5,010 matches
-
în grădinile, viile și livezile din jurul bisericii. Să-i aud cum vorbesc în afara timpului de rugă și dacă au îndemânarea țăranului în cele trebi ale gospodăriei... Fiindcă nu aveam alta de făcut, mergeam cu pas domol. Gândul către Zâna se zbătea în capul meu precum o pasăre prinsă în laț. “Voi mai călca eu pe aceste alei? Voi mai dormi eu în chilia mea? Oi mai vedea-o pe Zâna vreodată? Un impuls interior, însă, mi-a dictat pur și simplu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poemul grohăi ca un Dumnezeu satisfăcut. Asta e sigur... Mă răsturnasem și eu odată-n pat cu una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, atît de firavă c-o dezbrăcă doar răsuflarea mea, i se zbătea tot sînul stîng necreștinat, de-a trebuit să-l Încrucișez cu limba. Răzbea o mare durere din miezul ei, iar sînul stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
poți să o numești, atît de firavă c-o dezbrăcă doar răsuflarea mea, i se zbătea tot sînul stîng necreștinat, de-a trebuit să-l Încrucișez cu limba. Răzbea o mare durere din miezul ei, iar sînul stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu sînul stîng mult deocheat, așa s-a nimerit, să iau de unde-i mult prea mult și să pun acolo unde-i puținul, o faptă demnă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că totuși nu ne tragem din sămînță." O, naștere! cum ne Înveți tu că o parte a pendulului se Înveșnicește pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele devin carnivore. E limpede acum În aer. Și metafizica Își recîștigă dreptul de a ține doliu după transparență. E
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un țipăt de sticlă. Și mă îngrozeam pentru că în vreme ce o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dreptatea cerea achitarea lui. Mă străduiam din răsputeri să nu lipsească nici o probă de la dosar, care ar fi putut să aibă o cât de mică însemnătate. Dar iarăși urmau, după zilele de febră în care întocmeam dosarul, zilele când mă zbăteam în cleștele neputinței de a da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care le are orice om. Nu mă am decât pe mine și, de fapt, totdeauna am crezut că pot ieși din coaja oricăror lucruri întîmplate fără să privesc în urmă. Pe de altă parte, m-am învățat să nu mă zbat prea tare. Asta și pentru că ursitoarele mele au vrut să nu pot face în orice împrejurare deosebirea dintre bine și rău. M-am născut în zodia Capricornului. Uneori, să nu râzi, m-am gândit că Christos a deschis această zodie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre mai rău. Trebuia să începem, prin urmare, să învățăm ceea ce eu n-am știut niciodată: să așteptăm. Atunci am descoperit că așteptarea e o meserie pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era lipită pe o hârtie de muște. Și iarăși m-am gândit la întrebarea Eleonorei: "Tranzit spre ce?" Mai târziu, am revenit la gândul că viața însăși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, avem avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă să ne instalăm în starea de tranzit și s-o trăim cât mai liniștiți, știind că ea e totul... Dar vine o zi când privești peronul gol, trâmbele de praf pe care le ridică vântul și nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce sânt trebuia să mă aștept. În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a murit vreodată aici. Nu se vede nici un mormânt în jurul gării. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-a apucat să despice
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Mi-ai mai junghiat fiii, și i-ai dat, trecîndu-i prin foc în cinstea lor? 22. Și în mijlocul tuturor urîciunilor și curviilor tale, nu ți-ai adus aminte de vremea tinereții tale, cînd erai goală, goală de tot, și te zbăteai în sîngele tău! 23. După toate aceste răutăți ale tale, (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), 24. ți-ai zidit case de curvie, ți-ai făcut înălțimi în toate piețele. 25. La toate colțurile ulițelor ți-ai făcut înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un fluturaș foarte micuț, care se prinsese de o pânză de păianjen și se zbătea vainevoie! L-am salvat din acea primejdie și îndată am remarcat că avea un spic de grâu în mână. Fluturașul s-a atins cu spicul și imediat s-a mărit. El mi-a spus: - Mândrule și generosule Ionuț, îți mulțumesc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ar fi pietre prin jur, ar crăpa. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârșit. Marea de alb ce mă cuprinde de peste tot îmi trezește emoții și bucurie în același timp. După câteva luni în care natura părea că se zbate să supraviețuiască, chinuită de vânturi năpraznice și de ploi nesfârșite, acum este liniștită și resemnată sub greutatea stratului de zăpadă. Nicio adiere de vânt nu atinge peisajul ce se brodează în jur, fir cu fir... astfel îmi pare că privesc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
asta de principii și peste aceasta bolnav, care ar avea nevoie de cel puțin șase luni de repaos pentru a-și veni în fire. Ei bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de șase ani mă zbat ca într-un cerc vicios în cercul acesta, care cu toate acestea e singurul adevărat; de șase ani n-am liniște, n-am repausul senin de care aș avea atât trebuință pentru ca să mai pot lucra și altceva decât politică. Să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ai fericit desigur vun idiot... Ei bine... Să facem abstracție de cine sunt... Să zic că sunt cel mai mizerabil dintre oameni, cel mai urât, cel mai nemernic... și c-ai vedea această abjecțiune zbătîndu-se în durerile morții, precum mă zbat eu... ei bine, n-ai avea tu milă de el? Nu l-ai cruța un moment ca să-i îndulcești moartea? Nu știu daca mă-nțelegi, dar ai trebui să nu fii femeie ca să nu mă-nțelegi... Tu nu ești fată
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ferestre? E visul, domnule, visul cu cheltuială puțină, călătoria în Indii. Făpturile acestea se parfumează cu mirodenii. Intrați, ele vor trage perdelele și veți începe să plutiți. Zeii coboară peste trupurile goale și insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri zbătându-se în vânt. Încercați. Ce înseamnă un judecător-penitent? Văd că v-am intrigat cu toată această poveste. Am făcut-o fără să-mi dau seama, vă rog să mă credeți, dar pot să mă explic mai lămurit într-un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi inutile, am hotărât să renunț cu totul la societatea bărbaților. Nu, nu, n-am căutat o insulă pustie, așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]