16,454 matches
-
cocoșilor Alexandru intră pe usă și beat fiind se tolănește în pat. Măcar nu mai are forță să mă bată își spuse ea-n gând, apoi pregătește fetele și pleacă la spital. Cristina trecută prin chinuri groaznice își recuperează treptat zâmbetul, la fel și starea de sănătate. Zi de zi mama a stat la capul ei. Speranța că fetița ei va fi bine îi dadea forță să reziste. Magdalena nu a știut că după accident una dintre cumnatele i-a presărat
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
venit cu lumina-i blândă la fereastra spitalului, iar soarele-si revărsa razele fierbinți printre perdele, dar ea cu capul cufundat în pernă ofta necontenit. Lumea începe să se perinde pe la paturile colegelor de salon, cu flori în mâini, cu zâmbetele largi pe față primind cu bucurie noii membrii ai familiilor lor, vorbele lor tăiau în carne vie în mintea ei zbuciumată, la un moment dat tresare la auzul unei discuții: -Te iubesc draga mea, mi-ai dăruit cel mai frumos
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
nu te-a durut, oare, Când călcai nepăsătoare Viața-mi pusă la picioare?!... Oare, ce inimă aveai?!...” Greu mi-am stâmpărat urgia, După ce-a trecut magia... Compunându-mi elegia, Azi scriu despre noi: „ a fost”... Lacrimile mi-s uscate, Zâmbetele noastre, toate, Îmi par stări pietrificate Iar iubirea-i... fără rost. Referință Bibliografică: CLIPA FĂRĂ ROST / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
scriitori ai lumii, comentarii literare. Da, scriu. Am în lucru un nou volum de poezii, un altul de proză scurtă este aproape terminat si un al treilea, o cărțulie pentru copii, dulce si ușoară ca un joc ori ca un zâmbet, dar serioasă în concepție si cu valoare didactică, tocmai își așteaptă ilustrațiile. - Ce ați dori să faceți în viitor, ce păreri de rău aveți că nu ați realizat ce ați fi dorit? - Sigur că am păreri de rău; cred ca
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > O CLIPĂ... Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O CLIPĂ... versuri, Bertoni D Albert O clipă a fost, și tot ce-a rămas E zâmbetul tău...privirea, și-un glas. Un glas ce mă strigă, dar nu-l înțeleg Privești lung la mine, și-as vrea să întreb... Zâmbit-ai vreodată atât de duios La chipu-mi de fiară, cu suflet hidos La inima-mi
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
Și am un déjà-vu ... Stimabila mea doamnă, Frumoasă ești și tu Prin somnu -ți de copilă În vise, tu mă chemi Dar ești deja nubilă De-aceea nu te temi Sub un pastel de frunze Lejer te -ai culcușit Cu zâmbetul pe buze Ușor, ai adormit ... Frumos în toamnă este Dacă te am pe tine Ca și într -o poveste Tu mă aștepti pe mine Și voi veni, n -ai teamă Călare pe -un sur cal Iubirea ta mă cheamă Din
FRUMOS ESTE ÎN TOAMNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383027_a_384356]
-
Mihai o privi și fulgerător își aduse aminte de ziua când era mireasă în biserică era mult de atunci o revăzu cu ochii minții înaltă, blondă, îmbrăcată în alb strălucind de frumusețe feminină cu acei ochi albaștri frumoși, cu acel zâmbet al unei femei tinere ce începea să descopere dragostea, toată acea scurtă amintire a lui Mihai fu întreruptă de vocea Sofiei: ,,Mihai cum e posibil cei cu tine cum de ai ajuns în halul ăsta haide intră repede în casă
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
v-amintiți c-o mînă vă întinde Un om chiar și pe patul de spital. V-aș colinda mai mult, dar nu am vreme, În suflet simt - mă cheamă cineva, Și mă grăbesc să-ndrept niște probleme, Să las un zîmbet cald în urma mea. Deci, noapte bună, bună dimineața, Se-nvîrte roata lumii-n infinit... V-a sorcovit cel ce vă schimbă viața, Vă las cu bine pînă la sfîrșit. Referință Bibliografică: Colindătorul / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293
COLINDĂTORUL de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383072_a_384401]
-
au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist cu atenționări și propunea măsuri ample pentru combaterea efectelor înfiorătorului monstru natural, invariabil, toți ridicau din umeri, cu zâmbete ironice: de unde bani? Și când dezastrele erau evidente, ca niște eroi, politicienii încălțau cizmele de cauciuc și luau măsuri „ferme” de reparat daunele. Bineînțeles, cu niște costuri uriașe. Dar oamenii aplaudau, pentru că...luau măsuri. După ce trecea catastrofa, lumea iar uita
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
Toate Articolele Autorului 5. La răscruce de ani Un timp, un boschetar voinic, cu o claie de păr cârlionțat murdar și nepieptănat s-a ținut scai de mine. De la poarta cimitirului m-a întâmpinat mereu cu o voce blândă și zâmbet luminos: sărut mâna, doamna Maria! Să știți că am curățat iarba de pe mormântul băiatului și am făcut curat în cavou. Poftiți cheia! Pentru că îmi căpătase încrederea și simpatia, îi dădeam cheia de la cavou să facă din când în când curățenie
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
Articolele Autorului 1. Tava cu plăcinte După ce scoase tava cu plăcinte din cuptorul aragazului, Maria zâmbi, mulțumită că îi reușise. Galbene, rumeioare, aburinde, parcă-i zâmbeau vesele: nu-i așa că suntem frumoase și gustoase? Cui le dai să ne mănânce? Zâmbetul luminos de pe fața Mariei se topi, iar strălucirea ochilor dispăru în ceața privirii goale, undeva...dincolo de ușa balconului, peste vârfurile desfrunzite ale teiului de vis-a-vis... S-a dus și anul acesta!..fără Sorinel...fără mama...fără tata...și noaptea asta
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
de program, pentru că respectivele „probleme” erau „urgente”, nu sufereau amânare. A doua zi, invidioasele bârfitoare o luau în furcile ironiei: ce-ai făcut, dragă, la tov. director, după program? M-a consultat la întocmirea unei dări de seamă. Invidioasele schimbau zâmbete sarcastice între ele: și...unde te-a „consultat”, pe canapea sau pe fotoliu-pat? Doar tot acolo fuseseră și ele...consultate. În cei câțiva ani de activitate directorială, malacul reușise să ducă la bun sfârșit sarcinile de „montă salarială”, fără reclamații
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici și colo, îmbrăcate
BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383086_a_384415]
-
despicat voința, precum un măr prea copt. Mă lupt cu chipul tău ce pleacă și revine, În amintirea sumbră, pe care o adopt. Încerc să te urăsc, dar nu ai nicio șansă, Iubesc până și rama tabloului din hol, Cu zâmbetul tău trist, pierdut, ca într-o transă, Ori până și spătarul la scaunul cel gol. Îmi curg prin vene lent clepsidre înfundate, E-un timp ce nu se-ntoarce, rănit pe-un țărm târziu, Se sparg bucăți întregi din clipele
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
tale poetice? Boris David: Când, mult mai târziu au intrat pe mâna curioșilor, apropiați sau critici neutri, au apărut și inerentele întrebări, cu despre ce?, sau despre cine?, sau cui ?erau adresate. Răspunsurile mele erau cotate ca fiind enigmatice, iar zâmbetul cu care le însoțeam, accentua și mai mult curiozitatea. Așa am ajuns să mă simt un fel de ,,vinovat fără vină” și să suport stoic consecințele stigmatului. La un moment dat, sătul de atenția cu care eram urmărit și apoi
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
își notă principalele puncte ce trebuiau verificate în cazul unei reclamații depuse de un bolnav. Ridică telefonul să ia legătura cu secretara când iată, în încăpere intră Cristi. Cu mânecile halatului suflecate până la cot, cu părul lăsat în dezordine, cu zâmbet tineresc, se apropie de ea. O sărută, de parcă nu s-ar fi despărțit în dimineața aceasta, îi mângâie sânii, întrebând-o, cum se simte? Delia era însărcinată în două luni. Lui nu-i spusese decât acolo pe vas făcându-i
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383113_a_384442]
-
nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Captiv într-o țară străină, Mă-ndrept spre un mâine incert, Transform înserarea-n lumină, Dar trupu-i aproape inert, Mă zbat ca să trec de vâltoare, Abisul pândește rânjind, În luptă, chiar zâmbetul doare, Dar drumul spre cer urc zâmbind, Mă mustru-n a mea slăbiciune, S-alerg nu mai pot chiar de vreau, Dar fac tot ce pot pentru-a spune, Prin vorbă sau scris Vestea-o dau, Spun lumii de Har
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
mai sunteți cu mine? Decât iubirea care sălășluiește în noi Iubirea ce ne leagă la râu și la bine ! Noi suntem doar trecători prin viață Așa ne-o lăsat pe noi Dumnezeu, Oameni cu suflet,iubiri și speranța Oameni cu zâmbet, ce nu te lasă la greu! Referință Bibliografica: Treptele vieții! / Ellen Ada : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ellen Ada : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TREPTELE VIEȚII! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385335_a_386664]
-
din 12 iunie 2017. Nu m-ai chemat nicicând în visul tău, Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul; N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu, M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vine. Citește mai mult Nu m-ai chemat nicicând în visul tău,Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul;N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu,M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și cântec, Nectar într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Citește mai mult Cândva mi-ai bătut la fereastră,Timidă, cu ochii sclipind,Cu zâmbet de fată frumoasă,Cu pleata bălană, în vânt.Un cânt murmurai, ca izvorulCe cheamă lumina din nopți.Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți.Cândva mi-ai adus primăvara,Din albul covor de nămeți.Mi-ai prins
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
crin.Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint.... XVII. DOAR TU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. În zori mi-ai sărutat obrazul, Lumină blândă, fremătând; Cireașa gurii, aromată, Un zâmbet dulce, un cuvânt. Mi-ai șters o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să mergi pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Citește mai mult În zori mi-ai sărutat obrazul,Lumină blândă, fremătând;Cireașa gurii, aromată,Un zâmbet dulce, un cuvânt.Mi-ai șters o lacrimă din geană,M-ai alintat cu palma ta!Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă!O floare gingașă,...o stea!Că vrei să mergi pe drum, cu mine,Oricâte piedici s-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]