34,737 matches
-
unu’ de-ăștia, pă care ți-l iei. Să-ți obțină un aranjament ca lumea, să fiți asigurați pe viață, și tu și ăla mic. Da. Mersi. Bag cartea de vizită În buzunar absentă, ca teleghidată. — Mult noroc, păpușă. Șoferul urcă Înapoi În taxi, continuînd să clatine critic din cap și demarează. Mă aflu postată În fața clădirii cu tăblița pe care scrie „Camere“. Aș putea să sun la interfon, să văd ce se Întîmplă. Nu. Dacă-mi răspunde ea? Simt că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
puteți alege Între diverse tipuri de carton... — Îhm... mersi, zic Încuviințînd din cap, doar ca să scap de el. — Poftim! Individul Îmi Întinde un catalog cu mostre și Încep să-l răsfoiesc orbește. Poate că ar trebui pur și simplu să urc la etaj și să dau buzna peste ei. Și dacă Îi găsesc Împreună? Dau paginile tot mai ambalată. Nu-mi vine să cred că se Întîmplă așa ceva. Nu-mi vine să cred că mă aflu aici, În inima Soho-ului, chinuită
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele Îmi sînt ca două trunchiuri albe și noduroase de copac. Dacă-mi vezi doar tălpile, juri că sînt o mamaie. SÎnt umflată cu pompa, din toate părțile. — Arăți minunat, Becky! Venetia s-a urcat dintr-o săritură pe birou și acum se Întinde agilă, Într-o mișcare ca de yoga, care-i pune În evidență brațele lungi și fine. — Luke, am tot vrut să-ți spun, m-am simțit foarte bine aseară. Mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și-i iau lui Luke un buchet de flori și niște bomboane de ciocolată și, În ultima clipă, arunc În pachet și o sticluță de whisky. Mașina lui se află În parcare, ceea ce Înseamnă că trebuie să fie acasă. În timp ce urc În lift, Încep să-mi repet În minte povestea pe care am să i-o spun. Iată planul meu: să-i spun că am fost toată după-masa la serviciu. Nu. Poate că a sunat acolo cine știe din ce cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rezervări la trei restaurante recomandate de Zagat. Japonez, franțuzesc și al treilea parcă era italian... — Marocan nu-i nici unul? zice Danny, În momentul În care șoferul Îi deschide ușa. O sun imediat pe Buffy, spune Carla fără să clipească. În timp ce urcăm În limuzină, formează un număr din memoria mobilului. — Buffy, Carla sînt. Vrei te rog să lași un pic În expectativă rezervările pe care le-ai făcut și să cauți un restaurant marocan pentru acum, pentru prînz? Marocan, repetă, rostind cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Într-un asemenea moment? Nu știe că sînt cu morcovul În fund? Abia dacă am dormit de cînd a plecat Luke. Și azi-noapte, cînd am reușit totuși să adorm, am avut cel mai cumplit coșmar. Am visat că m-am urcat În vîrful turnului Oxo, și Luke n-a apărut. Am stat acolo ore Întregi În vînt și furtună, udată de ploaie și Într-un final a apărut și Luke, Însă nu știu cum, s-a transformat În Elinor, care a Început să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
salut. — Mersi mult! Motocicleta demarează În trombă. Apuc mînerul valizei, plină cu haine de schimb și accesorii și-mi iau brațul de flori pe care le-am cumpărat azi-dimineață ca să le Împrăștii prin casă. Pornesc spre numărul treizeci și trei, reușesc să urc valiza pe scări și sun la ușă. Nici un răspuns. După o pauză, sun din nou și strig „Fabia!“. Însă nici acum nu primesc nici un răspuns. Nu se poate să fi uitat că e În dimineața asta. — Fabia! Mă auzi? Bat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acasă. — Îhm... sînt În dormitor. LÎngă masa de toaletă. Îl privesc cu un aer disperat. În licărul din ochii lui citesc că a Înțeles. — Sigur că da, spune. Păi... sînt sigur că ne putem Întoarce pe urmă s-o luăm. — Urc eu repede s-o aduc, zice Martha săritoare. În ce parte a mesei de toaletă e? — Nu! Adică... Îhm... de fapt, uite-o! arăt spre un rucsac Mulberry pe care l-am zărit cu două clipe În urmă În dulapul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
butoni de argint, smălțuiți. De ce naiba Îi trimite butoni? Din pachet cade un cartonaș crem, cu un mesaj caligrafiat cu același scris. L Ești scump la vedere. Nunc est bibendum? V Mă holbez la cartonaș, și simt cum mi se urcă tot sîngele În cap. Toate stresurile zilei par să se adune Într-un acces răvășitor de furie. M-am săturat. PÎn-aici. O să trimit pachetul ăsta direct Înapoi... Ba nu. O să i-l returnez personal. I-l dau chiar eu. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
evoluția ulterioară didactică și științifică a prof. Ioan Boișteanu a confirmat aceste aprecieri. Imediat după terminarea studiilor universitare prof.univ.dr. Ioan Boișteanu și-a început activitatea profesională pe care a desfășurat-o cu dragoste și credință timp de peste 40 de ani, urcând toate treptele carierei universitare. Astfel, în perioada 1950-1952 este angajat în învățământul superior ca preparator și apoi ca asistent la disciplina de „Fiziologie animală” de la Facultatea de Științe Naturale a Universității Al.I.Cuza Iași, lucrând și în cadrul Muzeului de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
al savantului Constantin Sandu-Aldea, pionier al Geneticii și întemeietor al ameliorării științifice a plantelor din România. În perioada 1939-1957, Dimitrie Cărăușu a lucrat în domeniul geneticii și ameliorării plantelor la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași. Aici a urcat în ierarhia didactică universitară de la preparator la asistent, șef de lucrări, apoi profesor, din 1948. Din anul 1954 și până în 1974, anul pensionării, a predat la Universitatea Al.I.Cuza, ca profesor, Istoria biologiei, Bazele darwinismului și apoi Biologie generală
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
rezultate strălucite, a fost repartizat ca inginer-șef al Secției agrare Dorohoi. În anul 1952, a fost chemat din producție, de către renumitul prof.dr.doc.ing. Nicolae Zamfirescu pentru a se dedica învățământului agronomic superior. În cadrul Institutului Agronomic Iași, Facultatea de Agronomie, a urcat treptele ierarhiei universitare: asistent (1952-1963ă, șef de lucrări (1963-1978), conferențiar (1978-1982). Și-a susținut teza de doctorat sub conducerea științifică a prof.dr.doc.ing. Nicolae Zamfirescu, intitulată Contribuții la stabilirea agrotehnicii bobului (Vicia faba L.) în condițiile cernoziomului levigat din județul Iași
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
București. În primii trei ani, tânărul agronom a lucrat la camerele agricole din județele Silistra și Turda. Ulterior, se încadrează în învățământul agricol. Astfel, începe la 1 februarie 1928 o carieră didactică de peste 40 de ani, în care avea să urce toate treptele învățământului agricol: profesional, mediu și superior. În învățământul profesional, prima etapă, Vasile Juncu a funcționat la MinișArad, unde, timp de peste 10 ani a fost profesor și director al Școlii de Viticultură. În această podgorie, după modelul luat de la
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Împrejurările vieții l-au făcut să cunoască încă de tânăr cele mai importante probleme politice și culturale ale Munteniei și Moldovei și să se intereseze îndeaproape de operele literare ale Școlii Ardelene. Datorită destoiniciei și culturii sale alese, Iosif Naniescu urcă treptele ierarhiei bisericești. După 1849 a servit ca ieromonah, protosinghel și arhimandrit la mănăstirile Șerbănești - Morunglavu din județul Vâlcea (1850- 1857), apoi la mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița (1857-1862) și la mănăstirea Sărindar din București (1863). Din anul 1864 până în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
o poezie de Nichita Danilov (născut 1952): Arunc zarurile pe trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu mâinile fața și plânge. Îi simt pieptul cum urcă și coboară în aerul greu și vâscos. Îi aud oftatul adânc împrăștiind cenușa. Ea stă în fața mea și plânge. Îi privesc părul greu și bogat, acoperind întreg câmpul. Îi simt trupul tânăr și obosit cum se zguduie de plâns și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
1900-1936), cu 15.000 de exemplare în momentele de vârf și La Gaceta del Norte (20.000). În statisticile din 1913 apar mai mult de 25 de jurnale considerate catolice, aproape toate fondate între 1900 și 1910, cu cifre ce urcau de la 1.000 la 3.000 de exemplare. Totuși, cele care aveau tirajul cel mai mare erau: El Debate (peste 10.000), La Gaceta del Norte (20.000), El Correo de Andalucía (10.000), El Carbayón de Oviedo (6.000
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
avea toate numerele ce apar în fiecare lună din an"696. După 14 ani de apariție, tirajul revistei a rămas același: tot de 1.000 sau 2.000 de exemplare, deși numărul cunoscătorilor de carte crescuse: Când redacțiile trebuie să urce prețul abonamentelor, trebuie să se aștepte la multe numere refuzate de cititori, ca și cum prețul ridicat de 60-70 de lei (un litru de vin bun) ar fi pre mult pentru a plăti"697. Pentru a convinge datornicii să plătească, în 1934
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc pe munții lor, mă simt un munte” (În robia lor) ori: „Eu m-am născut să mă dărui / Oricând și orișicui” (Mă știu). Sau acest mândru îndemn: „Mută munții uriași din calea zărilor, - / de poți!” După Goga, C. este al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
e mai degrabă o bănuială, o stare de spirit, o absență. Rămășițele zilei se clădește pe o tehnică subtilă de ordonare a amintirii, la fel ca și Un pictor al lumii plutitoare. Prezentul lui Ishiguro e minimal. Seva lui Ishiguro urcă din ceva ce s-a pierdut demult, ori ca să-l cităm pe T.S. Eliot " Pare pasiune doar în amintire" (Gerontion). Mai mult decât eseul Modern Fiction al Virginiei Woolf, versurile acestea ale lui Eliot prevestesc uciderea viitorului în tehnicile Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiul zidarului, Tom Hill. Un personaj cu același nume moare pe vremea lui Hawksmoor, aproape în același loc, de parcă s-ar fi născut doar pentru a repeta o moarte. La vremea lui Dyer, moartea a fost un accident: băiatul a urcat în turn să pună ultima și cea mai înaltă piatră, cum era obiceiul. La o rafală de vânt s-a dezechilibrat și a căzut. A pierit pe loc iar Dyer a comentat: A ieșit din temniță. De fapt chiar mărturisește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crimă. Trei copii au fost sugrumați lângă trei biserici (toate ridicate de Nicholas Dyer, ceea ce el nu știe încă), și nu se găsește nicio amprentă. Posibile versuri continuă să apară. Hawksmoor aude pe stradă un refren ca un ecou nedeslușit: Urc, urc, chiar dacă Am să cad jos, jos de tot. Bâjbâim în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Trei copii au fost sugrumați lângă trei biserici (toate ridicate de Nicholas Dyer, ceea ce el nu știe încă), și nu se găsește nicio amprentă. Posibile versuri continuă să apară. Hawksmoor aude pe stradă un refren ca un ecou nedeslușit: Urc, urc, chiar dacă Am să cad jos, jos de tot. Bâjbâim în text cu sentimentul neexprimat că Hawksmoor și Dyer comunică în abis. Hawksmoor sfârșește prin a deveni un alter ego, deși insuficient, fiindcă nu e nici pe jumătate așa de frământat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu dă doi bani nu vor întârzia să-și spună cuvântul. O mișcare a murit, alta îi ia locul. Să nu uităm, totuși: ca și până acum, Le roi est mort, vive le roi! Tradiția în care se înscrie Pinter urcă de la Shakespeare și Renașterea engleză către clasicismul francez (Corneille, Racine, Moliére...), spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]