37,224 matches
-
valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns din Scrisoare de pe mare, o mică narațiune pe care Ion Vartic o socotește „o capodoperă a prozei scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate (varianta stalinistă) și ale „metodei unice de creație”. Masivul roman (666 de pagini) poate fi socotit, din acest punct de vedere, o performanță, un model negativ. Totul a început, explică
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
când Alexandru Cozianu dărâmă casele vechi de pe ulița Culmea Veche și ridică o casă nouă „potrivită cu marea lui avere”. Unii comentatori (D. Micu) văd în Cronică de familie o replică la Romanul Comăneștenilor (Duiliu Zamfirescu) și, în genere, la proza sentimentală despre lumea aristocrației românești (de la N. Filimon la Mihail Sadoveanu și Mateiu I. Caragiale). Faptele epice pot fi judecate și așa, însă ambițiile și posibilitățile epice ale lui D. sunt de altă natură. El i-a citit, se vede
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
printre cele mai bune (alături de Moromeții, Bietul Ioanide, Cel mai iubit dintre pământeni) date de literatura română după 1945. D. impune un stil epic și stilul se bazează pe renunțarea la lirismul, viziunea mitică, umorul, fabulosul, dominante până atunci în proza românească. În linia Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, G. Călinescu, el orientează romanul spre studiul de caractere și creația de tipuri, cum cerea G. Călinescu în Sensul clasicismului. Cronica socială se transformă, în acest caz, într-o suită de portrete și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
față, și peste cinci copii cu firi diferite, dintre care patru băieți, o femeie autoritară („frumoasă și clasică, ca o Medee de Anselm Feuerbach” - zice naratorul într-un stil portretistic care unește observația directă cu referința culturală, stil frecvent în proza modernă). Medeea din N. se fixează afectiv asupra fiului cel mic, Cristian, și are cu ceilalți relații tensionate. A trecut prin trei crize nervoase grave (indicii pentru o ascendență încărcată și pentru o natură psihică labilă) și, în spațiul cuprins
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus Ionescu are funcția de martor imparțial și, în conflictul
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în Proprietate și posesiune și el are ca fundal o Germanie devastată de război. Pentru a scăpa de militărie, Erasmus și Cristian sunt trimiși de părinți la studii în Germania și ajung la Universitatea din Altfurt. Pretext bun pentru o proză realistă de a înfățișa o veche civilizație amenințată de dezastru. Erasmus este serios și solitar, asistă la cursurile de filosofie și, cum este și naratorul romanului, înregistrează totul cu exactitate: interioarele, stilurile arhitecturii, discuțiile din seminar, mișcarea străzii etc. Proza
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
proză realistă de a înfățișa o veche civilizație amenințată de dezastru. Erasmus este serios și solitar, asistă la cursurile de filosofie și, cum este și naratorul romanului, înregistrează totul cu exactitate: interioarele, stilurile arhitecturii, discuțiile din seminar, mișcarea străzii etc. Proza este, și sub acest aspect, substanțială și cei care cred că informația intelectuală din interiorul narațiunii este parazitară greșesc pentru că, fiind vorba de niște tineri instruiți sau dornici de a se instrui, elementele de cultură intră în preocupările lor. Cristian
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în lanț și cu sugestia că nici una din cele patru soluții n-a fost bună. Medeea, prin iubirea ei sugrumătoare, autoritară, și-a pierdut fiii și a provocat un șir de tragedii ireversibile. Romanul este substanțial, cu mult peste valoarea prozei din epocă, aduce în literatura română un tip nou de conflict și sondează, curajos, psihologia tulbure a unei vârste dificile: sfârșitul adolescenței și începutul tinereții. Atmosfera, multilateralitatea și concentrarea acestui debutant de 19 ani te lasă gânditor. Este nostalgia spre
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
nesătulă, a cărei vocație ar fi aceea de a traversa epoca noastră cu biciul în mână, dacă nu cu un exploziv, rătăcind lucid dintr-o țară în alta spre a smulge contemporanilor săi secretul adevărului. LUCIEN GRUISSARD SCRIERI: Euridice. 8 proze, București, 1947; ed. (Euridice. 8 proze. Preludiu la Electra), București, 1991; Dușmănie, București, 1948; Bijuterii de familie, București, 1949; O sută de kilometri, București, 1949; Nopțile din iunie, București, 1949; Wolfsjagd, București, 1950; Primăvara lui șaptezeci și unu, București, 1950
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
aceea de a traversa epoca noastră cu biciul în mână, dacă nu cu un exploziv, rătăcind lucid dintr-o țară în alta spre a smulge contemporanilor săi secretul adevărului. LUCIEN GRUISSARD SCRIERI: Euridice. 8 proze, București, 1947; ed. (Euridice. 8 proze. Preludiu la Electra), București, 1991; Dușmănie, București, 1948; Bijuterii de familie, București, 1949; O sută de kilometri, București, 1949; Nopțile din iunie, București, 1949; Wolfsjagd, București, 1950; Primăvara lui șaptezeci și unu, București, 1950; Drum fără pulbere, București, 1951; ed.
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Toto Istrati), îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: D. Caracostea, Critica debuturilor, RFR, 1944, 3; Petru Comarnescu, Scriitorul Petru Dumitriu sau De la neoclasicism la realismul antifascist, UVR, 1945, 18; O. C. [Ovidiu Constantinescu], Petru Dumitriu, „Euridice. 8 proze”, RFR, 1947, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Euridice. 8 proze” de Petru Dumitriu, CNT, 1947, 35; Al. Piru, „Euridice. 8 proze”, „Națiunea”, 1947, 354; I. Negoițescu, „Euridice”, „Fapta”, 1947, 832; G. Călinescu, Petru Dumitriu. Cronică literară, „Națiunea”, 1948, 560; J. Popper
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Repere bibliografice: D. Caracostea, Critica debuturilor, RFR, 1944, 3; Petru Comarnescu, Scriitorul Petru Dumitriu sau De la neoclasicism la realismul antifascist, UVR, 1945, 18; O. C. [Ovidiu Constantinescu], Petru Dumitriu, „Euridice. 8 proze”, RFR, 1947, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Euridice. 8 proze” de Petru Dumitriu, CNT, 1947, 35; Al. Piru, „Euridice. 8 proze”, „Națiunea”, 1947, 354; I. Negoițescu, „Euridice”, „Fapta”, 1947, 832; G. Călinescu, Petru Dumitriu. Cronică literară, „Națiunea”, 1948, 560; J. Popper, Despre câteva nuvele noui, VR, 1949, 1-2; Mihail Petroveanu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Scriitorul Petru Dumitriu sau De la neoclasicism la realismul antifascist, UVR, 1945, 18; O. C. [Ovidiu Constantinescu], Petru Dumitriu, „Euridice. 8 proze”, RFR, 1947, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Euridice. 8 proze” de Petru Dumitriu, CNT, 1947, 35; Al. Piru, „Euridice. 8 proze”, „Națiunea”, 1947, 354; I. Negoițescu, „Euridice”, „Fapta”, 1947, 832; G. Călinescu, Petru Dumitriu. Cronică literară, „Națiunea”, 1948, 560; J. Popper, Despre câteva nuvele noui, VR, 1949, 1-2; Mihail Petroveanu, Pe marginea nuvelei „Vânătoare de lupi” de Petru Dumitriu, FLC, 1949
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
literară, „Națiunea”, 1948, 560; J. Popper, Despre câteva nuvele noui, VR, 1949, 1-2; Mihail Petroveanu, Pe marginea nuvelei „Vânătoare de lupi” de Petru Dumitriu, FLC, 1949, 36; J. Popper, Petru Dumitriu, „Bijuterii de familie”, FLC, 1949, 41; Ion Vitner, Evoluția prozei lui Petru Dumitriu, CNT, 1949, 159, 160; Vera Călin, Petru Dumitriu, „Nopțile din iunie”, VR, 1950, 5; J. Popper, Primul roman al marilor construcții din țara noastră: Petru Dumitriu, „Drum fără pulbere”, FLC, 1951, 21, 22; Ov. S. Crohmălniceanu, „Drum
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
O frescă retro, F, 1990, 5; Cristian Moraru, Cronicarul și vremurile, CNP, 1990, 43-47; Al. Piru, Un roman epocal. Petru Dumitriu, „Cronică de familie”, CC, 1991, 3-5; Ierunca, Românește, 226-228; Eugen Simion, Petru Dumitriu, L, 1992, 1, 2; Eugen Simion, Prozele lui Petru Dumitriu, L, 1992, 11; Alex. Ștefănescu, Înainte și după 23 august 1944, RL, 1992, 18; Vasile Spiridon, „Proprietatea și posesiunea” de Petru Dumitriu, F, 1992, 4; Eugen Simion, Autobiografia spirituală, L, 1992, 19, 20; Cornel Ungureanu, Petru Dumitriu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
absolutului, Cultul originarului, Clasicismul permanent (toate despre poezia lui Al. A. Philippide), Glose la tipologia romanului românesc din secolul al XIX-lea, Personajul romanului romantic românesc, Tudor Vianu, critic al actualității literare, „Străinul” din noi sau Cezar Petrescu și mutațiile prozei românești interbelice. D. e cunoscut mai ales ca îngrijitor al volumului I dintr-o proiectată ediție critică a operei lui Cezar Petrescu (1985; Premiul revistei „Luceafărul”), și împreună cu Mircea Handoca al primelor două volume din seria Opere a lui Mircea
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
volum, Miss ’65 (1967), alcătuit din schițe și nuvele, cuprinde în germene tematica abordată ulterior și în romanele Vacanța mea la București (1969) și Luni, după viscol (1971), care reiau nu doar nucleele epice, ci, uneori, chiar și personajele din proza scurtă. Cumva, această circulație de la un volum la altul conferă scrierilor o unitate despre care, pe de o parte, ar fi greu să nu se vorbească, dar care, pe de altă parte, dă impresia de sărăcie imaginativă. Vacanța mea la
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
zi de vară), Vintilă Horia (Cântec de muritor), Mihai Beniuc (Apleacă-te lin), V. Voiculescu (Curcubeul), Teohar Mihadaș (Închinare), Vasile Flueraș, Iulian Popa, George Petcu, E.Ar. Zaharia, Ion Crețu, Marcel Olinescu, Ioan Tudose, D. Karnabatt, Al. Tzigara-Samurcaș, George Dumitrescu. Proza este reprezentată prin Dumitru Rugină, Ioan Tudose, Vasile Flueraș. Constantin Noica publică eseul O lecție pentru omul contemporan. De literatura română se ocupă Iulian Gr. Popa (Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga), Elie Dăianu ( Viața zbuciumată a lui Gheorghe Șincai
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
practicat diverse meserii: frezor, strungar, corector la Întreprinderea Poligrafică „Banatul” etc. A colaborat la „România literară”, „Orizont”, „Luceafărul” ș.a. A debutat cu un roman, Nisip, apărut în 1968, bine primit de critică, mai ales pentru distanțarea față de atitudinea și structura prozei oficiale a acelor ani. Personajul principal, Luca, este un tânăr în formare, care, spre deosebire de fratele său, nu vrea să se conformeze mecanismelor administrative și sociale, devenind astfel un inadaptabil, mereu în conflict cu ceilalți. Mediul în care trăiește îi dă
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
lipsite de un fir narativ clar, remarcându-se o tendință de a complica epicul, o intruziune a poematicului, o pendulare între dialog și monolog; de aceea, lectura se dovedește uneori dificilă. În Anotimpul făgăduinței (1975), autorul se orientează spre o proză de notație, dar personajul principal este tot un individ care nu acceptă compromisul. D. a vrut să transpună în scrierile sale întreaga complexitate a unui anumit univers, fără a stăpâni totdeauna suficient tehnicile narative. SCRIERI: Nisip, București, 1968; Lașii, București
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
Deal, „Nisip”, O, 1968, 10; Mircea Muthu, „Nisip”, ST, 1968, 11; Magdalena Popescu, „Nisip”, RL, 1968, 41; Sanda Radian, Alexandru Deal, „Lașii”, VR, 1971, 9; Ciobanu, Panoramic, 206-210; Sorin Titel, Un roman al vârstei tinere, RL, 1975, 42; Eugen Dorcescu, Proza lui Alexandru Deal, O, 1977, 1; Iorgulescu, Scriitori, 189-199; Cosma, Romanul, I, 266-267; Ruja, Parte, I, 102-107; Dicț. scriit. rom., II, 43-44. A.Ct.
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute postum) de o impresionantă diversitate tematică și stilistică: narațiuni pentru copii (Insula nevăzută, 1976), romane polițiste (Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, 1975), proză SF (Zeița de oricalc și Sferele verzi, 1977) sau despre enigme neelucidate, precum fenomenul OZN (Lumi galactice, 1986), dar, mai ales, cărți dedicate piloților, bărbați aparent duri, în fond sensibili, sentimentali chiar, deseori vulnerabili (Caii de la Voroneț, 1974, Culoarea cerului
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
de jurnal unde persoanele și ființele dragi (mama, sora Toia și nelipsitul său prieten credincios - cockerul Tom) se integrează firesc în narațiune, devenind ele însele personaje. Duioșia, umorul, ironia (niciodată împinsă spre sarcasm), dialogul alert sunt doar câteva dintre caracteristicile prozelor lui D. SCRIERI: Caii de la Voroneț, București, 1974; Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, București, 1975; Insula nevăzută, București, 1976; Intrarea actorilor, București, 1977; Zeița de oricalc și Sferele verzi, București, 1977; Celula de alarmă, București, 1979; Culoarea cerului, București
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
din Reșița (1965-1967), vicepreședinte al Comitetutului de Cultură și Artă al județului Caraș-Severin (1968-1979) și președinte al acestui comitet (1980-1983), profesor de limba și literatura română la Reșița (din 1984). Este doctor în filologie (1977) cu teza Evoluția artistică a prozei ardelene, președinte al filialei din Reșița a Societății de Științe Filologice (din 1968). A colaborat, sporadic, la „Orizont”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Semenicul”. În 1980, a debutat cu schița Țaizăru în „Orizont”, și editorial, cu Glasul pământului. Proza scurtă din
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
artistică a prozei ardelene, președinte al filialei din Reșița a Societății de Științe Filologice (din 1968). A colaborat, sporadic, la „Orizont”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Semenicul”. În 1980, a debutat cu schița Țaizăru în „Orizont”, și editorial, cu Glasul pământului. Proza scurtă din prima carte, dar și cea din Acvariu pe nisip (1983) ilustrează vocația pentru dialog a autorului și capacitatea de a sugera, cu mijloace stricte, destine. Romanul Baraj (1985) este mai puțin istoria unui șantier în care se ridică
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]