37,224 matches
-
fără complicități ironice. Îmbinarea ironismului și a realismului este continuată și în Zodia berbecului (1987), roman care evocă la suprafață viața crescătorilor de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un studiu metodic și documentat, care urmărește configurația și circulația unui motiv în toată variabilitatea lui semantică. SCRIERI: Glasul pământului, Timișoara, 1980; Stilistica motivului în proza literară, Timișoara, 1981; Acvariu pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un studiu metodic și documentat, care urmărește configurația și circulația unui motiv în toată variabilitatea lui semantică. SCRIERI: Glasul pământului, Timișoara, 1980; Stilistica motivului în proza literară, Timișoara, 1981; Acvariu pe nisip, Timișoara, 1983; Baraj, Cluj-Napoca, 1985; Zodia berbecului, Cluj-Napoca, 1987; Însemnări despre carașoveni. Interferențe lingvistice și culturale specifice Europei Centrale, pref. Smaranda Vultur, Reșița, 1999; Reșița filologică, Reșița, 1999; Academicianul Simeon Mangiuca (1831-1890), Reșița, 2002
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
și folclor din Boiu, Reșița, 2003. Culegeri: Trandafir cu creanga-n apă, Reșița, 1976. Repere bibliografice: G. I. Tohăneanu, „Glasul pământului”, O, 1982, 15; Ion Lungu, O interesantă analiză și pledoarie stilistică, TR, 1982, 42; Silviu Guga, „Stilistica motivului în proza literară”, T, 1984, 4; Ioana Rauschan, „Acvariu pe nisip”, O, 1984, 6; Titu Popescu, Jurnal de lectură, T, 1986, 1; Tudorel Urian, Romanul romanului, O, 1986, 10; Serafim Duicu, Un roman al romanului, VTRA, 1986, 18; Dorin Murariu, Etapele scriitorului
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
română la Universitatea „Karl Ruprecht” din Heidelberg (Germania). Debutează cu versuri în revista „Orizont” (1987), iar în 1995 publică primul volum, Opus nr. 1 pentru hârtie și creion (Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Timișoara). Colaborează cu recenzii, eseuri, proză și teatru la reviste culturale de limbă română („Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Orizont”, „Reflex”, „Rostirea românească”, „Semenicul”, „Paralela 45”, „Origini” ș.a.) și de limbă germană („Neue Banater Zeitung”, „Allgemeine Deutsche Zeitung”, „Signum”). A luat parte la numeroase seminarii internaționale în
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
un stil de o frapantă naturalețe. Subiectele, luate aproape fără excepție din banalul cotidian, aduc în prim-plan personaje simbolice dintre cele mai inedite. Minunata viață de câine a lui Adam (2002) relevă o rafinare a mijloacelor expresive, distribuite în proze scurte, care denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
Liceul „Tudor Arghezi” din Craiova (1961-1965) și studiile universitare în cadrul Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Craiova (1965-1968), continuate, între 1968 și 1972, la Facultatea de Filologie a Universității din București. În 1983 obține doctoratul în filologie, cu teza Proza română și iugoslavă în context european. Lucrează ca profesor de gimnaziu (1968- 1977), asistent la Universitatea din Craiova (din 1977), unde parcurge toate treptele ierarhice ale carierei didactice, devenind profesor în 1997. Între anii 1984 și 1990 a fost lector
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
unele dintre ele relații strânse (între alții, cu sculptorul Constantin Brâncuși și cu actorul Louis Jouvet). În țară, de prin 1938, frecventează ședințele cenaclului Sburătorul, unde citește, cu succes, din propria producție literară. Debutează editorial în 1938, cu volumul de proză scurtă Republica Barbă-Rasă (cu o copertă ilustrată de Perahim), semnat Paul I. Daniel, căruia i se adaugă, în 1945, Un sătul de viață. Autor de schițe și mici povestiri, D. e un umorist din a doua generație postcaragialiană. E comparabil
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
când aceasta rămâne în Occident, se îneacă în alcool și plonjează devastator în relația cu Pușa, divă la douăzeci de ani, pozând pentru „Play-boy”. De-acum, gelozia voyeur-ului ad-hoc (din proprie voință) trece de partea fostului înșelător și totul devine proza delirantă a unei fantezii conspirative, cu Bucureștii împânziți de mafia chinezească, o a doua Revoluție (la eclipsa din 1999), noua incendiere a Bibliotecii Centrale Universitare și execuția finală de la Târgoviște. Asociată cu motivul „lumii pe dos”, tema geloziei pustiitoare sare
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
Retezeanu, Iustin Ilieșiu, T. Ulmu, Const. Goran, Fl. Stoenescu, G. Roiban, Al. Lascarov-Moldovanu, Șt. V. Ionescu, P. Corneliu, Eugen Constant, D. Iov, N. Jacotă, T. Dobreanu-Plăeșu, Ion Molea, N. Ionescu-Bontaș, Ilariu Dobridor, Tana Negură, I. D. Gârboveanu, Marcel Romanescu, Dinu Soare. Proză publică Cezar Petrescu (Poveste, fragmente din Omul din vis), Al. Lascarov-Moldovanu, Gh. Băgulescu (fragmente din romanul Antiquitas rediviva), George Acsinteanu (fragmente din romanul Poarta neagră), Iulian Predescu, G. Roiban (memorialistică de război), D. Motrișor, Const. Cehan-Racoviță, Petre Stâncă, Dimitrie Sandu
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
Daphi), germană (Uhland - o traducere de Virgil Tempeanu), rusă (Mihail Kuzmin, Aleksandr Block - traduceri de Al. Iacobescu). Din Dante sunt transpuse în românește Sonetul IX din Vita nuova (Corneliu Prescurea) și fragmente din Cântul XXX al Purgatoriului (Alexandru Marcu). Din proza italiană traduc Pimen Constantinescu (Alfredo Panzini), Const. D. Ionescu (Renato Fucini), D. Gerariu (Luciano Zùccoli), I. Cetină (Giovanni Papini, Alfredo Panzini, Fausto M. Martini). Dimitrie Sandu traduce din Marta Kasterska, iar Al. David, din proza sovietică. Alți colaboratori: C. Șaban
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
al Purgatoriului (Alexandru Marcu). Din proza italiană traduc Pimen Constantinescu (Alfredo Panzini), Const. D. Ionescu (Renato Fucini), D. Gerariu (Luciano Zùccoli), I. Cetină (Giovanni Papini, Alfredo Panzini, Fausto M. Martini). Dimitrie Sandu traduce din Marta Kasterska, iar Al. David, din proza sovietică. Alți colaboratori: C. Șaban Făgețel, Istrate Micescu, I. Simionescu. Prin bogăția și calitatea informației literar-culturale, prin ținuta artistică deosebită (desene și xilogravuri de Marcel Olinescu, G. Simionescu, D. Ghiață) și nu în ultimul rând prin durata de apariție, D.
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
a fost pentru C. anul Titu Maiorescu; influența acestuia asupra viitorului povestitor se va dovedi nu mai puțin binefăcătoare decât aceea a lui Eminescu. Căci povestitorul își începe cariera strâns legat de aceea didactică, prin scrierea unor mici bucăți de proză (stihurile sunt nesemnificative) pentru manuale, texte din rândul cărora câteva se ridică la nivelul operei. C. se înscrie și în anul al doilea, 1864-1865, al Școlii Preparandale. Susținut în continuare de Titu Maiorescu - care era și membru al Comitetului de
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
reverberațiile unor suflete elementare, primitive, dar aici „primitiv” nu înseamnă numaidecât nedezvoltat sau naiv. Clasicii nutreau aspirația declarată de a descoperi în individ universalul; D. are în vedere un uomo particolare, inflexibil, instinctual, concret, de unde insistența într-un anumit „detectivism”. Prozele sale, vizând stări de spirit dense, concentrate, sunt mai puțin nuvele cât povestiri, texte apropiate basmului, având analogii cu folclorul și pretându-se la analogii cu Ion Creangă. Pledează în acest sens și farmecul regional, amestecul inextricabil de adevăr și
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
5-7; Șuluțiu, Scriitori, 213-218; Vintilă Horia, „Urcan bătrânul”, G, 1939, 1; Mihail Sebastian, Un prozator ardelean: Pavel Dan, RFR, 1939, 3; Călinescu, Ist. lit. (1941), 846; Ion Oarcăsu, Clasicul Pavel Dan, TR, 1957, 1; Adriana Iliescu, Ai lui Urcan în proza ardeleană, GL, 1957, 1; Ștefan Aug. Doinaș, Teme și eroi la Pavel Dan, CNT, 1957, 12; Radu Brateș, Amintiri despre Pavel Dan, TR, 1965, 35; Nicolae Manolescu, Pavel Dan, „Scrieri”, CNT, 1965, 45; Negoițescu, Scriitori, 302-316; Regman, Confluențe, 25-65; Monica
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Pavel Dan, CNT, 1957, 12; Radu Brateș, Amintiri despre Pavel Dan, TR, 1965, 35; Nicolae Manolescu, Pavel Dan, „Scrieri”, CNT, 1965, 45; Negoițescu, Scriitori, 302-316; Regman, Confluențe, 25-65; Monica Lazăr, Pavel Dan, București, 1967; Nicolae Balotă, Fabulă și discurs în prozele lui Pavel Dan, LCF, 1972, 52; Rotaru, O ist., II, 690-692; Const. Ciopraga, Timpul lui Urcan bătrânul, IL, 1973, 18; Nae Antonescu, Jurnalul lui Pavel Dan, VR, 1974, 10; Ovidiu Papadima, Lecția lui Pavel Dan, MS, 1975, 3; Stănuța Crețu
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
O ist., II, 690-692; Const. Ciopraga, Timpul lui Urcan bătrânul, IL, 1973, 18; Nae Antonescu, Jurnalul lui Pavel Dan, VR, 1974, 10; Ovidiu Papadima, Lecția lui Pavel Dan, MS, 1975, 3; Stănuța Crețu, Filon folcloric și neliniști expresioniste. Pavel Dan - proza fantastică, ALIL, t. XXVIII, 1981-1982; Craia, Orizontul, 142-145; Ion Vlad, Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj-Napoca, 1986; Valeriu Cristea, Pavel Dan, RL, 1987, 22; Arșavir Acterian, Pavel Dan, RL, 1988, 15; Cornel Ungureanu, Pavel Dan al proiectelor, O
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin, Cluj-Napoca, 1986; Valeriu Cristea, Pavel Dan, RL, 1987, 22; Arșavir Acterian, Pavel Dan, RL, 1988, 15; Cornel Ungureanu, Pavel Dan al proiectelor, O, 1989, 8; Velea, Interferențe, 33-48; Holban, Literatura, 107-116; Vlad, Lect. prozei, 124-132; Negoițescu, Ist. lit., I, 240-241; Nicu Caranica, Pavel Dan, JL, 1995, 21-24; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 51-55; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 185-189; Petrescu, Studii transilvane, 53-57; Dicț. analitic, I, 230-231, IV
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
1880 în „Literatorul”, colaborând și la „Pressa” - cu nuvele și traduceri din La Bruyère, Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
Volney, Hugo -, „România literară”, „Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică, în care portretul se concentra în câteva linii, cu o bună plasticitate verbală, D. ar fi putut să fie un scriitor demn de luat în seamă. SCRIERI: Izvoade. 1880-1890, București, 1892; Nuvele, București, 1896. Repere bibliografice: Iorga
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
socialist. Partea literară a gazetei era subordonată țelurilor politice. În articolele sale, A. Bacalbașa pledează pentru o artă militantă care să reflecte frământările sociale. Bacalbașa folosea nu mai puțin de douăzeci și cinci de pseudonime, pentru a semna articolele politice și literare, proza și versurile, recenziile și notele. Dintre acestea, mai cunoscute prin frecventa întrebuințare și în alte periodice la care a colaborat sunt Kinderfus, Toni, Viator, Inot, Quidam. Alături de C. Dobrogeanu-Gherea, Al. G. Radovici și A. Bacalbașa, la D. s. au scris
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
Busoni, de G. Enescu, cu care a dat recitaluri de sonate. A funcționat, între 1950 și 1954, ca profesoară de liceu în București, din 1954 predând pianul la Conservator. Debutează literar în „Bilete de papagal”, în 1929. Din 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
Petru Comarnescu, Basil Munteanu, Anton Bibescu, Ion Sava, H. Zambaccian ș.a. Poezie semnează Constantin Tonegaru, Petru Sfetca, Ion Vinea, Sanda Movilă, Octav Sargețiu, Isaiia Răcăciuni, George Demetru Pan, Mircea Popovici, Al. Lungu, Adrian Rogoz, Mihail Crama, Ion Negru, Camil Baltazar. Proza este reprezentată de Cella Serghi, Adrian Rogoz, Hortensia Papadat-Bengescu (A fost odată), Monica Lovinescu (Marionete). Revista acordă importanță și traducerilor din alte literaturi decât cea sovietică (William Saroyan, H. Mann, Walt Whitman, Eugene O’Neill, Guillaume Apollinaire, Eugenio Montale, Paul
DEMOCRAŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286731_a_288060]
-
grai aromân în cultura și literatura română. Sunt prezenți în paginile periodicului scriitori de origine aromână, care trăiesc fie în țară, fie în locurile lor de baștină de la sud de Dunăre, fie în diaspora. De asemenea, se reiau texte (poezie, proză, filologie, lingvistică) aparținând lui Th. Capidan, Pericle și Tache Papahagi, George Murnu, Petru Vulcan ș.a. Dintre scriitorii mai noi publicați aici sunt de amintit Teohar Mihadaș, Ilie A. Ceara, Cola Fudulea, Dumitru Pariza, Mihail G. Boiagi, Lena Constante, Matilda Caragiu
DESTEPTAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286741_a_288070]
-
director al Imprimeriilor Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român, subdirector general al Societății Române de Radiodifuziune. Debutează ca elev, în 1892, cu versuri în revista „Doina”. În continuare, până la primul război mondial, colaborează cu poezii, proză, lucrări dramatice și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară”, „Literatorul”, „Literatura și arta română”, „Epoca”, „Cronica”, „Sămănătorul”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Luceafărul”, „Minerva”, „Seara”, „Flacăra”, „Capitala” ș.a. În același interval, în afara
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]