37,317 matches
-
se divulgă nu o dată deopotrivă în biografia și opera scriitorului. Nimic nu-l dezvăluie în așa măsură pe scriitor precum chenarul ironic în care el închide portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am văzut așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din ținterim, fie rudă, fie străin, fără deosebire. Bunicul însă era așezat
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
pe bunica într-ale sale, ca un cap de femeie ce se găsea.” Un portret obiectiv, luat în derâdere chiar de cel care îl realizează. O figură înduioșătoare și aproape sublimă (extraordinar este mai ales obiceiul bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i se pare caraghioasă povestitorului. C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos „din cale-afară”. Mai mult
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
este mai ales obiceiul bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i se pare caraghioasă povestitorului. C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos „din cale-afară”. Mai mult „nepăsător” decât „simțitor”. După 1855 vocația distrugerii se manifestă la C. mai ales ca vocație a autodistrugerii. El își distruge căsnicia, cariera clericală și - pentru un timp - și pe cea didactică, dar
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
într-o zi / de toamnă / dintr-un bâlci al deșertăciunii // cum aș zbura cu aripile mele arse / din minciună-n minciună”; „ne-am strâns în jurul lămpii / sufletul meu citește / un pescăruș în inima mea / eu tac și orânduiala cea veche / plânge în sertare, pe mobilă / pe scena ascunsă / în rama ferestrei // aștept să înflorească liliacul / citesc Cehov, biata inimă / acum va zbura / ca un ghem scăpat / din mâna înghețată”. Textele rămân însă adesea un inventar minor de emoții, peste care plutește
DEMETRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea” (VIII. Celălalt Lazăr); „Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. [...] Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
va continua psaltirea” (VIII. Celălalt Lazăr); „Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. [...] Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
scăzut - consecințele nu vor fi atât de severe și orice pierderi sau implicații financiare vor fi relativ scăzute, astfel: un oarecare efect asupra oferirii serviciilor (o zi); rănire minoră a unei persoane sau a mai multor persoane; câțiva clienți se plâng. În practică, nu există un standard absolut pentru realizarea matricei riscurilor. Din aceste considerente, organizația trebuie să ajungă la un raționament privind nivelul de analiză care servește cel mai bine propriile interese. Astfel, pot fi utilizate și matricele de 5
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la maturitate, este narată fluent, în scene echilibrate, cu un dar remarcabil al revelării amănuntului semnificativ. Cel mai reușit roman al autoarei este De ce dracu’ plângi? (1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din nou, București, 1969; Amnios, București, 1977; Mater priensis, București, 1987; Profil pierdut, București, 1987; De ce dracu’ plângi?, București, 1994; Versuri noi despre mâțe și cotoi, București, 2003. Repere bibliografice: Ileana Mălăncioiu, „Iliada, din nou”, LCF, 1969, 11; D. Micu, Victoria Dragu, „Iliada, din nou”, RL, 1969, 15; Vasile Rebegea, „Iliada, din nou”, AFT, 1969, 4; Nicolae Baltag
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
de ceară, București, 1972; Masa de mire, București, 1975; Ochii florilor, București, 1976; Dimineața cuvântului, București, 1980; Paranteza Lunii, București, 1985; Stelele strigă, București, 1988; Timp răstignit, București, 1991; Inima lui septembrie, București, 1996; Poeme, pref. Nicolae Balotă, București, 1997; Plâns de heruvim, postfață Ștefan Aug. Doinaș, București, 1999; Clipa dintre hotare, București, 2001; Vocale celeste, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Florin Manolescu, „Cer înfrunzit”, RL, 1970, 13; Victor Felea, „Cer înfrunzit”, TR, 1970, 17; Daniel Dimitriu, „Glas de ceară”, CL, 1972
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
poezia lui are aspectul unei narațiuni dezlânate, unde lirismul se revarsă necenzurat, în imagini grandilocvente, există și câteva semne de trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță un bun traducător, dornic să transpună în românește, ca altădată Heliade, din marii
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
acuze aici o concepție modernistă asupra literaturii. Nu credem că poate fi vorba despre așa ceva: deși se scrie astăzi enorm, și se publică foarte mult și, În ciuda observației lui Antoine Compagnon dintr-un număr recent al revistei Lire care se plângea de faptul că sunt scriitori care scriu cu o superbă ignoranță a evoluției literaturii În secolul XX, nu există autor valoros care să nu fie tant soit peu postmodern, cu alte cuvinte prezent. Pentru că prezentul de astăzi Înseamnă, În literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la drum cu intenții „serioase” - poezii melancolice, piese istorice, proză tristă, drame, chiar cu accente tragice la început (Floare de nalbă, 1908, mult apreciată de M. Dragomirescu și de E. Lovinescu, Noaptea Învierii, 1909, Biruința, „Convorbiri literare”, 1911, Când ochii plâng. A fost odată, 1911, Sorana, 1916, în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești) -, H. a evoluat repede spre comedie (ultima încercare de dramă istorică în versuri, Aripi frânte, 1925, fiind nereușită) și spre farsă, mult mai conforme cu temperamentul și cu
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
de o personalitate mai complexă, mai universală și mai sintetică în admirabilul și ticălosul meșteșug al scenei ca baronul Adolphe de Herz. TUDOR ARGHEZI SCRIERI: Domnița Ruxandra, București, 1907; Floare de nalbă, București, 1908; Noaptea Învierii, București, 1909; Când ochii plâng. A fost odată, Craiova, 1911; Păianjenul, București, 1913; Bunicul, București, 1913; Cuceritorul, București, 1914; Sorana (în colaborare cu I.Al. Brătescu-Voinești), București, 1916; Caricatura sub ocupație, București, 1918; Vălul de pe ochi, București, 1918; Mărgeluș, București, 1921; Șeful gării, București, 1924
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
sau nu participarea emoțională. Transformarea are loc sub influența condițiilor de mediu care pot provoca și fenomenul invers, de regresie sau reversibilitate la un nivel inferior. Un exemplu ar ar putea fi situația în care copilul își suge degetul sau plânge atunci când cade. Ca adolescent sau adult poate să recapete - în condiții de stres - aceste atitudini (Mounoud, 1990; Le Doux, 1990Ă. Modelul contextual sau pragmatic. James (1975Ă relevă faptul că strategiile cunoașterii se modifică mereu în funcție de context. Acumulările care definesc personogeneza
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Triumf al Răului ce și-a ales sediul în spirit” - Astrul nomad), iar poetul se simte nevoit a ispăși „nevrednicia verbului” de a fi „părtaș la peanul luminii” și nesăbuința de a se lua la întrecere cu vocile tenebrelor („De plânge Demiurgos...”). Orfismul, de care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu tăios, pătrunzător, străin de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
operate decât prin raportare la criteriile tehnologice și/sau comerciale care constituie viziunea strategică; - viziunea și acțiunile sunt deconectante - corolar al celor trei erori precedente, acest defect conduce la dezarticularea stării de spirit; unii devin vizionari utopici, iar alții se plâng de lipsa liniilor strategice; - viziunea este inadecvată condițiilor mediului; - viziunea nu există - aceasta caracterizează Întreprinderile crispate În dimensiunea operațională a gestiunii strategice. În condiții de incertitudine, pregătirea strategică operează cu două extreme: a) informația disponibilă este destul de bogată pentru a
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
furnizorilor/producătorilor și cele ale clientului/consumatorului este cea mai obișnuită. Producătorii și furnizorii nu știu exact ce cumpără clientul; ei propun ceea ce cred că reprezintă valoare pentru client. Așteptările și valorile acestuia sunt adesea diferite, iar producătorii/furnizorii se plâng de „lipsa de logică”, de „iraționalitatea” consumatorului, care „nu vrea să achite calitatea”. Cel mai elocvent exemplu de inovație specifică bazată pe incongruența dintre percepțiile consumatorului cu cele ale producătorului se regăsește În domeniul financiar. Marile instituții americane (Merrill Lynches
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
la lucru), o sfâșietoare scrisoare de dragoste, fără însă a-și dezvălui direct sentimentele. Astfel, iubitul află că, de când a plecat departe, i s-au îmbolnăvit mioarele rămase acasă, i se năruie târla ce le adăpostește și, tot de atunci, plâng de dorul lui fagii, pinii și izvoarele codrului. Poemul se încheie, totuși, cu o invocare mai puțin disimulată a suferinței iubitei, care și l-ar vrea cât mai repede întors acasă pe dragul ei de departe, fiindcă nimic nu prețuiește
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi, Rinule, -n pace, de-a pururi / Și-adio! Pe noul meu drum / Eu intru, sărmana, -n viața / Cea plină de trude de-acum” (Rămas bun). De asemenea, în Dor de-acasă: „Mai plânge codru-n freamăt lin? / Și șlepuri trec și-acum pe Rin / Din zori până-n amurg?” Lirica sa celebrează natura, tinerețea, vinul, cântecul, fiind expresia unui eu împăcat, senin, seninătate care este răsplata unei lupte, purtată „Cu oștiri întregi de demoni
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
de individualități numai tactic reunite în frontul comun. Destul de repede, C. a dublat „poema chiuvetei” („într-o zi chiuveta căzu în dragoste/iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie/se confesă mușamalei și borcanului de muștar/se plânse tacâmurilor ude//cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu/ eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste./ Am iubit o superbă dacie crem pe care n-am văzut-o decât o dată.../ dar, ce să mai vorbim
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să-ți văd curgând/ sângele, șuviță cu șuviță./ Nu să-ți mângâii ochiul, nara, gura,/ și să
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
comerciale. Saturația este evidentă ca tehnică manipulatorie în practică: atunci când pe masa unui restaurant este servită o cantitate mare de pâine, în timp ce mâncarea este pregătită în așa fel încât clientul să servească porții mici ale restului mesei fără a se plânge (este evident un prost obicei să servești pâinea când clientul nu a comandat încă); când abundența antreurilor este folosită pentru a ascunde cina săracă; când prostituția legalizată este recomandată pe principiul că reduce probabilitatea unui comportament sexual între membrii unei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
așteptările unei persoane sau ale unui grup în ceea ce privește o altă persoană și are drept efect încadrarea persoanei vizate în îndeplinirea rolului cerut de primii. Un părinte care îi spune fiului său când acesta s-a lovit că „un bărbat nu plânge” sau un profesor care îi spune unui elev „mă aștept de la tine să ai rezultate excelente în anul acesta” pot trimite copilul/elevul în direcția îndeplinirii acestor cerințe. La nivelul unei definiții putem opera cu cea oferită de A.-M
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]