35,463 matches
-
interimar al acestei republici. În trecut a fost ministru al culturii. În aprilie 2014 a fost însărcinat cu formarea guvernului. Cunoscut inițial ca făcând parte din tabăra politică sunită pro-siriană, ulterior s-a apropiat de "Alianță 14 Martie" care susține independența Libanului și se opune influenței excesive a Siriei în această țară. În acelaș timp a păstrat relații bune și cu gruparea pro-siriană „Alianță 8 Martie” din care face parte gruparea islamistă șiită „Hizbollah” („Partidul lui Dumnezeu”). La 15 februarie 2014
Tammam Salam () [Corola-website/Science/335009_a_336338]
-
locale, măsuri al căror scop era crearea unor unități de încredere, care urmau să formeze nucleul viitoarei armate ruse. Organizarea lor a fost condusă, la început, chiar de Șcerbaciov. În noiembrie 1917 a sprijinit decizia Radei Centrale ucrainene - ce proclamase independența Ucrainei - de fuzionare a forțelor ruse de pe fostele Fronturi de Sud-Vest și Românesc într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Israelului consideră că legea israeliană se aplică în totalitate estului Ierusalimului ca parte integrantă din Statul Israel. În 1980 Knessetul a adoptat legea fundamentală „Ierusalim - capitala Israelului”, care stabilește că „Ierusalimul întreg și unit este capitala Israelului”. În declarația de independență a Statului Palestina de la Alger, din 1988, Ierusalimul (Al Quds) este considerat capitala Palestinei. În anul 2000, Autoritatea Națională Palestiniană a supus la vot legea care declara Ierusalimul de est capitală a Palestinei. Această lege a fost ratificată în 2002
Teritoriile palestiniene ocupate () [Corola-website/Science/334982_a_336311]
-
pe Artur Mas în funcția de președinte al Generalității, în schimbul garanției stabilității parlamentare, al Guvernului Generalității din Catalonia. Înainte de a deveni președinte, a fost jurnalist, activist politic, primar al Gironei, deputat în Parlamentul Cataloniei și președinte al Asociației Municipiilor pentru Independență. Puigdemont s-a nascut pe 29 decembrie 1962 pe strada Șanț Miquel din Amer (districtul Selva), numărul 6, construcție cunoscută cu numele de Can Crous. Fiul lui Xavier Puigdemont și al Núriei Casamajó, este al doilea din cei opt fii
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
bani publici pentru contractarea de trenuri speciale pentru Renfe cu ocazia celebrării manifestației «Catalonia - nou stat al Europei », iar în 2015 a fost investigat de către Procuratura Audienței Naționale pentru suportul dat de către Primăria din Girona pentru Declarația începutului procesului de independență al Cataloniei, de către Parlamentul Cataloniei. În același an, CUP, care a criticat în mod special modelul turistic al orașului, a contestat angajările pe poziții de încredere în guvernul municipal gironin. În iulie 2015 l-a înlocuit pe Josep Maria Vila
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
CUP, care a criticat în mod special modelul turistic al orașului, a contestat angajările pe poziții de încredere în guvernul municipal gironin. În iulie 2015 l-a înlocuit pe Josep Maria Vila d'Abadal ca președinte al Asociației Municipiilor pentru Independență, iar puțin după a fost ales deputat în alegerile pentru Parlamentul din Catalonia din 27 septembrie 2015 pe lista Împreună pentru Da. În interiorul coaliției independentiste, ocupă a treia poziție din lista pentru județele gironine, după Lluís Llach și Anna Căula
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
glorioase de luptă ale moților, împotriva nedreptăților sociale, pentru eliberare și unitate națională. În cimitir se află biserica satului, mormintele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu și Simeon Groza — revoluționari de la 1848, morminte și cruci comemorative ale eroilor din Războiul de Independență al României, din Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, Gorunul lui Horea, precum și alți goruni. Complexul de monumente se află plasat pe o movilă, unde este biserica satului, înconjurată de cimitir. Spre vest de biserică este o poiană
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
5 m, se află gorunul eroilor libertății. Ceva mai la est se află gorunii reginei Maria și al generalului Berthelot. La nord de biserică și mormântul lui Avram Iancu, în lizieră, se află monumentele și mormintele eroilor din Războiul de Independență al României din 1877 și din Primul și al Doilea Război Mondial. Tot în liziera de la nord se află, între mormântul lui Avram Iancu și cele ale eroilor din războaie mormintele lui Ioan Buteanu și Simeon Groza. Cimitirul este înconjurat
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
era mai mult decât tribun. Este o cruce înaltă de 3 m, situată lângă latura din nord a mormântului lui Avram Iancu (v. imaginea din caseta articolului). Este un simbol al fraternității zărăndenilor cu românii din Regat, în Războiul de Independență al României, război pe care l-au sprijinit material, financiar și prin voluntari. Inițial crucea se afla în partea de sud a bisericii, dar în 1977, cu ocazia centenarului, a fost mutată pe amplasamentul actual. Pe cruce se disting cu
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
încheiat cu adoptarea unei rezoluții într-o atmosferă de mare entuziasm, rezoluție care a fost adusă în atenția lui V. E. Orlando, președintele Consiliului de Miniștri italian. Acesta a promis reprezentanților minorităților din Austro-Ungaria sprijinul guvernului său, pentru a obține independența și a se elibera de dominația străină. Pe 11 aprilie 1918, în primirea pe care a făcut-o delegațiilor națiunilor participante la congres după încheierea acestuia, primul ministru italian a precizat astfel că "„Italia consideră cauza lor ca pe a
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
, entitate nerecunoscută oficial, situată pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al Republicii Moldova, a fost disputat începând cu declarația de independență a efemerei „Republici Sovietice Socialiste Moldovenești Nistreene” de pe 2 septembrie 1990. Această declarație avea ca scop crearea unei republici sovietice socialiste, separată de RSS Moldovenească, dar totuși parte din URSS la momentul respectiv. După dezintegrarea Uniunii Sovietice și declarația de
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
a efemerei „Republici Sovietice Socialiste Moldovenești Nistreene” de pe 2 septembrie 1990. Această declarație avea ca scop crearea unei republici sovietice socialiste, separată de RSS Moldovenească, dar totuși parte din URSS la momentul respectiv. După dezintegrarea Uniunii Sovietice și declarația de independență a Republicii Moldova în 1991, entitatea separatistă a luat numele de „Republica Moldovenească Nistreană” (RMN), cunoscută astăzi și sub numele generic de "Transnistria". Deși etnicii moldoveni (români) au constituit o mare parte a populației, zona nu a fost niciodată considerată o
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
R. Moldova. Potrivit unor surse din Republica Moldova, climatul politic din Transnistria nu permite libera exprimare a voinței poporului din regiune, iar susținătorii reintegrării Transnistriei cu Republica Moldova sunt supuși hărțuirii, arestărilor arbitrare și alte tipuri de intimidare din partea autorităților separatiste. În ciuda independenței autoproclamate a regiunii, majoritatea populației (400.000 din 542.000) deține cetățenia Republicii Moldova, fapt perceput de autoritățile centrale drept un semn că majoritatea populației se opune separatismului. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, din cauza recunoașterii limitate a „Republicii Moldovenești
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
și nici al predecesorilor săi statali, precum Principatul Moldovei. Acest teritoriu a fost „rupt” de la Republica Sovietică Socialistă Ucraineană printr-o manevră politică a URSS pentru a deveni RASSM. În timpul destrămării Uniunii Sovietice în 1991, Republica Moldova devine independentă.Declarația de independență a Republicii Moldova a fost declarată pe 27 august 1991. Partea RMN susține că, din moment ce această lege a fost singurul document legislativ cu caracter obligatoriu , nu există nici temei istoric, nici juridic pentru pretențiile Moldovei asupra teritoriilor Transnistriei de pe malul stâng
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
studiu din 2010 a arătat că majoritatea populației din Transnistria susține separarea regiunii de Republica Moldova. Tot același studiu arată că mai mult de 80% din rușii și ucrainenii din Transnistria și 60% din moldovenii (românii) de acolo preferă mai degrabă independența republicii separatiste sau anexarea ei de către Rusia decât reunificarea acesteia cu Republica Moldova. În 2005 miliția transnistreană a intrat în localitatea Vasilievca, unde se află un drum strategic între Tiraspol și Rîbnița, dar s-a retras după câteva zile. În 2006
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
localității Varnița. În 2007 a avut loc o confruntare la Dubăsari între armata moldovenească și separatiștii transnistreni. Primarul din comuna Corjova, care se află sub control moldovenesc, a fost arestat de miliția transnistreană, împreună cu consilierii săi pe 13 mai 2007. Independența Transnistriei este recunoscută doar de trei entități efemere, care la rândul lor au recunoaștere foarte redusă: Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah. Niciun stat membru al ONU nu recunoaște suveranitatea Transnistriei.
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
Relațiile româno-americane sunt relațiile externe dintre România și Statele Unite ale Americii. După Tratatul de la Berlin din 1878, în 1881, an în care România s-a proclamat regat, Statele Unite au recunoscut independența României și au semnat o convenție consulară cu acest stat. Primul ambasador american în România a fost Eugene Schuyler, care fusese numit atașat cu afaceri al SUA la București în anul anterior și care înainte activase ca diplomat în Imperiul
Relațiile dintre România și Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/335452_a_336781]
-
Aflat în capitala germană, urmează cursurile Școlii de tragere din Berlin și un stagiu la fonderia din Spandau. Terminate studiile militare în Germania, în 1874 este înaintat la gradul de locotenent. Din această calitate avea să participe la Războiul de Independență din 1877. Detașat la Calafat, a făcut parte mai întâi din bateria Independența I, apoi a comandat bateria Carol cu care a susținut trecerea Dunării de către armata ruso-română. Pentru meritele sale deosebite a primit distincția „Steaua României”, clasa a V-
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
stagiu la fonderia din Spandau. Terminate studiile militare în Germania, în 1874 este înaintat la gradul de locotenent. Din această calitate avea să participe la Războiul de Independență din 1877. Detașat la Calafat, a făcut parte mai întâi din bateria Independența I, apoi a comandat bateria Carol cu care a susținut trecerea Dunării de către armata ruso-română. Pentru meritele sale deosebite a primit distincția „Steaua României”, clasa a V-a, în rang de ofițer, iar anul următor terminării războiului a fost avansat
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
a susținut trecerea Dunării de către armata ruso-română. Pentru meritele sale deosebite a primit distincția „Steaua României”, clasa a V-a, în rang de ofițer, iar anul următor terminării războiului a fost avansat la grad de căpitan. Activitatea națională După obținerea independenței României, activitatea lui s-a concentrat mai ales pe obținerea unității naționale prin unirea teritoriilor de peste munți cu patria-mamă. A acordat sprijin material mai multor instituții, ziare sau studenți români din Austro-Ungaria. A trimis multe ajutoare sub formă de bani
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
Armata urma să fie împărțită în tot atâtea divizii descentralizate, iar pe timp de pace să fie folosită la construcția de obiective civile. S-a stins din viață în anul 1928, la București. Bibliografie Păiușan, Radu - Generalul bănățean - luptător pentru independență și unitate națională, Editura Eurostampa, Timișoara 2002 ISBN 973-687-093-6
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
în anii '70 de către numeroase organizații lesbiene și feministe. Popularitatea lui a crescut odată cu publicarea unor articole despre originile lui în literatura feministă a acelor vremuri. În perioada contemporană, labrys-ul a devenit un simbol al lesbianismului și al puterii și independenței feminine și este folosit deseori în arta bijuteriei. Există, de asemenea, o organizație pentru drepturile LGBT în Kirghizstan numită "Labrys Organization". Scopul organizației este de a îmbunătăți calitatea vieții pentru toate persoanele LGBT din țară, precum și din statele Asiei Centrale
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500 de metri în fața zidurilor Fortăreței Antwerpen, pentru a asigura vizibilitatea și a facilita apărarea în eventualitatea unui atac. După obținerea independenței Belgiei, Antwerpen a devenit o localitate importantă, situată în apropierea graniței de nord a noului regat. Din Antwerpen au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
Odesa, Mîkolaiiv, Harkiv și Herson, mărindu-și teritoriul până la 249.000 km². Pe lângă aceastea, Pavel Gubarev apare pe fundalul unei hărți unde în Novorusia sunt incluse regiunea Kirovohrad și Republica Autonomă Crimeea. În pofida pretențiilor teritoriale, conducătorii Novorusiei, din momentul declarării independenței controlează de facto doar o parte din regiunile Donețk și Luhansk.
Novorusia (stat) () [Corola-website/Science/331966_a_333295]
-
stat, dar care persista în a păstra influența culturii medievale orientale prin acordarea priorității disciplinelor religioase și a limbilor arabă și persană. Odată cu adoptarea sistemului juridic laic ( 1926) se va laiciza și învățământul și cultura. Încă de la începutul războiului de independență, Mustafa Kemal Atatürk se gândea la o reformă a învățământului, care ar fi permis națiunii să intre în rândurile țărilor civilizate și să se dezvolte într-o manieră armonioasă aducând cu sine fericirea și bunăstarea noii republici. Mustafa Kemal Atatürk
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]