37,224 matches
-
Presa românească”, „Cugetătorii noștri”, „Recenzii”, „Cronica teatrală”, „Însemnări”, „Bibliografii”, „Tribuna scriitorilor noștri”. Sunt găzduite versuri de Ludovic Dauș, Nuși Tulliu, George Murnu, I. Găvănescul, Octavian Goga (Vorbeau azi-noapte două ape), Cincinat Pavelescu (Cântă greierul), Cezar T. Stoika, Sandu Tudor. Semnează proză N. Dunăreanu, Ion Dragu, Alexandru Bogdăneț, iar Olimpiu Constantinescu publică drama în versuri Adevărul învinge. Sectorul publicisticii este mai bine ilustrat. Se remarcă numele lui Theodor D. Speranția, Cezar Petrescu (Cărți pentru Basarabia), D. Caracostea (Ce spune Hasdeu despre „Miorița
GANDUL NEAMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
ziar, spre deosebire de cele anterioare, scoase sub formă de pliant. Editată cu mijloace modeste și lipsită de colaborări importante, revista este mai curând expresia pasiunii literare a redactorului ei, Ion Aurel Manolescu, care își publică aici propriile poeme în versuri și proză. Mai apar, de asemenea, versuri sentimentale de Constantin Pârlea și Coca Farago, iar în numărul 7/1935 se tipărește o poezie de Ștefan Baciu (Tristețea cosmică), în același număr fiind reprodusă poezia Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
proză. Mai apar, de asemenea, versuri sentimentale de Constantin Pârlea și Coca Farago, iar în numărul 7/1935 se tipărește o poezie de Ștefan Baciu (Tristețea cosmică), în același număr fiind reprodusă poezia Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza este irelevant ilustrată de câteva scurte povestiri și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de critică ale lui Mihai Musceleanu: două articole polemice îndreptate împotriva lui Petru Comarnescu și a revistei „Fapt” și un lung comentariu despre proza lui Mircea Eliade, intitulat Lirica unui gânditor. La acestea se adaugă câteva recenzii ale lui I. Voiculescu și un articol omagial dedicat de Alex. Talex lui Liviu Rebreanu la împlinirea a cincizeci de ani. Alți colaboratori: C. Miu-Lerca, Dan Mănoiu
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
lui G. Ibrăileanu, N. Iorga, G. Călinescu și Tudor Vianu. SCRIERI: Anton Pann, București, 1969; Opera literară a lui Lucian Blaga, București, 1976; Tudor Vianu și lumea culturii, București, 1998; Melancolia lui Eminescu, București, 2002. Ediții: Lucian Blaga, Poezii. Teatru. Proză autobiografică, I-II, pref. edit., București, 1972, Elanul insulei, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977 (în colaborare cu Dorli Blaga), Opere, I-VI, introd. edit., 1982-1997, Teatru, I-II, pref. edit., București, 1987, Poezii, pref. edit., București, 1992, Opera poetică, cuvânt înainte
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
București, 1973; Tudor Vianu, Opere, VII-XIII, postfața edit., București, 1978-1987 (VII-XI, în colaborare cu Gelu Ionescu), Studii de filosofia culturii, pref. edit., București, 1982 (în colaborare cu Gelu Ionescu); Mihai Eminescu, Poezii, pref. edit., București, 1995, Sărmanul Dionis și alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca, Noi exegeze blagiene, AFT
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
DE LA MARE, revistă apărută la Constanța, lunar, între ianuarie 1937 și mai 1942, condusă de Titus Cergău. Rubrici: „Cărți noi”, „Însemnări”, „Reviste”, „La redacție”, „Artiști dobrogeni”. Numărul versificatorilor este mare: Gr. Sălceanu, I. Dumitrescu-Frasin, Titus Cergău, Ada Val, Em. Papazisu. Proză semnează M. Pricopie, Al. Gherghel ș.a. publicistică - Ioan Micu (Panait Cerna), Roman Secăreanu (Poezia princiară a lui Radu Gyr), I. Simionescu (Dobrogea românească), N. Iorga (Istoria Dobrogei). Apar traduceri din poezia lui Al. Blok, Baudelaire, Petőfi și din scrierile lui
GANDURI DE LA MARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287154_a_288483]
-
din iunie 1923 până în mai 1928, sub îngrijirea lui St. Braborescu, Sandu Teleajen și Emil Serghie. Că redactori figurează Sandu Teleajen, Al. Zirra (1923-1926), iar director este Sandu Teleajen (1927-1928). G.n. are un profil larg: de la literatura originală, versuri și proza, până la rubrici de informații, cum sunt „Teatrul nostru”, „Muzică”, „Economie”, „Revista revistelor”, „Expoziții”, „Viața artistică-culturală ieșeana”. Rubrică „Clișee” este semnată de Adrian Păscu, „Pagina rimata” e scrisă de Aurelian Păunescu, iar „Cronică teatrală” e susținută de St. Braborescu, Adrian Păscu
GANDUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287150_a_288479]
-
Voevidca, I. Buzdugan, Virgil Gheorghiu, Mihai Moșandrei, Al. Ț. Stamatiad, Al. Iacobescu, Al. A. Philippide, Tudor Măinescu, Al. Terziman, V. Corbasca, D. Nanu, Vintilă Russu-Șirianu, Elenă Farago, B. Negruzzi, Eugen Constant, Radu Gyr, Radu Bardeș, Gr. Veja, Camil Baltazar. Cu proza vin Ionel Teodoreanu, G. M. Vlădescu, Ion Dongorozi, N. N. Beldiceanu, D. Iov, Adrian Păscu și Al. Lascarov-Moldovanu, iar cu teatru, G. M. Zamfirescu (un fragment din Domnișoara Nastasia, 9-10/1927). Studii și eseuri semnează O. Tafrali, N. Batzaria, St. Braborescu
GANDUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287150_a_288479]
-
Cernăuți și Timișoara, fără a-și finaliza studiile (1939-1943). Lucrează în redacțiile publicațiilor bucureștene „Gluma” (1943-1944), unde și debutează, „Victoria” (1945-1946), „Cotidianul” (1946), „Scânteia” (1946-1965), recurgând într-o primă perioadă la pseudonimul V. Langa. Debutul editorial îl reprezintă volumul de proză Cărămidarii (1948), G. semnând în continuare numeroase scrieri pe linia propagandei de partid, ceea ce îi aduce recunoașterea oficială; cu romanul Zorii robilor (1950) câștigă Premiul de Stat, la fel și cu primul volum din Bărăgan (1954), una dintre cărțile simptomatice
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
psihoză colectivă declanșată de ideea, la modă atunci, a iminentei Apocalipse. Deși datează din aceeași perioadă, Calul lui Moș Eftimie (1950) și Memoriile agentului electoral Teică Pasăre (1950) nu ies din schema pedagogiei explicit comuniste. Romanul Zorii robilor transformă în proză cu pretenții de frescă imperativul comuniunii dintre muncitori și țărani, aflându-și pretextul epic în răscoala din 1907. În Bărăgan (I-II, 1954-1959) este ilustrat șablonul activistului care coboară de la centru într-o zonă de periferie marcată de nereguli și
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Mesajul lui U Iuan-Tuo (1955), Vecinii (1955) au ca sursă directă o vizită a autorului în China Nouă, deducerea similitudinilor dintre cele două sisteme comuniste realizându-se astfel în cunoștință de cauză. De un cu totul alt nivel sunt câteva proze ale volumului De la potop încoace (1958). Farsa ...ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
rubricile „Cronica plastică”, „Cronica politică” și „Revista revistelor”. Se tipăresc, cu precădere, scrierile membrilor grupării, uneori sub pseudonime. Versuri publică Mircea Ionescu-Quintus, Ion Tobor, Ioan Nicoară (traduceri din Charles Baudelaire, Henri de Régnier), Leonida Secrețeanu, Costin Monea, Niculae Paul ș.a. Proza, ilustrată îndeosebi de schițe scrise ingenios și spiritual, este semnată de Niculae Manolescu, Mircea Ionescu-Quintus, Sp.Sp. Ștefănescu. Eseurile și cronicile aparțin lui Mircea Ionescu-Quintus, Costin Monea, Mihail Crăciunescu, Octavian S. Mărculescu, Ion Tobor, Gheorghe Axente. La „Cronica literară”, Niculae
GANDURI SI RANDURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287157_a_288486]
-
Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă cu picanterii istorice”, „Perle de presă”, „Din dosarele închise ale revoluției”, „Misterele Bucureștilor”, „Geografia că o lacrima”, „Policier”. Semnează versuri Ștefan Aug. Doinaș (Există), Ion Pantazi, Nicolae Rotaru, Cornel Balaban ș.a., proza - Tudor Negoiță, I. Vianu, publicistica - Ion Dorin Brădeanu, H. Lera, Vasile Băran, Ion Dodu Bălan, Arcadie Donos, Elis Râpeanu, Dumitru Bălăeț, Narcis Zărnescu, Ovidiu Trăsnea ș.a. George Chirilă publică reportaje. Alți colaboratori: Claudiu Iordache, V. Auerbach, Tr. Rus, Remus Botar
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
multe studii interferentelor culturale româno-maghiare din epoca romantismului timpuriu. Atenția lui G. s-a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
comparate a versificației. Lucrarea debutează cu un capitol despre poezia populară și se încheie cu un capitol despre Lucian Blaga. G. a tradus în limba maghiară din poezia lui Mihai Eminescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, Al.T. Stamatiad și din proza lui Liviu Rebreanu și a lui Ionel Teodoreanu. SCRIERI: Problemi di geografia linguistica nel rumeno del Settecento, Romă, 1938; Le origini italo-greche della versificazione rumena, Romă, 1939; Leș Mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes, Budapesta
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Kurt Huber, a fost decapitat de naziști. Întrerupe studiile în 1944; pregătea o teză despre Jacob Boehme. Întors în țară, încearcă să se înscrie la Facultatea de Drept din București. Nu reușește. Face gazetărie la „Fapta”. În 1943, debutase cu proza Nocturnă la München în „Revista Fundațiilor Regale”. Începuse să scrie în 1938, în franceză: Les Trois combats avec l’Hydre (text pierdut) și o piesă în versuri, Meșterul Manole (text de asemenea pierdut). Este remarcat de D. Caracostea, apoi de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de asemenea pierdut). Este remarcat de D. Caracostea, apoi de Camil Petrescu. Publică în „Revista Fundațiilor Regale”, în 1944, povestirile Niobe și Argonautica sau Fabuloasa aventură, cea de-a doua fiind distinsă de revistă cu Premiul pentru cea mai bună proză a anului. Din juriu fac parte prozatoarea Henriette Yvonne Stahl (cu ea, D. va avea mai târziu o legătură sentimentală puternică, încheiată, în 1952, cu o căsătorie), Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, F. Aderca. Tot acum (1945), reușește să
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
fluxul mental, apoi am încercat să leg imaginile între ele, prin sensuri. Cetitorule, vei continua cum îți place operațiunea aceasta: vei adăuga sensuri; vei adăuga mai ales vibrația emoțională specifică ție.” Peste un an, D. scoate primul volum, Euridice. 8 proze, consemnat de G. Călinescu în „Națiunea”: „nu-i lipsit de grația condeiului și de paletă; clasicitățile sale sunt revopsite în culori vii”. În 1948, intră redactor la „Flacăra”, trece apoi la „Viața românească” (în 1953 ajunge redactor-șef). Publică, în
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
de povestiri Les Amours singulières, cu tema metempsihozei. Reia legăturile cu viața literară românească. În 1991, îi reapar Euridice și, din seria Biografii..., micul, excepționalul roman Proprietatea și posesiunea. Este vorba despre un alt stil și altă anvergură intelectuală în proza lui. În 1993, se reeditează la București Cronica de familie și este tradus romanul Incognito. D. o duce, materialicește, greu. Traduce din germană în franceză (1994) cartea lui Eugen Drewermann, Das Mädchen ohne Hände, o interpretare de tip psihanalitic a
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cultural itinerant de președintele Ion Iliescu, D. își pierde funcția (și sprijinul material) când se schimbă guvernul, în 1997. Moare în spitalul din Metz. Urna funerară a scriitorului este depusă în cimitirul din Jussy, în capela familiei Mohr. Euridice. 8 proze (1947) constituie alături de Întâlnirea din pământuri (1948) de Marin Preda unul dintre debuturile cele mai interesante din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
spitalul din Metz. Urna funerară a scriitorului este depusă în cimitirul din Jussy, în capela familiei Mohr. Euridice. 8 proze (1947) constituie alături de Întâlnirea din pământuri (1948) de Marin Preda unul dintre debuturile cele mai interesante din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Urna funerară a scriitorului este depusă în cimitirul din Jussy, în capela familiei Mohr. Euridice. 8 proze (1947) constituie alături de Întâlnirea din pământuri (1948) de Marin Preda unul dintre debuturile cele mai interesante din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai apropiat de necesitățile prozei moderne. Cei doisprezece copii ai mândrei Niobe capătă în acest fel o anumită identitate: unul este negustor, altul (Alfenor) își inițiază elevii în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene, se alătură lui Dionysos și dispar într-o infinită orgie, Melibeea
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]