3,837 matches
-
liniștit și eu, și-atunci am început să i pot citi emoțiile pe față, de câte ori se punea vreo întrebare. La un moment dat mama, care mi se pare că l-a îndrăgit din prima clipă, i-a spus cu o veselie care n-o caracterizează: — E adevărat că fabricați bani falși? Nu de alta, dar și nouă ne-ar prinde bine... Atunci s-a produs ca o minune pe fața domnului Crețu. A zâmbit pentru prima dată și i-am văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era plătit totul pe-o săptămână înainte, că fuseseră onorați să aibă un oaspete „ca dumneavoastră“ (oare de ce?) și că sunt niște lucruri lăsate pentru mine de-un comisionar. — Dumneavoastră sunteți domnul Frascati? am întrebat, dar el a râs fără veselie și s-a uitat foarte pătrunzător la mine. Am urcat să-mi iau lucrurile din cameră, cu dorința să plec cât mai repede de-aici, nu mă simțeam în apele mele, iar mi-era frică. Otto, care era sus, n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
timp, o cruce mică, cu o mână mică, iar Epiharia i-a privit cu dragoste. Dar lângă ușă era nou-venitul, care-a salutat-o și a vrut să-i vorbească, noroc că s-a apropiat de ei și părintele, cu veselie, bine a făcut, că ea s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n gropița din bărbie. Din vorbă-n vorbă și pornind de la străinul Dan Crețu, cu care fusese ea nu demult singură în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul ne-a venit târziu, când nu mai erau prea multe de salvat. Umorul suculent poate deveni și grosier. Când nu este rânced
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia reprezintă un motiv în sine, 124 Rareș Tiron ca să existe! Toate temeiurile, pe care oamenii le pun, în general, pe seama ei, nu fac altceva, decât s-o ațâțe și s-o hrănească, dar ea existase cu certitudine dinainte în ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum numai fețele de mare rasă știu să se încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le răspunse și el, zâmbind, gata să participe cu voie bună la veselia lor. Dar surâsul nu dură decât o singură clipă pentru că-și dădu seama că râd de el și râsul lor îl făcu să se regăsească, ieșind din fascinație (...) Era el împotriva celorlalți. Și în clipa aceea îl deosebi, pe tânărul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
palide, mai pure. O frunte înaltă și o față subțire, triunghiulară și bărbia mică, încheind obrazul de jos, așa cum fețele de mare rasă știu să încheie, printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea. Și în interiorul acestui grup de sus era o ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ea, poruncă...> Superb citat. De milioane! Apoi reiau cuvânt cu cuvânt, și dialogul palpitant și la obiect dintre Mihai și doamnă, pe care intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al cui este satul acesta? Comitele: Este un sat de oameni liberi. Doamna: (Cavalerilor veniți cu ea) - Deci omul acesta nu minte? Comitele: Nu, Alteța Voastră Serenissimă. Doamna (Lui Mihai) - Ai venit să ne ceri ceva? Ai vreo plângere? Mihai: Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă imitând fântânile arteziene. Spectacolul acesta ținea zi de zi, noapte de noapte, tot într-o veselie. În același timp, la apeluri, ofițerul ne ținea nouă o morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem, cât de nespălați și fără să avem măcar cunoștință de limbi străine, în special de limba rusă. După
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile mele favorabile, toate diplomele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mesajului, ea rămase cu un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp de telegraf, de vederea unui râu verzui, cu tușe portocalii date de soarele matinal, și de dealurile Împădurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nori groși să vină peste ea și neguri de peste zi s-o înspăimînte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere și viața celor amărîți la suflet, 21. care așteaptă moartea și nu vine, măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile? 24. Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lui; apoi din același pămînt răsar alții după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi. 21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie și buzele cu cîntări de veselie. 22. Vrăjmașii tăi vor fi acoperiți de rușine, iar cortul celor răi va pieri." $9 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu folosește decît fiului omului. 9. Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora; 10. dar nici unul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea, 11. care ne învață mai mult decît pe dobitoacele pămîntului și ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?" 12. Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde din pricina mîndriei celor răi. 13. Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
frînghia de măsurat peste el? 6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, 7. atunci cînd stelele dimineții izbucneau în cîntări de bucurie, și cînd toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? 8. Cine a închis marea cu porți, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei? 9. Cînd i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric; 10. cînd i-am pus hotar, și cînd i-am pus zăvoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
văi? 11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? 12. Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta? 13. Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei. 14. Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle, și le lasă să se încălzească în nisip. 15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
doi frați, mai comenta câte una, câte alta; în rest, dumnezeu cu mila! Acum, toamna asta, venise, parcă, prea devreme, și prea încărcată cu roade. Vasile cel Mare strângea prunele și merele. Pruncii săi, cu nevasta, recoltau strugurii. Era o veselie, și-o hărnicie, pe capul lor, de, mamămamă. Numai, iată că, la poartă, se oprește Vasile cel Mic. Mare, treaba, mare, spune el, în loc să de-a bună ziua. Mare, i se răspunde. Rodul, după cum se vede, la fel de mare. La fel măi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în apele adânci. Ca femeie yubani nu avea drept la un suflet, dar orice ar fi fost ceea ce a hrănit viața din trupul ei, se va odihni în pace pentru totdeauna, bucurându-se de căldura zilei, de lumina soarelui, de veselia culorilor. O acoperi cu cearșaful vechi și își aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
omenească e alcătuită din ceva mai mult decât un trup ale cărui boli trebuie combătute. Unui copil dintr-un cartier de cocioabe nu îi erau de ajuns vaccinurile și antibioticele; avea nevoie de aer curat, de spațiu să alerge, de veselie ca să trăiască și de multă dragoste, tot ce se putea găsi într-o așezare yubani. Avea dreptate José Correcaminos? Probabil că pentru fiecare medicament, albii aduceau o boală. Iar boli nu erau doar tuberculoza și pojarul...; boală era și monstruoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
perete în lumea albilor, aceștia nu aveau dreptul să le aducă civilizația lor yubani-lor, pentru care pământul e al tuturor, și tot a tuturor este și foametea, și tot a tuturor este și vânătoarea, și tot a tuturor este și veselia, și tristețea, și libertatea. Avea dreptate Correcaminos... Dacă e să-i nimicească, barem să fie o dată pentru totdeauna. Ca pe niște făpturi omenești, ca pe niște oameni liberi, singurii oameni cu adevărat liberi care au mai rămas pe fața Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o țesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului. 11. Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. $4 1. Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ochi de porumbiță, sub măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinții tăi sunt ca o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
o clipă ce Înseamnă cuvîntul toleranță. Mă aflam În cimitirul românesc și m-am emoționat și mi-a venit să plîng. E moină afara. O vreme de mort. Și eu nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]