37,317 matches
-
a lui Grimalschi, rămăseseră în celula patru, cei doi „reeducați”, care s-au stins curând și ei, fiecare în alt mod: Dan Dumitrescu, a murit bolnav de ficat, în realitate de ulcer perforat, conștientizând că se lăsase înșelat de securiști. Plângea și țipa la ușa celulei cerând o cât de slabă asistență medicală, și în cele din urmă văzând că acest minim nu i se acordă, ca un ultim reflex al mândriei atât de mult îngenunchiată, a început să-i înjure
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
colonia de muncă) Salcia și i-am spus ce se întâmplă acolo, dar el nu a fost de acord. Atunci m-am enervat și i-am spus: Dar ce crezi dumneata pentru cei care mor cine răspunde? El s-a plâns la tovarășa Gruia și aceasta vine și îmi spune că de ce mă dau la oameni? în continuarea declarației sale Pavel Ștefan explică: „Tot ce se întâmpla ... se datora și faptului că, în primul rând, conducerea închisorilor și lagărelor era formată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
strige atât mama cât și sora lui. Am vrut să le ascult, fiindcă le iubesc așa de mult și totuși parcă împins de o forța invizibilă, căreia nu puteam să mă opun, l-am urmat pe tata, lăsând în urmă, plângând, pe aceste ființe cele mai scumpe ale sufletului meu. Am rămas îngândurat, fiindcă am simțit că visul era neobișnuit și trebuia să însemne ceva, ceva care nu era bun. Am căutat să schimb vorba și să-l încurajez. Peste câteva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de triburi au exclamat, probabil, ca și Petrașcu din Făgăraș. Primul lucru pe care l-au învățat costobocii a fost limba latină a adversarilor. Tot astfel și Niculae Petrașcu a învățat bine terminologia marxistă. Analiza sa politică se poate publica. Plângeam de milă când Vojen și Biriș încercau să analizeze momentul politic intern și internațional sau îl amestecau în discuții ideologice marxiste. (După Petre Pandrea, Dacia la cucerirea ei de romani era ocupată de costoboci nu de daci. Credem că face
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să bată ploi. Și dimineața prinse-n
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și să arunce amenințări la adresa comuniștilor. Îl întâlneam cu soția la piață. Erau foarte atașați unul de altul deși erau în jur de 70 de ani. Până într-o zi când vine soția lui singură, în doliu. Când am întrebato, plângând în hohote mi-a spus că într-o zi, venind de la serviciu mai târziu ca de obicei, l-a găsit spânzurat în baie cu un cablu electric. Era un „bis” al cazului Petrașcu! Capitolul XIII MĂRTURII DESPRE NICOLAE PETRAȘCU Dimensiunea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu mai rămăsese decât o stafie. Înconjurat de dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea lui, după ce a trecut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cete de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul spațiu de locuit, mă înfioară. De multe ori cad în prelungi meditații și plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu alte state care au prisos de populație evreiească, ajutând-o să-și găsească patria.... De altfel, săgețile antisemite ale lui Miron Cristea nu erau o premieră. Le mai folosise în perioada 1937-1939, declarând în presă că „îți vine să plângi de mila bietului popor român, căruia evreul îi stoarce și măduva din oase”. Pasul următor l-a făcut guvernul Ion Gigurtu. La 8 august 1940 regele Carol al II-lea a aprobat Decretul-lege nr. 2560 privind statutul juridic al locuitorilor
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga pe cap, nasul meu s-a atins de fruntea ei netedă. Ce parfum plăcut! Se pare că i-a făcut plăcere complimentul. „Mulțumesc mult.“ Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a văzut un unicorn în timp ce-l purta în pântece. După șapte ani, niște vânători au omorât un kylin de al cărui corn mama lui Confucius prinsese o panglică. În clipa în care l-a văzut mort, Confucius a izbucnit în plâns pentru că el știa ce prevestește moartea acelui animal misterios și inocent și pentru că în panglica respectivă era cuprins trecutul său. Despre unicorn se vorbește din nou în istoria Chinei în secolul XIII. În ajunul expediției de invadare a Indiei, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ploua, iar eu nu eram capabilă să înțeleg nici măcar ploaia. În vecii vecilor. O să mor și n-o să fiu în stare să înțeleg un singur camfor, o singură ploaie. Bineînțeles că m-am întristat și m-au podidit lacrimile. În timp ce plângeam, mi-aș fi dorit să mă îmbrățișeze cineva. Dar n-avea cine. Mă simțeam singură pe lume. De aceea stăteam în pat și plângeam. Între timp s-a înseninat, apoi s-a întunecat și n-am mai văzut nici o păsărică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
singur camfor, o singură ploaie. Bineînțeles că m-am întristat și m-au podidit lacrimile. În timp ce plângeam, mi-aș fi dorit să mă îmbrățișeze cineva. Dar n-avea cine. Mă simțeam singură pe lume. De aceea stăteam în pat și plângeam. Între timp s-a înseninat, apoi s-a întunecat și n-am mai văzut nici o păsărică. Nici nu aveam cum să-mi dau seama dacă mai ploua sau nu. În seara aceea mi-a murit familia. Mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a plăcut să ies în evidență. Dacă priviți poza de la absolvirea liceului, o să constatați că vă trebuie o lupă ca să mă găsiți. Înțeleg că n-am avut parte de familie și de prieteni, iar dacă dispar n-are cine să plângă după mine, dar mă declar mulțumit cu lumea în care trăiesc. Nu știu de ce. Poate pentru că mă distrează această dublă identitate a mea. Nu afirm că nu există pe lume lucruri care îmi displac, dar spun cu mâna pe inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
N-am întâlnit cerșetori, și nici bețivi. Luminițele aliniate din subterană erau suficiente pentru a vedea pe unde călcam, iar sistemul de ventilație funcționa ireproșabil. Oricum, în comparație cu mirosul de mucegai dinainte, acum era mult mai bine. Nu aveam de ce ne plânge. Am lăsat să treacă un tren care se îndrepta spre Ginza și unul spre Shibuya. Ne-am apropiat de stația Aoyama 1-chōme suficient de mult ca să vedem peronul, dar să nu fim văzuți. Dacă ne-ar fi prins vreun salariat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le găsesc pe primele patru. Au fost precum lumina blândă a soarelui, care se lăsa încet în sufletul meu. S-au apropiat, dansând, de mine. Erau cele pe care le căutam. Am luat fiecare buton la rând. Cele patru note plângeau parcă după următoarele. Am încercat. Am mai găsit cinci, și apoi încă trei. Le-am repetat de nenumărate ori. Era un cântec pe care ar fi trebuit să-l știu foarte bine. Și îl știam. Danny Boy. Am închis ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zguduit puternic. Nu știu cât a durat. M-am rezemat de bancă, mi-am sprijinit coatele și am așteptat să treacă. Nu mă putea ajuta nimeni, la fel cum nici eu n-aș mai fi putut salva pe cineva. Îmi venea să plâng, dar îmi dădeam seama că n-aveam nici un motiv. Trecusem de vârsta la care un bărbat își permitea să plângă și avusesem parte de prea multe experiențe neplăcute. Știu că există pe lume un fel de tristețe pentru care lacrimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă putea ajuta nimeni, la fel cum nici eu n-aș mai fi putut salva pe cineva. Îmi venea să plâng, dar îmi dădeam seama că n-aveam nici un motiv. Trecusem de vârsta la care un bărbat își permitea să plângă și avusesem parte de prea multe experiențe neplăcute. Știu că există pe lume un fel de tristețe pentru care lacrimile nu sunt suficiente. Sau poate chiar mai multe feluri. Nu puteam explica nimănui așa ceva, și chiar dacă aș fi explicat cuiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spiritele, autorul găsind de cuviință să combată expansiunea credinței papistașe prin tirade artificioase, articulate sonor, în numele legii strămoșești. De altfel, în piesă se vorbește cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă, plâns în hohote ș.a.). Personajele, lipsite de consistență, au oarecare viabilitate și ceea ce înviorează textul este simțul replicii, cu o notă de umor. Chiar cronicarii care i-au negat lui F. nervul dramatic și capacitatea de a construi i-au apreciat
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște puteri cerești.” (Johann Wolfgang von Goethe) DINCOLO DE ZAREA TĂCERILOR Așa s-a intitulat expoziția domnului învățător Ionel Spânu. De ce a tăcerii? Pentru că tăcerea dânsului ascunde în ea frumusețea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște puteri cerești.” (Johann Wolfgang von Goethe) DINCOLO DE ZAREA TĂCERILOR Așa s-a intitulat expoziția domnului învățător Ionel Spânu. De ce a tăcerii? Pentru că tăcerea dânsului ascunde în ea frumusețea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu, N. Iorga, G. Călinescu și Tudor Vianu. SCRIERI: Anton Pann, București, 1969; Opera
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
-și realiza proiectele („țară înapoiată semibarbară; n-am ce face aici, nu mă încape [...]; cel mai mare om de-aici e un om de mâna a treia sau a zecea în lumea largă și mare”). Nu există în românește, se plânge el, un cuvânt care să exprime o senzualitate deplină. Filip vrea, de aceea, să plece, dar în altă direcție și cu alt scop decât fratele Sebastian. Soluția lui este succesul monden obținut prin abilitate și dăruire fizică. Are un program
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
subtilitate. Femeia se simte părăsită, trădată și încearcă să-i separe pe cei doi tineri care în mod evident se iubesc și urmează legile naturii. Ea ascultă disperată noaptea la ușă, îi pândește și, când nu mai poate face nimic, plânge în neștire. Elisabeth-Charlotte înțelege resorturile acestui comportament și, după o luptă discretă și tenace pentru a-și câștiga bărbatul de partea ei, se întoarce în Germania. Pleacă numaidecât și Cristian și, în urma lor, părăsește casa magistratului din N. și Erasmus
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]