37,317 matches
-
și poseda valori culturale rămase de la acesta. 976 mele, căutând ceva, dau peste anexatele hârțoage, care, poate, interesează pentru mentalitatea, atmosfera, care era odată la Flt. Oprește ceea ce socotești mata de cuviință și, restul, În foc. D-na Ungureanu se plânge, că-i scrii prea rar. I-am răspuns, că aceasta e și plângerea mea, dar că se explică prin suprasolicitarea matale. Cumnatul meu R. Schweitzer-Cumpăna a fost tare bolnav. Credeam că se duce. Nu mâncă nimic, nu voia să ia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
director al școalei 615. Nu știam, că fiica sa e pictoriță 616. 4) și Ionel șiadbei, ca și frații săi mi-au fost elevi la „Gane”. 5) I. Irimescu e generos. Bravo lui! (63 sculpturi!). 6) D-na Ungureanu se plânge, că folticenenii sunt cam indiferenți față de munca sa la „Mărturii” și n-o ajută Îndeajuns. Are dreptate. 7) Mi-ar fi făcut plăcere vizita d-nei și d-lui Moscaliuc. E inimos, activ și bine intenționat. 8) Vă felicit pentru „simpozionul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
actualmente) și mai ales că a fost o vreme primarul Iașilor, m-am gândit să-i sugerez, să pună o vorbă pe lângă editura „Junimea” și pentru nenorocita Monografie Dragoslav. Aflu acum de la d-na Maria N. Râpeanu, că Havriș se plânge, că nu 621 Nepoatele lui I. Dragoslav nu și-au manifestat niciodată supărarea față de mine. Pentru orice necaz În legătură cu scriitorul sau cu casa, mi se adresau cu Încredere. Că nu m-am dus cu prof. V.G. Popa la ele, sunt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
curma acest genocid Împotriva culturii. 989 72 Carte de vizită (Buftea), 14 sept. 1975 Vii mulțumiri pentru călduroasele felicitări cu prilejul zilei de naștere 634. Melanie și Prof. Dr. Virgil Tempeanu 73 Buftea, 30 N. 1975 Iubite domnule Dimitriu, Se plânge lumea de mata - adică d-na Ungureanu și eu - (suntem, oare, „lumea”?) că nu ne mai scrii, să știm ce mai faci și cum o duci cu sănătatea. Aflăm aceste vești - anemice - prin dl. prof. Popa, care ne scrie, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
țării, ne-am convins că situația e aceeași peste tot. Ce se spune pe ici-colo, că nu se găsește la noi, dar să vezi la Alba-Iulia, la Cluj, că acolo nu e lipsă... , asta e propagandă mincinoasă! Peste tot, femeile plâng, se vaită, țipă, rabdă, dar nimeni nu le aude! în ziua când, cu ocazia aniversării celor 60 de ani de la crearea PCR (decât să trăim așa, mai bine nu se crea!), când se agățau la gât decorații pentru merite deosebite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de milioane muncesc nu pentru bunăstarea țării, așa cum pretinde dl Ceaușescu, ci pentru huzurul și capriciile familiei ceaușiste. Cultul personalității ceaușiste a ajunt la apogeu. Miliția și Securitatea, deși sunt bine plătite și aprovizionate, pentru că de așa ceva nu se pot plânge, totuși când au ocazia de a-și exprima părerile în cercuri restrânse cu siguranța că mai departe nu se va auzi, își exprimă nemulțumirea. Vă rugăm ca această casetă să fie difuzată în cadrul emisiunii drepturile omului, sâmbătă seara. De ce am
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă jalea, îți vine să plângi numai când vezi magazinele, și asta într-o țară bogată cum este a noastră, care după Uniunea Sovietică este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane de hectare de pământ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Sociale din Craiova, mi s-a interzis, în continuare, înscrierea la doctorat și nu mi s-a confirmat primirea în partid. Am căutat de mai multe ori să reiau legătura cu domnia sa, dar nu am reușit, și atunci m-am plâns tovarășului Nicolae Ceaușescu prin intermediul președintelui colegiului central de partid, tovarășul Petre Lupu. La 31 august 1978, s-a dispus să fiu repus în drepturi, adică: reintegrarea pe post, acordarea avizului politic pentru înscrierea la doctorat și chiar primirea în partid
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de origine este un drept, pe când stabilirea în altă țară este o favoare. Dacă ați fi ținut cont de acest principiu al dreptului internațional, nu ați fi avut nevoie de decret, domnule președinte Ceaușescu. în ceea ce privește specialiștii, aceștia și așa se plâng, deschis sau subînțeles, chiar în presa regimului, de inexistența unor condiții adecvate muncii lor. În cazul specialiștilor dornici să emigreze, problema se complică, fiind vorba și de revendicări sociopolitice din partea acestora. în ambele cazuri, regimul dlui Ceaușescu nu poate și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și de către toate canaliile care le servesc, au ajuns să-și tocească și simțul critic și de multe ori chiar bunul-simț strămoșesc. Astfel, ce credeți că S-a comentat cel mai mult în legătură cu catastrofa de la Teleajen? Faptul că Ceaușescu a plâns! Asta se pare s-a văzut chiar și la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile lui Ceaușescu au fost lăsate la liberă vedere. Demagogia înregistrează recorduri de impudoare aici, în România! Oare Hitler nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pare s-a văzut chiar și la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile lui Ceaușescu au fost lăsate la liberă vedere. Demagogia înregistrează recorduri de impudoare aici, în România! Oare Hitler nu reușea să plângă la comandă? Lacrimile familiilor celor spulberați de explozie n-au ajuns pe ecrane. Nu ni s a arătat nicio secvență de la înmormântări, așa cum ni se arată când o catastrofă se petrece undeva pe afară, și anume prin Occident, ori și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
înmormântări, așa cum ni se arată când o catastrofă se petrece undeva pe afară, și anume prin Occident, ori și mai departe, dincolo de Ocean! Ce valoare au lacrimile de actor ale lui Ceaușescu, când o țară întreagă a ajuns să-și plângă nu numai morții, ci însuși traiul de fiecare zi petrecut în temnița comunistă construită de Ceaușescu și neamul său? Niciuna, absolut niciuna! Așa cum există bucurii mincinoase, tot așa există și tristeți mincinoase. Dacă este mare prin ceva, acest Ceaușescu, este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
La noi însă (M-am mirat cum v-au scăpat rizibilele versuri. Dacă sunteți interesați, vi le decupez și trimit, deși cred că le puteți găsi și dvs. în presa din preajma zilei de 26 ian. a.c). Cine s-a plâns că programele de televiziune se încheie la orele 22? Numai răuvoitorii și reacționarii. Uite, sâmbăta trecută, postul de televiziune a emis până la orele 2 din noapte! Cum? Așa bine! Cu romanțe și muzică populară, cu celebrități ale genului. Cine a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
găoz și, mai ales, să fie întâmpinat cu pun-te masă, scoal-te masă! Că mațul său cere! Din Pașcani până-n Constanța, de la Satu Mare la Craiova se aude guițatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este! Plâng hotelierii neplătiți, plâng șefii de sală rămăși fără salarii pe câteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivnițe și frigidere. Și mai ia și acasă După trecerea lui ce uraganul Flora, ce cutremur de la San Francisco
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ales, să fie întâmpinat cu pun-te masă, scoal-te masă! Că mațul său cere! Din Pașcani până-n Constanța, de la Satu Mare la Craiova se aude guițatul unanim al turmelor sacrificate pe altarul muzicii tinere, al cărei lider este! Plâng hotelierii neplătiți, plâng șefii de sală rămăși fără salarii pe câteva luni, pentru că Bărăictarul, cu banda lui, face pustiu prin magazii, pivnițe și frigidere. Și mai ia și acasă După trecerea lui ce uraganul Flora, ce cutremur de la San Francisco! Iar tăticu e
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
repetate rânduri materiale importante din și în românește pentru, să zicem, domnul Peter care, printre altele, se ocupă și de dezvoltarea schimburilor cu România. Într-o pauză a conferinței domnul Peter m-a invitat la masă și mi s a plâns amarnic: schimburile cu România sunt, chipurile, grav periclitate. Pesemne, îmi relatează el, bieții colegi de la întreprinderile de stat pentru comerțul exterior sunt confruntați cu o dispoziție univocă și categorică a Dumnealui inutil să precizez la cine se referea domnul Peter
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din CAER încearcă să cumpere marfă de nivel tehnic superior contra marfă de nivel tehnic inferior. Noi, în Germania Federală, am încurajat chiar constituirea unor firme specializate, care se ocupă cu desfacerea mărfurilor livrate din Răsărit în compensație. Dar, se plângea interlocutorul meu, la București pare să fi prins rădăcini o idee fixă: să nu se încheie, pe cât cu putință, decât tranzacții în compensație, ceea ce, zicea el, va duce în scurt timp și inevitabil la un și mai radical declin al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost și mai crunte. Același lucru s-a întâmplat și când am protestat pe lângă procurorul local. Când la Jilava spital (și subliniez cuvântul spital) am fost bătut cu bastonul de cauciuc de către plutonierul Petre pentru că mă rugam, când m-am plâns soției mele (mult mai târziu, cu ocazia unui vorbitor), soția mi-a spus că aflase cu săptămâni mai înainte de la Europa Liberă de ceea ce mi se întâmplase. Plutonierul Petre m-a asigurat atunci că a făcut-o din ordinul comandantului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
numai” o ocluzie intestinală și nu altceva. De câte ori ne vedem, George mă Întreabă ce mai faceți, ca și cum ne-am vedea zilnic În colț de farmacie. (Ce mai fac eu nu-l interesează.) Oricum, slavă Domnului, nu avem de ce să ne plângem În mod deosebit 2. Decât de: dor, singurătate, vârsta cu bolile ei etc. Lucruri normale. Dar ne bucurăm de timpul frumos și de mult așteptatul vostru răspuns. Vă sărutăm, Iulia. ș6ț (17.03.’89) Dragă Cella, În primul rând, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar Wagner poate fi socotit simbolist, nu-i așa? În pictură, la noi, prerafaeliți nici n-au prea fost. Azi, Octav și Ion Grigorescu sunt prerafaeliți, dacă ne gândim bine.” Îl ascultam În tăcere. L-am Întrebat de sănătate. Se plângea, stă prea mult izolat În casă, nu mai plecase În concediu de șapte ani, ducea o viață anormală. „De fapt, s-a produs ceva cu mine, acum câțiva ani. Am Încercat să văd luna altfel. Nu așa cum o vedem curent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci și de o pagină, Îngălbenită deja și ea, din The New York Review of Books, 21 iulie 1988 (adică puțină vreme după ce ajunsesem, În martie același an, În America). Conținea o scrisoare a lui Czesław Miłosz către redacție. Autorul se plângea de o recenzie la volumul său, Collected Poems, În care fusese prezentat ca obsedat de evenimente istorice. Poetul sublinia că, dimpotrivă, lupta sa În exil se concentrase În „eliberarea de acești albatroși morți”. Conștient de aviditatea cu care occidentalii urmăresc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toți trei, la noi, În București, când ne-ați relatat peripețiile represaliilor la care vă supuneau suavii șefi de la Consiliul Culturii, pe care aveați grijă, cu umor și enormă delicatețe, să le minimalizați, ca să nu credem, cumva, că v-ați plânge de belelele pe care vi le-am adus. Eu nu am, deocamdată, nici un fel de planuri de a revedea România. Ba, mă Întreb uneori, dacă nu ar trebui ca și numele, nu doar persoana, să nu mai apară acolo. Textul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lumii. Necazul meu este că destinul nu a vrut totuși să Îmi mai acorde și o „a doua șansă”, deși o vreme Începusem să cred că așa se va Întâmpla! Din păcate, acum nu mai am dreptul să mă plâng! Ceea ce ne leagă pe noi, unii de alții, este Însă absolut indestructibil; suntem, toți trei, naturi gemene, făcute din aceleași fragilități, suntem firi vulnerabile, cu totul neînarmate față de multiplele forme de agresiune pe care le produce timpul În care trăim
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să facă prigonitul, cum să reacționeze la rana cu care fusese silit din nou și din nou să se identifice. Găseam acum În finalul poemului de adio ceea ce fusese omis atunci În scurta noastră conversație. „Dar Prometeu nici nu se plânge/ Când i se ia ficatu-n sânge/ - Neputincios ești, o, vultur,/ Nu poți să muști cât pot/ să-ndur.” New York, iunie 2001 (Familia, nr. 1/2001) Nobila inutilitate și ardoarea militantătc "Nobila inutilitate și ardoarea militantă" La finele serii literare ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
60”, În frunte cu Nichita Stănescu. Scrisese cu farmec, inteligență și participare despre „promoția 70”, Radu Petrescu, MHS, Virgil Duda, George Bălăiță, despre mine Însumi. Îi admira pe Mircea Cărtărescu și pe confrații săi din desantul „În blugi”. M-am plâns, cândva, de excesele și insuficiențele scrisului. „Cum, adică, prea atras de nuanțe? Transa nuanțărilor, zici? Nuanțezi, adică, prea mult? Păi, ce altceva este literatura? Spune-mi, ce altceva?” În 1985, un an Înaintea plecării mele din România, Îl enervase teribil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]