36,271 matches
-
A absolvit școala primară, gimnaziul și liceul în Iași. A optat pentru secția de psihologie-sociologie a Universității din Iași, pe care a absolvit-o în 1976. În timpul studenției, a descoperit presa studențească, fiind titular al rubricii de sociologie a revistei "Dialog" și redactor șef-adjunct al surorii sale "Opinia studențească". A revenit la conducerea celei din urmă în 1980, iar în mai 1983, a fost eliberat din funcție în urma unei prime anchete a Securității, foarte decisă „să facă ordine” în rândurile tinerilor
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
Franța etc. Debut în volum în 1988, cu cartea de eseuri "Semnele timpului", Editura Junimea, reeditată de Editura Princeps Edit, 2006. E-books 2004 - "Check Point Charlie" Editura Liternet 2004 - "Despre dragoste. Anatomia unui sentiment" Editura Liternet 2006 - "Semnele timpului (opinii, dialoguri)" Editura Liternet 2013 - "Un taur în vitrina de piatră", (poezii, Editura Adenium, 2013) 2014 - "The Innocent and Collateral Victims of a Bloody War with Russia"- , Profusion Gold, London a fost președinte al Județului Iași din iulie 1996 până în decembrie 1998
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trădarea unui boier, exclamă: „În zadaru această slujbă acum; să-mi hie spus acestea pînă era în Iași logofătul.” c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
Idées”. Figurează pe lista autorilor interziși de către autoritățile germane. În timpul Ocupației, trăiește în zona liberă, administrată de către guvernul de la Vichy. În 1944 publică "Homo viator" la Editura Aubier. Elaborează principiile unei metafizici a speranței. Ca și Socrate, care își termina dialogul "Fedru (Phaidros)" cu o rugăciune adresată marelui Pan, Gabriel Marcel își încheie "Homo viator" cu invocarea geniului tutelar al umanității. Noua ediție este revăzută și întregită în 1963, an în care apare și piesa "L'Horizon", editată de “Les Etudiants
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
politicii Vaticanului față de Răsărit, după ce liderul sovietic Nikita Hrușciov, succesorul lui Stalin, începuse să promoveze ideea „coexistenței pașnice” a blocurilor, echivalează cu renunțarea instrumentalizării martirajului. În timpul Papilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, Vaticanul a mizat pe dialogul diplomatic, sperând ca astfel se vor crea facilități practice pentru o viață religioasă catolică și pentru normalizarea activității pastorale. După ce Vaticanul a renunțat la excomunicarea comuniștilor și a simpatizanților lor (inclusiv a celor din rândurile clerului !), „martirii” supravietuițori au devenit
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
patria spirituală. Nici un popor nu are secretul-bogăția asta. Dacă un francez nu merge la biserică rămâne francez. Dar armeanul care nu intră în biserică e pierdut"", se confesa el în cartea "O viață sub semnul Crucii - IPS Dirayr Mardichian, în dialog cu Vartan Arachelian"". Ca o recunoaștere a activității sale, Dirayr Mardichian a fost distins cu numeroase ordine și medalii, printre care menționăm următoarele: A murit în noaptea de 10 spre 11 mai 2010, pe când se afla în misiune episcopală la
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
poem de dragoste în alfabetul grec, preluat după alfabetul fenician, ce avea cinci vocale în plus, pentru a ușura citirea textelor, surprinzând melodia și ritmul vorbirii, al poeziei și actelor de mărfuri. Astfel, au apărut scrieri de teatru, drama și dialoguri filosofice. Grecii aveau în comun cultura, religia, limba, obiceiurile, deși nu erau organizați într-un stat, ci în mai multe orașe-state.Arta, teatrul, democrația, filosofia sunt elemente ce au fost moștenite de la civilizația greacă și se manifestă și azi. Prima
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
2004 președintele României Ion Iliescu i-a conferit ordinul „Meritul Cultural”, Categoria G (Cultele) în grad de Comandor. În perioada 15-23 septembrie 2014 a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la cea de-a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox, desfășurată la Amman, în Iordania.
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
sub toate aspectele sale etc. Nefiind singurul care a tratat subiecte asemănătoare, Aristotel scrisese "Metafizica" cel mai probabil pe când predase la Liceum, cândva între 336 și 323 î.Hr. Filozofi notabili anteriori lui Aristortel, ca Heraclit, dar mai ales Platon — în dialogurile sale târzii (vezi "Parmenide (dialog)", spre exemplificare) —, vor lua în considerare subiecte foarte asemănătoare, dar nici unul dintre aceștia nu a tratat aceste subiecte vaste atât de nuanțat și sistematic. În manuscris, primele două părți sunt numerotate cu litera grecească alfa
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
Nefiind singurul care a tratat subiecte asemănătoare, Aristotel scrisese "Metafizica" cel mai probabil pe când predase la Liceum, cândva între 336 și 323 î.Hr. Filozofi notabili anteriori lui Aristortel, ca Heraclit, dar mai ales Platon — în dialogurile sale târzii (vezi "Parmenide (dialog)", spre exemplificare) —, vor lua în considerare subiecte foarte asemănătoare, dar nici unul dintre aceștia nu a tratat aceste subiecte vaste atât de nuanțat și sistematic. În manuscris, primele două părți sunt numerotate cu litera grecească alfa, care însemna și "unu". Din moment ce
Metafizica () [Corola-website/Science/303541_a_304870]
-
preluată de Cornel Moraru, în același an fiind angajat în redacție și Nicolae Băciuț, fost redactor la revista stdențească de cultură "Echinox", care s-a stabilit la Târgu-Mureș. După emigrarea Mariei Mailat, acesta va prelua aproape un deceniu rubrica Vatra dialog, una dintre cele mai prestigioase din sumarul revistei. După 1990, colectivului redacțional i se alătură criticii Al. Cistelecan (redactor-șef adjunct, între 1993-2007), Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, prozatorul Alexandru Vlad. În prezent, revista este editată de
Vatra (revistă) () [Corola-website/Science/303620_a_304949]
-
publicității un comunicat de presă în care și-a exprimat surprinderea și dezaprobarea. La eveniment și-a anunțat participarea Laurențiu Streza, mitropolit al Mitropoliei Ardealului. În data de 19 august 2011 episcopul Virgil Bercea, președintele comisiei greco-catolice de pregătire a dialogului cu BOR, a adresat o scrisoare deschisă patriarhului Daniel, în care își arată indignarea față de intenția Bisericii Ortodoxe Române de a resfinți catedrala greco-catolică din Baia Mare. În data de 26 septembrie 2011 a fost dată publicității scrisoarea prin care academicianul
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale existenței 'Pluralității
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale existenței 'Pluralității'. Este bine cunoscută ipoteza platonică a existenței unor idei în sine a unor prototipuri
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Parmenide” (sau "Despre Idei") (în ) este un dialog scris de Platon, care face trecerea de la dialoguri de maturitate la dialoguri târzii, dialoguri de bătrânețe. Parmenide este unul din cele mai subtile dar și mai contradictorii dialoguri platonice. Cuprinsul dialogului tratează în prima parte verosimilitatea presupunerii existenței 'formelor în sine', iar partea a doua analizează consecințele presupunerii existenței 'Unului' sau ale existenței 'Pluralității'. Este bine cunoscută ipoteza platonică a existenței unor idei în sine a unor prototipuri modale exemplare din
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
unor idei în sine a unor prototipuri modale exemplare din care rezultă cumva conceptele sau formele și proprietățile din lumea umană. Această teorie 'idealizantă' a existenței unei lumi a 'formelor în sine' a fost discutată de Platon în multe din dialoguri, dar în Parmenide filozoful îi identifică contradicții logice și pare a se desprinde de ea. Teoria formelor în sine presupunea că ar exista o semnificație, formă, proprietate exemplară și perfectă pentru câte o familie de concepte, obiecte, calități, din lumea
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
La 'mărimea în sine' participă toate cele mari, la 'micimea în sine' participă mulțimea entităților mici, la 'asemănarea în sine' participă asemănătoarele, la 'frumosul în sine' participă totalitatea entitatilor frumoase, la binele exemplar participă cele bune, și tot astfel. În dialog apare întrebarea dacă prin participare la formele în sine am putea înțelege că doar o parte a 'formei în sine' aparține formei umane corespondente, sau dacă întreaga formă în sine se exprimă în fiecare exemplar uman care îi corespunde. Răspunsul
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
neavând acces la știința din lumea umană, știința și lumea imperfectă, necesar fără interferență cu lumea divină. Menționăm că toate argumentele Platonice au vicii de procedură pe care nu le enumerăm pentru a nu complica excesiv super sumara prezentare a dialogului, dar invităm pe cei curioși să îl citească și să se delecteze cu ingeniozitatea intelectivă a construcției lui.
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
„Charmides” sau „Carmide” (în ) este un dialog scris de Platon. Socrate, venit în seara de ajun din tabăra de luptă de la Potideia, se îndrepta spre locurile în care obișnuia să își petreacă timpul, de data aceasta ducându-se în palestra lui Taureas, aflată în fața templului regal. Văzut
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
să vindeci un mădular al corpului fără a vindeca tot corpul (“nu vindeca ochii, fără să vindeci capul”). La fel nici mintea nu poate fi vindecată fără ca mai întâi să fie vindecat sufletul. Următoarea, și cea mai mare parte a dialogului constă în dorința lui Socrate de a afla dacă tânărul Charmides se consideră sau nu înțelept. Dacă da, de ce, și ce este aceea înțelepciunea, și dacă nu, de ce nu? Primul răspuns, confuz și sfios a lui Charmides a fost: “Dacă
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
răi.” Zise Socrate, astfel demonstrând că ea nu poate fi un fel de sfială, fiindcă ea este un bine, în timp ce sfiala e mai degrabă un rău decât un bine. Un ultim răspuns pe baza căruia se va discuta până la sfârșitul dialogului este: “Înțelepciunea este să te îndeletnicești cu ale tale”. Socrate îl acuză, într-un mod prietenesc încă de la început că este un citat furat de la Critias, dar Charmides nu recunoaște. Tot Socrate îi spune lui Charmides, care se va mira
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]
-
dorea limpede în timp ce se frământa, iar în același timp îi privea de sus pe toți ceilalți. După câteva momente, Charmides recunoaște că însuși Critias a fost cel de la care a luat zicala. Din acel moment, lui Critias i se adresează dialogul, el răspunzând direct la întrebările lui Socrate. Critias acceptă tot ce se discutase până aici, și apoi continuă dialogul. După o scurtă polemică despre diferența dintre “a făptui”, “a face” și “a munci”, cei doi cad de acord că înțelepciunea
Charmides (Platon) () [Corola-website/Science/303652_a_304981]