3,681 matches
-
celălalt capăt al odăii", în loc să se așeze lângă ea pe divanul albastru. Pe "mica sa prințesă" o numește acum Doniazada. Doniazada era sora mai mică a Șeherezadei, "cea care nu știe nimic despre iubire, cea care ascultă poveștile, cea care vestește apropierea zorilor". Încet-încet, cei doi tineri se îndepărtează unul de altul. Ajung să se enerveze reciproc în așa măsură, încât într-o zi ea urlă la el să plece, aruncând în el cu un mic gheridon aflat în preajmă... După
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de forța chitarelor electrice și a unei sonorizări capabile de-acum înainte să sfideze spațiile infinite"180. Adulții n-au încotro, trebuie să accepte ceea ce devenise evident: o nouă generație slobozise, sprijinită de microfoane și de acustică, țipătul care îi vestea sosirea pe lume. Era vremea ritmurilor yé-yé și a tovărășiilor. Războiul din Algeria se încheiase de un an. În urma dramei, țara fusese cuprinsă de un val de amnezie. Se fac eforturi pentru integrarea în societatea franceză a acelor pieds-noirs care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
anxioase de a interpreta în mod automat informațiile din existența lor drept amenințătoare. De exemplu, soneria telefonului are mai puține șanse de a fi asociată cu anticiparea plăcută a unei discuții cu un prieten, ci se crede mai degrabă că vestește un accident. Expresia de încruntare a șefului de la serviciu nu va fi, probabil, considerată o problemă personală a șefului, ci un semn de dezaprobare. Această percepție a realității se fundamentează pe experiențele anterioare de viață, care pot include impactul unor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
au ridicat decente construcții din beton, complet utilate, zugrăvite în grabă în culori identic fade, afișând orgolios la intrare numele generoaselor instituții ce au în grijă ca omul să rămână stăpân al locului, iar animalele din ogradă să nu mai vestească, refugiate pe acoperișuri, sfârșitul lumii. Când apele tulburi s-au retras, o adevărată Terra Nova, alta decât cea din cronicile entuziaste despre Banatul de altădată, a apărut, aseptică și artificială, pe ruinele vechii lumi. Vecinii s-au schimbat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un singur individ, țintește să creeze un conflict cu majoritatea 507 și să-l ducă pînă la capăt. Persecuțiile, suferințele îndurate de o astfel de minoritate politică sau religioasă, de către un om singur, artist creator al unei noi arte, savant vestind un nou adevăr, sînt inerente în acest conflict. Ele sînt indispensabile pentru ca aceștia să poată trece peste rezistențele afective de care se izbesc. Faptele vorbesc mai mult decît cuvintele. "Analogia merge și mai departe scrie Freud despre eroii din cultură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care, scandalizându-se represiunea crudă a armatei romane, amestecarea sângelui lor ori al galileenilor cu cel al victimelor sacrificate pe altarul lui Jahve, i-au vorbit lui Isus despre cele întâmplate: erau de față în acel timp unii care-i vesteau despre galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor (Lc 13, 1). Apostolul nu face nici o distincție între stăpânitorii buni, care trebuie să fie ascultați, și cei răi, care nu ar merita acest lucru. Toți trebuie să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
v-a chemat pe voi, prin harul lui Cristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! (Gal 1, 6-8). Creștinii care se răsculau și acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti o altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! (Gal 1, 6-8). Creștinii care se răsculau și acționau voit împotriva deciziilor Apostolilor și a mai marilor poporului (preoți și episcopi), ori fără părerea și știrea lor, erau pedepsiți și anatemizați. Refuzul prestării serviciului militar, din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-și depășească incertitudinile: În vremea acestor episcopi, pe când toate Bisericile petreceau în pace, în Cezareea Palestinei a fost decapitat Marinus, pentru că a îndrăznit să-și mărturisească credința în Cristos, un bărbat cinstit cu înalte funcții în armată și care era vestit pentru neamul din care se trăgea și pentru înalta lui situație socială. Pricina condamnării lui a fost următoarea. La romani vița de vie era un simbol al vredniciei și se spune că cel care ajunge să-l poarte e înaintat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mobilizate pentru a susține proiecte politice de transformare a sistemului, fie din partea democrațiilor liberale, care încearcă să redefinească normele suveranității și guvernanței globale, fie din partea organizațiilor teroriste ce caută să pună capăt ordinii mondiale capitaliste liberale. Concluzie Afirmarea constructivismului a vestit o reîntoarcere la o formă de teoretizare mai sociologică, mai istorică și mai orientată spre practică în Relațiile Internaționale. Dacă raționaliștii au redus socialul la interacțiunea strategică, au negat factorul istoric susținând forme dezrădăcinate, universale de raționalitate și au redus
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a făcut decît să o aproximeze toată viața stă opera lui Maurice Blanchot, acea operă care, la fel ca la Hegel și la Lévinas, dar atît de diferit la fiecare dintre ei, se ascunde și se acoperă pentru a-și vesti existența și a-și Împlini destinul. Putem acuza o lipsă de vitalitate la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
capitularea completă: teroarea este un test. Ei nu acceptă să-și ia toate măsurile de precauție impuse de regimul supravegherii și devin astfel grăuntele de nisip ce tulbură sistemul care, fie și numai punctual, își dovedește vulnerabilitatea. Acești nesupuși îi vestesc înfrângerea apropiată, denunțându-l ca pe un sistem absurd, contrar naturii. În numele acestei convingeri, am spune chiar al acestei credințe, ei sunt gata să se sacrifice plătind prețul eliberării. Bernarda Alba știe acest lucru și, de aceea - García Lorca ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un Nou început". Căutarea absolutului devine sensul existenței cu ideea că Absolutul i se refuză. Poetul devine un intrus, un alungat al cetății: "Dar ies fără să vreau învingător/ și sunt hulit cu pietre/ și scos în faptul nopții,/ pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus Creștinismul/ e pe ducă/ l-am mângâiat pe umeri// Nu uita era miezul nopții/ aveam cornițe...// Dimineața fac tumbe/ mă îmbrac în costum de prinț// Și cânt din nou despre/ Vestea cea "bună"" (După miezul nopții). Viziunile acestor personaje ambivalente, descrise în texte precum Făptura umană, Orașul nocturn, Îngerul pământului sau Rege din Uruk pe apele morții par a se reflecta direct în apele thanatice desprinse din mythosul pre(-) sau paleocreștin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fecundă în plan creator: anularea hotarului intermundic, grație unui proces hiperlucid de investigare a semnelor celeilalte ordini, a hieroglifelor inscripționate într-un real înnobilat nu numai pentru inițiați. Ne-o repetă, cu obstinație, Glasul din Poemei Semnelor (Falii 3), care vestește, profetic, o nouă gnoză: "într'un colț de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și în grai/ în pulberea de morți la desfătare/ slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acuzată încă o dată de "a fi abandonat inocența", de "a fi renunțat la probitate", de "a se fi jefuit de tot ceea ce este omenesc", " Îmi place mult să văd la voi, dragi meseriași se bucura încă prin 1770 un preot vestit dintr-un orășel provensal acele case cu adevărat creștinești, unde copiii își păstrează din generație în generație simplitatea, modestia, sobrietatea prin aceea că sînt moștenitorii părinților lor, care nu vor altceva decît să-și facă mănos ogorul, să-și îndesească
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dorinței, impulsurile pasionale nu pot să nu conducă la întemeierea unei religii de identificare cu Dumnezeu, diferită de religiile civilizate care constau în cultul speranței în Dumnezeu". Bineînțeles, trebuie subliniate ultimele cuvinte din spusa lui Fourier: religia pe care o vestește și o dorește este o religie "de identificare" cu Dumnezeu, nu "de speranță în Dumnezeu". Aceiași termeni ar putea fi folosiți pentru aproape toate mesianismele din ultimul secol. Acestea sînt, cum ele însele vor să se definească, religii. Dar se
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tristețe de nedescris. Recunoscusem Sonata Primăverii a lui Beethoven. Miracolul venea dintr-un difuzor, instalat de ruși, nu-mi închipui pentru ce, deasupra Porții Brandenburg. Dincolo de războaie și masacre, acea vioară care cînta pietrei, ruinelor, morții, mi se părea a vesti domnia îndepărtată a unei vîrste a duioșiei. * Militarii francezi se instalaseră în afara Berlinului, la Frohnau, unde micuțele vile rămăseseră neatinse. Erau împrăștiate printre pini, dune și lacuri, într-un peisaj care nu era al periferiei, ci al depărtărilor. Comandamentul îmi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ceea ce izbăvește" (p. 190). În orice caz însă, în 1989-1990 am trecut în altă epocă. Europa de Vest este salvată de amenințarea sistemului care înrobise Europa de Est, lumea este izbăvită de Viitorul luminos. * Sosise în sfîrșit ceasul mesajului tulburător pe care mi-l vestise Sonata Primăverii în luna iunie sau iulie a anului 1945, la ruinele Unter den Linden, lîngă Poarta Brandenburg. Era reluat în mod straniu de violoncelul lui Rostropovici, care interpreta în noiembrie 1989 un dans spaniol al lui Bach lîngă Zidul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
William Penn, abatele de Saint-Pierre) sau "proiectul păcii perpetue" al lui Kant capătă consistența unui sistem de idei în care se îngemănează emanciparea naționalităților, democrația republicană și federația europeană. Victor Hugo profetizează sublim domnia viitoare a Statelor Unite ale Europei, care vestesc ele însele Omenirea înfrățită a viitorului. Mai mult, europenismul, federalismul, cosmopolitismul și internaționalismul vor fi aduse laolaltă la sfîrșitul secolului al XIX-lea13. La începutul secolului XX, internaționalismul socialist și fraternitatea europeană par chiar destul de puternice pentru a împiedica războiul franco-german
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide Școala de la Atena și va impune, vreme de secole, suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică disputele Școlii din Atena într-o vastă frescă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Unda Luminilor a fost urmată de unda romantică. Ele se înfruntă, se întrepătrund, se transformă reciproc în cursul veacului al XIX-lea. La sfîrșitul secolului, progresele științei și civilizației tehnice readuc certitudinea ineluctabilității progresului istoric. Astfel, unul ca Renan poate vesti în Viitorul științei domnia apropiată a Rațiunii (1890). Credem în venirea Rațiunii universale și nu știm că este vorba de o mixtură în care se amestecă raționalitatea universalistă și raționalizarea eurocentristă. Credem în triumful universal al civilizației, în vreme ce Europa își
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
spectaculoase în sfera economiei, dictaturi și sisteme concentraționare, experimente utopice de neimaginat până în veacul nostru punctează dramatic traseul unei istorii cu puls tot mai nervos și mai febril. Evoluții extraordinare s-au putut constata pretutindeni, mai ales în ultimele decenii, vestind parcă un sfârșit de epocă, inexorabil. "Orice adevăr are momentul său istoric" spunea Leibniz, la o altă turnantă a istoriei, când nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
neliniști la fel de mari și mai strict motivate în legătură cu dezechilibrul ecologic. Fiecare secol a avut Casandrele lui. Secolul XX a debutat cu o criză teribilă, din care s-au nutrit sumbrele profeții spengleriene. Însă deja cu o generație mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la capătul istoriei însăși, lunecând tot mai rapid spre extincție, ca bila pe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]