37,317 matches
-
unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a sensibilității? Portretul tatălui fierar ar putea oferi sugestii. „Evita scene sentimentale, nu a plâns niciodată la o Înmormântare, nici la cea a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată pe cineva la gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui, parcă indignat de umilința la care e supus. La ieșire, În dreptul unei ferestre, m-am văzut oglindit - speriat să descopăr că, brusc, am Început să semăn cu el, cu aceeași expresie a omului frustrat că nu e capabil să plângă la Înmormântări.” Mi-ar fi greu să uit totuși atenția solidară și gingașă cu care Leon a participat la Înmormântarea tatălui meu, la Ierusalim, când numai brav nu mă arătam. Nu mă mai mira Însă că ar dori să scrie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ori să fie invitat la cârciumă de țăranii care țineau să-l cinstească pentru Încheierea vreunei lucrări mai importante. Se Întorcea acasă beat criță, cu fața zâmbitoare și predispus spre gesturi tandre, atât de neobișnuite firii lui. Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa nici el de ce, și Începea să plângă și mai tare... Iar acum trebuie să mă descurc eu cu această
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încheierea vreunei lucrări mai importante. Se Întorcea acasă beat criță, cu fața zâmbitoare și predispus spre gesturi tandre, atât de neobișnuite firii lui. Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa nici el de ce, și Începea să plângă și mai tare... Iar acum trebuie să mă descurc eu cu această Întrebare: oare de ce plângea atât de amarnic, ca un copil rămas orfan?”. New York, februarie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
predispus spre gesturi tandre, atât de neobișnuite firii lui. Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa nici el de ce, și Începea să plângă și mai tare... Iar acum trebuie să mă descurc eu cu această Întrebare: oare de ce plângea atât de amarnic, ca un copil rămas orfan?”. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa nici el de ce, și Începea să plângă și mai tare... Iar acum trebuie să mă descurc eu cu această Întrebare: oare de ce plângea atât de amarnic, ca un copil rămas orfan?”. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă" Brusca detentă social-politică, În 1989, În estul Europei, a smuls din camera lor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat ultimul gând spre ceilalți. Le dăruia și le cerea seninătate... M. Sebastian, În Viața Românească din iulie 1938, avea să scrie: „În dimineața de 31 mai, anul acesta, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului meu de apartament din blocul DAAD de pe Storckwinkel. Colegul și amicul meu francez se plângea de claustrarea pe care Berlinul Occidental, un spațiu insular și Închis, o impunea. Senzația mea era cu totul diferită. În insula Închisă mă simțeam liber și, pentru prima dată, În siguranță, chiar dacă purtam În mine sinuoasele ziduri ale Îngrădirii de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțeleagă că mult lăudata „revoluție” a anilor ’60 nu este ceea ce sperase. După câteva decenii, pregătindu-se să evoce vechea Înfruntare În povestirea He with his foot in his mouth, Bellow l-a sunat pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, plângându-se că nu Își mai amintește vocea Irmei Brendeis. Leon l-a invitat la o cină specială, unde urma să fie prezentă și Irma. O seară amicală, plăcută, cu evocări amuzante la care Bellow, În final, a ținut să declare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
merita, poate, amintită. Conținea două chestiuni privind personalitatea invitatului absent. Prima se referea la Înmormântarea tatălui. „În partea Întâi a interviului, Bellow ne relatează Înmormântarea tatălui și admonestarea pe care a primit-o de la unul dintre frați, care Îl văzuse plângând: «Nu te comporta ca un imigrant». Scriitorul afirmă că Întreaga sa viață este cuprinsă În acest moment. Imaginea conferită de operă, ca și de acest film pare a unui om obsedat de identitatea sa, decis să scruteze fiecare aspect al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu cred că se poate studia Kant În timp ce joci fotbal.” După o pauză, Claudio a continuat: „Am primit cândva o scrisoare de la o femeie revoltată de articolul meu din Corriere della Sera În care ironizam spectacolul funeraliilor prințesei Diana. Am plâns la moartea ei», scria necunoscuta, «iar dumneata afirmi că cei care au plâns sunt, de fapt, lipsiți de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Claudio a continuat: „Am primit cândva o scrisoare de la o femeie revoltată de articolul meu din Corriere della Sera În care ironizam spectacolul funeraliilor prințesei Diana. Am plâns la moartea ei», scria necunoscuta, «iar dumneata afirmi că cei care au plâns sunt, de fapt, lipsiți de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sera În care ironizam spectacolul funeraliilor prințesei Diana. Am plâns la moartea ei», scria necunoscuta, «iar dumneata afirmi că cei care au plâns sunt, de fapt, lipsiți de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care au plâns sunt, de fapt, lipsiți de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sensibilitate». I-am răspuns: firește, sunteți sensibilă, vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreau să cred că ați plâns și citind despre copiii brazilieni cărora li se scot ochii sau despre prostituatele omorâte de protectorii lor. Dacă ați plâns citind toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am evocat și studenții clasei noastre. Magris aprecia, entuziasmat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate astea, aveți dreptul să plângeți și la moartea prințesei Diana. Dacă ați plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am evocat și studenții clasei noastre. Magris aprecia, entuziasmat, directitatea Întrebărilor lor, spiritul lor critic și deschis. „Am fost impresionat de relația lor directă cu textul. Studenții italieni tind să aibă mai multe filtre, datorită, probabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi se opreau în gât ca niște așchii uscate. M-am așezat apoi pe lemne alături de ea. După mine a venit și soția mea cu copilul, iar din casă au apărut cele două copile cu tatăl orb și neputincios. Am plâns cu toții, stând în jurul mamei, lipsită de cel mai drag copil al ei. De la un timp, ea s-a liniștit și odată cu ea au încetat și ceilalți. Întro tăcere ca de plumb am stat toți cu gândul la acela care n
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lumlnile din oraș, se apropie de mine spunându-mi: "Tăticule, lasămă să viu la tine. Ce frumoasă e noaptea când ne întoarcem cu toții acasă și ce bine îmi pare că ai venit și tu la noi Dar să nu mai plângeți când veniți la bunica și am să-i spun și eu ei să nu mai plângă, căci am să mă fac mare și voi aduce tot ce-i trebuie. Eu mă voi face doctor în locul unchiului meu, iar Horică, frățiorul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
frumoasă e noaptea când ne întoarcem cu toții acasă și ce bine îmi pare că ai venit și tu la noi Dar să nu mai plângeți când veniți la bunica și am să-i spun și eu ei să nu mai plângă, căci am să mă fac mare și voi aduce tot ce-i trebuie. Eu mă voi face doctor în locul unchiului meu, iar Horică, frățiorul meu, se va face profesor în locul tău„. Viața trăia din nou în jurul nostru și ne asalta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în huiduieli: „Ce vin eu abia preoțit să le dau lecții de conduită! Asta-i ofensă adusă preoțimii! Să fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse de la galerie de unde a asistat la scenă. Eu plângeam de revoltă. Lăcrima și el de indignare: „Atâta inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
participe la unitatea grupurilor subversive, să contribuie la acțiunea finală, participând și la acțiunea armată. (SS G. Manu) N. Petrașcu: Recunosc că am avut o întrevedere cu D-nul Manu înainte de plecarea acestuia în străinătate. Cu această ocazie m-am plâns împotriva greutăților, care mi se fac de unii legionari. Ne găseam în faza regrupării în vederea menținerii organizației. Eu nu i-am dat D-lui Manu vreo misiune în străinătate, dar i-am dat sfat să contribuie la unificarea legionarilor. (SS
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Gutenberg, păstra totuși pasul său sigur și maiestos, pasul său cadențat și greu, ca și destinul cel purta pe umeri. Cu capul ridicat, cu atitudine mândră, împărătească, cu un ușor surâs pe buze, se apropia Căpitanul de grupul femeilor ce plângeau încetișor. Părea că priveam o scenă statică, în care numai Căpitanul avea viață, numai el se mișca. Toți ceilalți nemișcați: eu în vârful copacului, familia lui de partea cealaltă, stăteau încremeniți, privind figura celui ce îndrăznise să miște din temelii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ani nu mai sunt nici viu nici mort Și nimănui de grijă nu-i port. De ce mi-a fost drag, n-am avut parte Totuși citesc deși n-am nici o carte N-am ochi să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]