36,878 matches
-
compozitorul tuturor pieselor formației dance care a făcut carieră în perioada de după 2000. Adrian Ordean înființează în anul 2000 trupa Amadeus, un grup de 4 fete, instrumentiste: Cristina Filotti - pian, Alexandra Chișe - vioară, Andreea Runceanu - vioară, Grațiela Giolu - contrabas. Prin trupa mai trece și Alină Dinică - violoncel și Patricia Cimpoiașu - violoncel. Din 2000 până în 2010, Amadeus a scos pe piată cinci LP-uri. Datorită stilului muzical proaspăt, plin de naturalețe și a exploziei de energie pe care o degajă pe scenă
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
Codruț Croitoru (voce, ex The Crown), Andrei Bărbulescu (tobe, ex Timpuri Noi, Taxi), Adrian Borțun (chitară bass, ex Timpuri Noi, Taxi), Marius Vintilă (keyboards) și Alexandru Albiter (chitară, ex- Grup '74). Din toamna anului 2012, Adrian Ordean a cântat cu trupa "Leo Iorga & Ordean", alături de Leo Iorga, Criști Iorga, Dan Ștețco "Polymoog", Alex Ardelean, Marian "Lacke" Mihăilescu. În decembrie 2012 a avut loc "botezul" trupei, care de atunci se numește PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. În februarie 2013, Dan Ștețco
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
și Alexandru Albiter (chitară, ex- Grup '74). Din toamna anului 2012, Adrian Ordean a cântat cu trupa "Leo Iorga & Ordean", alături de Leo Iorga, Criști Iorga, Dan Ștețco "Polymoog", Alex Ardelean, Marian "Lacke" Mihăilescu. În decembrie 2012 a avut loc "botezul" trupei, care de atunci se numește PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. În februarie 2013, Dan Ștețco "Polymoog" s-a retras din trupa, insă formația a continuat să susțină numeroase concerte în țară pe parcursul anului 2013. La începutul anului 2014, Cătălin
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
Iorga, Criști Iorga, Dan Ștețco "Polymoog", Alex Ardelean, Marian "Lacke" Mihăilescu. În decembrie 2012 a avut loc "botezul" trupei, care de atunci se numește PACT by Leo Iorga & Adi Ordean. În februarie 2013, Dan Ștețco "Polymoog" s-a retras din trupa, insă formația a continuat să susțină numeroase concerte în țară pe parcursul anului 2013. La începutul anului 2014, Cătălin "Bibanu" Dalvarea(ex-Neutron, Schimbul 3, Spitalul de Urgență) l-a înlocuit la tobe pe Criști Iorga, care a plecat din țară. În
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
a continuat să susțină numeroase concerte în țară pe parcursul anului 2013. La începutul anului 2014, Cătălin "Bibanu" Dalvarea(ex-Neutron, Schimbul 3, Spitalul de Urgență) l-a înlocuit la tobe pe Criști Iorga, care a plecat din țară. În aprilie 2014, trupa PACT a lansat albumul "Numărul Unu". Adrian Ordean are o fiică Denise, vedeta de radio. Ritchie Blackmore-chitara, John Lord-clape, Deep Purple ( Machine Head 1972)
Adrian Ordean () [Corola-website/Science/334404_a_335733]
-
stea pentru clasa a 2-a precum crearea ordinului de clasa a 4-a. În ziua de 18 mai 1842, regele Frederic Wilhelm al IV-lea a decretat executarea unei medalii de argint al ordinului acordate doar membrilor străini ai trupelor prusace, care a fost modificată mai târziu de împăratul Wilhelm I al Germaniei (1871) . La 18 octombrie 1861, s-a mai anexat și Marea Cruce ca cel mai înalt rang al premiului precum un colan pentru merite deosebite. La începutul
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
18 martie 2016 a fost intitulată " Fragile", care a fost făcută în colaborare cu Labrinth. Cel de-al doilea a fost lansat pe data de 1 aprilie 2016 și se numește "Raging", care este în colaborare pe partea vocală cu trupa irlandeză Kodaline și care a fost scris împreună cu James Bay. Cel de-al treilea și ultimul a fost lansat pe data de 22 aprilie 2016,"I'm In Love", în colaborare pe partea vocală cu James Vincent McMorrow. Albumul de
Kygo () [Corola-website/Science/334418_a_335747]
-
și au eliminat finanțarea pentru studiile topografice care să clarifice zona de frontieră disputată. Bartlett a fost înlocuit cu , un politician din Alabama apropiat intereselor feroviare. Mexicul a susținut că hotărârile comisarilor erau valide și s-au pregătit să trimită trupe pentru a pune în aplicare acordul neratificat. Articolul XI din Tratatul de la Guadalupe Hidalgo conținea o garanție că Statele Unite îi vor proteja pe mexicani împiedicând raidurile transfrontaliere ale triburilor locale Comanche și Apache. La momentul ratificării tratatului, secretarul de stat
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
lungul următoarei jumătăți de secol de societatea americană. Principala amenințare la adresa păcii și siguranței coloniștilor și călătorilor din regiune erau raidurile indienilor Apache. Armata americană a preluat controlul asupra teritoriilor achiziționate în 1854 dar abia în 1856 au fost staționate trupe. În iunie 1857, s-a înființat Fort Buchanan la sud de Gila la capătul văii pârâului Sonoita. Fortul a protejat zona până la evacuarea și distrugerea sa în iulie 1861. Noua stabilitate a adus mineri și fermieri. La sfârșitul anilor 1850
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
forțele terestre ale SUA și Germaniei Naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale în Pădurea Hürtgen. A fost cea mai lungă bătălie care a avut loc pe teritoriul german în timpul conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Următorul obiectiv strategic al aliaților a fost înaintarea până pe linia Rinului și pregătirea traversării fluviului. Armata I americană comandată de Courtney Hodges a întâmpinat o rezistență puternică în timpul atacului prin culoarul de la Aachen și s-a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen, unde aceștia din urmă puteau constitui o bază de atac. Deși comandatul Diviziei I de infanterie SUA a cerut garnizoanei orașului să capituleze, germanii au rezistat până pe 22 octombrie. Comandanții americani au considerat că este necesar
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a superiorității lor aeriene, piloților fiindu-le foarte greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era la rândul lui puternic limitat de lipsa drumurilor. În timpul luptelor, orice misiune de aprovizionare, de transfer de trupe de rezervă pentru unitățile din prima linie sau de evacuare a răniților a fost foarte dificil de executat. Pe de altă parte, acțiunile germanilor erau îngreunate cam de aceleași tipuri de dificultăți. În plus, situația germanilor era înrăutățită mai mult
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
care 1.000 în rezervă) erau experimentați și bine pregătiți. Germanii dispuneau de puține piese de artilerie. Pe timpul desfășurării luptelor, comandanții germani au trimis în zonă mai multe mari unități pentru întărirea defensivei. Optimismul comandanților americani, care se așteptaseră ca trupele germane să fie slabe, demoralizate și gata să se retragă, a fost contrazis de desfășurarea luptelor. În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
așteptaseră ca trupele germane să fie slabe, demoralizate și gata să se retragă, a fost contrazis de desfășurarea luptelor. În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin care se încerca deplasarea. În aceste condiții, reaprovizionarea trupelor aflate în poziții avansate sau evacuarea răniților era grea, sau chiar imposibilă. Situația grea a atacatorilor nu a fost depășită nici în zilele care au urmat. Pe 16 octombrie, frontul înaintase cu mai puțin de 3 km, dar cu costul
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
urmat. Pe 16 octombrie, frontul înaintase cu mai puțin de 3 km, dar cu costul pierderii a 4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul asupra unei căi de comunicație pentru aprovizionare pentru trupele care atacau Schmidt. Misiunea americanilor s-a dovedit și în acest caz greu de îndeplinit datorită condițiilor meteo nefavorabile, a terenului nefavorabil atacului, a lucrărilor defensive bine gândite și a hotărârii apărătorilor. Condițiile meteo nefavorabile a împiedicat aviația aliată să
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
s-a dovedit și în acest caz greu de îndeplinit datorită condițiilor meteo nefavorabile, a terenului nefavorabil atacului, a lucrărilor defensive bine gândite și a hotărârii apărătorilor. Condițiile meteo nefavorabile a împiedicat aviația aliată să asigure orice formă de sprijin trupelor terestre până pe 5 noiembrie. Deși Regimentul al 112-lea a cucerit Schmidt pe 3 noiembrie și a întrerupt rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de aproape 100 km. Germanii nu au reușit însă să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de deplasare în nord care să asigure accesul direct la portul [[Antwerp]]. Misiunile trupelor germane au eșuat. [[Armata a 6-a Panzer]] comandată de [[Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de sprijinul aviației, iar tirul artilerie era extrem de imprecis. Comandații americani nu au înțeles că principalele avantaje ale aliaților - mobilitatea și sprijinul aerian - ar fi fost valorificate doar prin deplasarea către sud-est în câmp deschis, ocolirea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
reușit niciodată” la un magazin de cărți Borders în Wilmette. Prima performanță publică a formației a avut loc într-o cantină la Universitatea DePaul alăruri de Stilwell și alt grup care a interpretat "Black Sabbath" în întregime. Singură performanță a trupei cu chitaristul John Flamandan și toboșarul original Ben Roșe a fost în retrospectivă descrisă că „aiurea” și „rea”, dar Trohman a făcut un efort activ că formația să funcționeze, făcându-i pe membrii să repete. Prima casetă demo a grupului
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
pe care Wentz îl știa prin conexiuni din scenă hardcore. Sean Muttaqi de la Uprising Records a obținut cuvântul demoului și a vrut să lanseze jumătate din el că un split extended play cu formația lui Hurley, Project Rocket, pe care trupa o vedea că pe o competiție. Uprising a dorit să lanseze un album cu formația în curs de dezvoltare, care pe atunci au scris doar trei cântece. Cu ajutorul lui Logan, grupul a reușit să adune o colecție de piese în
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
pentru a umple golul încă odată, în timp ce Stump împrumutase una dintre chitarele lui Trohman pentru călătorie. Formația a început să se uite printre cele trei cântece de pe split-ul nelansat că un demo ca să le arate altor case de discuri. Trupa și-a pus ochii pe case de discuri pop punk, si au încercat cu un efort considerabil să semneze cu Drive-Thru Records. O audiție pentru co-fondatorii casei de discuri a mers foarte mediocru, iar formației i-a fost oferit să
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]
-
să devină mai interesate. Wentz s-a simțit „pe bancheta din spate” scriind cântecele și a început să se întrebe care e locul lui în formație, dar Stump l-a susținut: „Nu! Asta nu e drept! Nu mă lasă cu trupa asta! Nu mă face să îmi placă formația asta și apoi să pleci! Asta e rahat!” John Janick de la Fueled By Ramen a auzit un cântec online și a sunat la apartmentul formației, ajungând mai întâi cu Stump iar apoi
Take This to Your Grave () [Corola-website/Science/334462_a_335791]