniile lui. O generozitate extraordinară, desfăcea sticle de whisky într-o veselie, în schimb, era nemilos cu apa minerală, să nu te atingi de apa lui minerală. E și ceva lașitate în atitudinea asta a lui de a se refugia, de a nu se implica, de a trăi din amintiri. Când mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Livada, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de 78 de metri. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din lume. Drumul de întoarcere a fost lung și plin de veselie. Toți eram entuziasmați de cele văzute. Fredonam cântece de drumeție și admiram pe fereastra autocarului peisajele pe care le lăsam în urmă cu dorința de a le revedea încă o dată. Așa s-a încheiat cea mai frumoasă excursie la care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
femei, care ar putea scrie la fel sub buricul lor, fiindcă ignorează (și nu din pricină că le lipsesc inteligența și sensibilitatea necesare) acele prime și esențiale elemente ale Amorului: uimirile și surprizele lui, temerile, reticențele și pudorile lui, spontaneitățile, bucuriile, capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura În stare să Împru mute actului sexual acea coloratură de apoteoză pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a urcat pe malul Înalt de doi metri, plantîndu-ne Între două stînci, dar am scăpat nevătămați.“ Aceste aventuri de tinerețe - străbătute de veselie, umor și de o ironie Îndreptată adesea către sine - sînt În căutarea spiritului peisajului, și nu numai a decorului. Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au adus cu cîțiva kilometri mai aproape de Venezuela și m-au făcut mai sărac cu cîțiva peso. Mai Întîi, dă-mi voie să-ți spun importantul „La mulți ani!“; sper că ți-ai petrecut ziua de naștere cu iubire, cu veselie și În sînul familiei. În al doilea rînd - voi fi organizat și-ți voi face un rezumat concis al aventurilor mele de după plecarea din Iquitos. Am pornit mai mult sau mai puțin conform planului; am călătorit două nopți Însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ochii părintelui Anton Demeter, deși temnița l-a marcat profund lăsându-l, datorită unei lovitori în coloană, toată viața paralizat și în cărucior; glasul îngeresc al părintelui Gheorghe Dumitraș, supranumit „privighetoarea închisorilor”; vioiciunea, inteligența sclipitoare și glumele părintelui Petru Albert; veselia de copil a părintelui Petru Mârț, dându-și sufletul în confesional; lacrimile de îndrăgostit față de Maica Domnului ale părintelui Gheorghe Patrașcu atunci când vorbea la predică despre frumusețea și iubirea ei; nelipsitul rozariu, părul ca neaua și vorba apăsată ca a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la Orăștie, a încetat din viață în urma unei răceli puternice, pe Ep. Marton Aron, un păstor plin de curaj și de demnitate; pe Ep. Paha al diecezei de Timișoara, care a ieșit din pușcărie orb, dar iradiind de bunătate și veselie; pe Ep. Ioan Duma, care, escortat de miliție s-a oprit o oră la Arhiepiscopie, iar de aici a fost dus cu domiciliu obligatoriu la Kogălniceanu, în județul Constanța; pe Ep. greco-catolici Iuliu Hossu, Ioan Balan și Alexandru Rusu, i-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește, crește ne-ncetat Răsunând în depărtare: “Azi Cristos a înviat”... Pe la temple credincioșii “Aleluia”, cântă-n cor Și credință vie jură scumpului Mântuitor. Fr. Dumitru Lucaci, Viața, apr. 1927
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sfinții înșiși, ne dau prilejul să constatăm deosebiri remarcabile între unul și altul. Pe Sfântul Benedict nu-l vom vedea niciodată râzând, în timp ce Sf. Francisc de Sales râdea adesea și lăsa să se vadă că permanent este însuflețit de o veselie liniștită și sfântă. Sfântul Hilarion considera un adevărat act de senzualitate să-și schimbe ciliciul, pe când, dimpotrivă, Sfânta Ecaterina de Siena ținea foarte mult la curățenie pe care o considera ca un simbol al purității sufletului. Dacă îl veți citi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oamenii. Am această dorință acum când ne pregătim de sărbătoarea Nașterii lui Cristos și când se cântă în biserică. „Cristos se naște, măriți-l, Cristos din ceruri întâmpinați-l, Cristos pe pământ înălțați-vă, cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-l că s-a preamărit”. De aceea din prilejul nașterii Domnului, îți doresc toate harurile și binecuvântările pe care i le ceri, iar anul nou 1977 să-ți aducă pace, sănătate și împlinirea dorințelor. Aceasta mi-i dorința, aceasta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin ritualul sfințirii ortodoxe. Era o agheasmă naturală, pură, vindecătoare de orice boală, denumită popular "sângele Domnului" sau "puterea ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
terminată, devenea o persoană indezirabilă, neavenită, o persona non grata. Nu era botezat, nu avea un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tristetea-n amintire, Să ne-aruncam în dar o floare Și-o șoaptă caldă de iubire. Precum e datina străbuna Ce o păstrăm neîntinata, Acum, când suntem împreună Din nou, colegii de-alta dată, Să ridicăm cu toți pahare Și veselia... sa-nfloreasca, Cântând cât vom putea de tare Mulți ani, mulți ani trăiască!
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amestecă surâzând bilețelele și anunță: Șalom Alehem; zice, într-un alt ritm, o schiță scurtă la care sala, brusc destinsă din evlavia cu care ascultase Cehov, se prăpădi de râs; mai scoase un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine de mare cumințenie, ne-am înșirat cu toții spre ieșire, am coborât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fac decât să ia pulsul tot mai accelerat al delirului care, odată cu Ceaușeștii, a cuprins întreaga intelectualitate românească. Triumful limbii de lemn „Între paranoia și delir o seamă de scriitori și-au definit și mai exact personalitatea: suflete moarte de veselie. Pentru un sociolog al literaturii hagiografico-politice, textele acestora constituie un document de neînlocuit. Ele arată până unde poate ajunge logocrația într-un regim comunist și care sunt metodele de a tortura limbajul spre a-l sili să nască o irealitate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sau mai încoace la cârma treburilor țării, ea se dovedește aceeași ființă energică, neobosită, muncind din zori până în seară alături de Marele său Bărbat. Privesc portretele pictorilor care o înfățișează cam hieratic, cu acel surâs dulce cu care te întâmpină, cu veselia ochilor și cu franchețea cu care-ți vorbește și-mi spun că numai așa putea fi descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum trebuie, mereu la postul său, emanând de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să văd dacă mă bagă cineva în seamă. Dacă da, îmi frecam șalele și gemeam tare ioai, ioai sau mai înfundat mâh, mâh, iar dacă nu, înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă, mă întorceam acasă praf de deznădejde, cu pâinea nemâncată. Îngăimam în poiana verde veselie multă cu băieți și suferința parcă-mi era luată cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-mi respecte dorința. Totuși, în legătură cu ultima chestiune, am dezvoltat ulterior o explicație mai elaborată, care lua în calcul faptul că toate femeile pe care le cunoșteam îmi vorbeau despre căsătorie ca despre o cumpănă, o răscruce așezată între răsfățul și veselia tinereții, pe de o parte, și datoria și grijile ce apăreau odată cu maturitatea, pe de alta. Eram convinsă că nu e deloc plăcut să fii căsătorit, deși exemplul imediat al părinților mei ar fi fost suficient să mă învețe contrariul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ceva în viață. În situația în care am fost timp de 8 ani, dacă aș fi fost ,,agățat” cu ceva, aș fi fost ,,ras”! N-a fost cazul, nu le-am oferit această ,,satisfacție”. În schimb, se fura într-o veselie. ,,Șmecheria “ era să te ai bine fie cu Conducerea întreprinderii, fie să fi dat cu subsemnatul la ,,colonelul Frunză”. Chiar dacă călcai pe bec, dacă erai un bun ,,slujitor al intereselor partidului” , se rezolva până la urmă cu ,,NUP”. Se mai întâmpla
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să rămînă pentru mine una din tainele acestei lumi. Presiunea care se exercita asupra mea era una considerabilă (e vorba doar de presiunea socială, de cea hormonală nu mai vorbesc !) : nu numai perso najele de film se sărutau într-o veselie, dar și colegii mei se lăudau cu extraordinarele lor săruturi, apli cate pe buzele celor mai mișto tipe din școală. Din cînd în cînd, se mai făcea auzită și remarca : „Tipa aia știe să sărute de nu se poate !“. Ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
umblau și acolo, ți-aduci aminte? liberi... "Non. C'est extraordinaire..." Nu mi-am închipuit un singur moment că explozia aceasta ar fi cuprins în ea cea mai mică răutate sau spirit de ofensă, la adresa noastră. Sunt dimpotrivă sigur că veselia acelei persoane distinse a fost spontană, tot ce poate fi mai spontan, naivă chiar, ca toate actele reflexe... Cu toate aceste, rar m-am simțit, în viața mea, mai rușinat, mai umilit, ca în momentele acele. Prin o bizară asociațiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fără cea mai mică umbră de pasiune, ca despre lucruri care nu m-ar privi. Vorbesc pe seama unor oameni care mi-au fost dragi, despre Penescu, bunăoară. Dar nu pot reciti actul acesta fără să nu văd renăscând în mine veselia zgomotoasă care ne-a cuprins când l-am citit pentru întâia dată. Revista a fost respinsă, "pentru motive că nu are nici o valoare literară" (ceea ce, trebuie s-o recunosc fără ezitare, este riguros exact; dar pe atunci, poate uneori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]