37,049 matches
-
în jurnalul său. Având la bază declarațiile celor mentionați anterior, cât și alte informații provenite din alte surse, putem afirma că biserica se află pe actualul amplasament de aproximativ 350-400 ani. În sprijinul acestei afirmații menționăm rapoartele specialiștilor de la Direcția Monumentelor Istorice (studii efectuate la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80), precum și unele descoperiri cu ocazia săpării unor morminte- monede din perioada 1690-1700, precum și două vase romane, având aproximativ 1700 ani (descoperite în 1966). Piciorul mesei din Altar conține o placă
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
înaintașii săi în satul Dolheștii Mari din comuna Dolhești (județul Suceava). Ea se află situată la o distanță de 15 km est de municipiul Fălticeni, pe drumul spre Pașcani. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Dolheștii Mari este o așezare străveche. Pe teritoriul actual al satului, la o distanță de 1800 m de biserică, s-au găsit morminte în cutie de piatră. Cercetările
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
istorici acreditează ideea că biserica din Dolhești ar fi fost construită la scurt timp după Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți, adică spre sfârșitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea. Arheologii Lia și Adrian Bătrâna de la Comisia Monumentelor Istorice, care au făcut cercetări aici între anii 1986-1987, susțin într-un studiu că biserica din satul Dolheștii Mari este cea mai veche biserică boierească din Moldova, considerând că ""dintre puținele ctitorii ale secolului al XV-lea, doar Lujenii lui
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
în partea de vest un pridvor prevăzut cu două ferestre (la nord și la sud) peste care s-a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate în zid. Adaosurile făcute atunci nu au respectat stilul monumentului; clopotnița este construită după arhitectura rusească, având turla în formă de bulb. În ""Monografia satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează că ""fără actualul turn, biserica apărea ca o bazilică romană de tip creștin, cu un exterior plin de simplitate
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
satului Dolheștii Mari"", învățătorul Petru Sandovici precizează că ""fără actualul turn, biserica apărea ca o bazilică romană de tip creștin, cu un exterior plin de simplitate, care n-ar trăda nicidecum formele arhitecturale din interior. Turnul adăugat nu are stilul monumentului, dar privit în ansamblu, se armonizează cu întregul aspect al bisericii și îi dă măreție."" O nouă serie de lucrări s-au făcut la începutul secolului al XX-lea. În anul 1906 s-a înlocuit dușumeaua de brad cu una
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
provine dintr-o veche familie de preoți. Tatăl (Gheorghe Manoliu, îngropat în același cavou) și bunicul său (Gheorghe Bicleanu) au fost succesiv parohi ai bisericii satului pentru o perioadă de aproape 70 de ani. După cum consideră prof.dr. Vasile Drăguț, biserica monument istoric din Dolhești Mari, la fel ca și bisericuța din Lujeni, este construită după modelul Bisericii "Sf. Nicolae" din Rădăuți, dar într-o formă simplificată. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari este construită din piatră brută, cu ziduri groase (1
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Biserică „Sfântă Treime” din Rotopănești este o biserică ctitorita în anul 1856 de postelnicul Nicolae Istrati în satul Rotopănești din comuna Horodniceni (județul Suceava). Biserică „Sfântă Treime” din Rotopănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În afară de aceasta, este înscrisă pe lista monumentelor istorice și Casa Nicolae Istrati (SV-II-m-B-05634), precum și statuia „Moldova plânge” aflată în curtea bisericii (SV-IV-m-B-05714). În secolul al XIX-lea, moșia Rotopănești
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
de postelnicul Nicolae Istrati în satul Rotopănești din comuna Horodniceni (județul Suceava). Biserică „Sfântă Treime” din Rotopănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În afară de aceasta, este înscrisă pe lista monumentelor istorice și Casa Nicolae Istrati (SV-II-m-B-05634), precum și statuia „Moldova plânge” aflată în curtea bisericii (SV-IV-m-B-05714). În secolul al XIX-lea, moșia Rotopănești a devenit proprietatea boierului Nicolae Istrati. El provenea dintr-o familie de boiernași din Șerbești, azi satul Ștefan
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
quare Moldova aŭ recapatatŭ privilegiele asseḑĭate de Stefanŭ quellŭ mare."" Conacul Nicolae Istrati a fost naționalizat după instaurarea regimului comunist (1948) și transformat în sediul C.A.P. Rotopănești. Etajul clădirii a fost demolat în jurul anului 1955. Astăzi, această clădire este monument istoric. După construirea bisericii, în anul 1856, Nicolae Istrati a dispus amplasarea în curtea lăcașului de cult a unei statui care să simbolizeze statul Moldova. Statuia este denumită și aceasta statuie este astăzi monument istoric.
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
anului 1955. Astăzi, această clădire este monument istoric. După construirea bisericii, în anul 1856, Nicolae Istrati a dispus amplasarea în curtea lăcașului de cult a unei statui care să simbolizeze statul Moldova. Statuia este denumită și aceasta statuie este astăzi monument istoric.
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
precum și asigurarea stabilității construcției. Lucrările au început în anul 2007, au durat 7 luni și au fost executate de o echipă specializată, cu îndelungată experiență în acest tip de intervenții la bisericile de lemn. A doua etapă în reabilitarea acestui monument a fost restaurarea picturii murale. Lucrările de restaurare a picturii murale au durat aproximativ un an. Paula Popoiu, directorul Muzeului Satului, a spus, în cadrul Sesiunii Naționale de Conservare-Restaurare „Doina Darvaș”, desfășurată la Sala Multimedia a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
capete și decorate cu rozete. Pentru construirea bisericii s-a folosit în principal lemnul de stejar, dar și cel de brad. S-au utilizat arbori seculari, dată fiind mărimea deosebită a bârnelor cioplite în patru fețe. Stilul arhitectonic al acestui monument se evidențiază prin câteva elemente care amintesc de arhitectura medievală moldovenească, cristalizată sub domnia lui Ștefan cel Mare. Sunt transpuse în lemn de frasin și brad, cu multă pricepere și talent, planul triconc (cruce bizantină) și boltirile de peste naos și
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
care le oferea mediul înconjurător (îndeosebi lemn și piatră), la tehnici de construcție, la decor și planimetrie, totul este o evidentă și mai ales inteligentă adaptare a omului la oferta naturii, o folosire judicioasă a ceea ce găsea la îndemână. este monument istoric, ea având codul B-II-a-A-18994 (biserica face parte din ansamblul Muzeului Satului și are codul acestuia). Numeroase, în trecut, în regiunile montane, lăcașurile de cult din lemn sunt considerate unanim, în prezent, monumente, o parte dintre ele devenind repere de
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
judicioasă a ceea ce găsea la îndemână. este monument istoric, ea având codul B-II-a-A-18994 (biserica face parte din ansamblul Muzeului Satului și are codul acestuia). Numeroase, în trecut, în regiunile montane, lăcașurile de cult din lemn sunt considerate unanim, în prezent, monumente, o parte dintre ele devenind repere de cultură și civilizație țărănească. Între acestea, cu o valoare de patrimoniu incontestabilă sunt bisericile aflate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“, precum cele din Dragomirești - Maramureș, din Răpciuni - Neamț, biserica din Timișeni
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
aflate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti“, precum cele din Dragomirești - Maramureș, din Răpciuni - Neamț, biserica din Timișeni, Gorj și biserica din Turea - Cluj. Mica biserică din Turea-Cluj este un tip vechi și a avut o istorie ciudată. Ultimul monument de cult a fost salvat din cadrul unei mari exploatări miniere de suprafață. Indiferent de mărime, cele patru biserici din muzeu (Biserica de lemn din Turea, Biserica de lemn din Timișeni, biserica de lemn din Răpciuni și Biserica de lemn din
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
din Cernăuți). Abia în anul 2007, cu sprijinul financiar al Uniunii Ucrainenilor din România, Ostap Borodai-Șandru a publicat aceste poezii în volumul "Strevojeni zori" (Ed. „RCR print”, București, 2007). Volumul cuprinde 58 poezii, două cicluri poetice ("Cronica anului 1933" și "Monumentele Poltavei"), nuvela "Cobzarul", cinci povestiri ("Învingătorul furtunii", "Ei, dumbravă, crâng întunecat!", " Țipăt în miez de noapte", "Studii autumnale", "Secara se vântură") și "Enciclopedia umoristică". Doar nuvela "Cobzarul" și povestirea " Țipăt în miez de noapte" au fost traduse în limba română
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
km², incluzând terenuri împădurite și pășuni, a fost distrusă de rachetele Hezbollah. Fondul Național Evreiesc, o organizație non profit, a estimat că vor fi necesari 50-60 de ani pentru a recupera prejudiciul produs pădurilor. Bombardamentele israeliene au produs pagube importante monumentelor istorice protejate din Tir și Byblos. În Tir, un mormânt din epoca romană a fost avariat și o frescă din apropierea centrului sitului a fost distrusă. În Byblos, un turn medieval a fost avariat, iar ruinele din perioada venețiană din apropierea portului
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a fost distrus în urma invaziei turco-tătare, după care s-a refugiat la Cluj. În anul 1662 principele Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud, unde funcționează în mod neîntrerupt până în prezent. Clădirea în care își desfășoară activitatea este monument istoric, cu codul de clasare . În 1704 colegiul a fost devastat de oștile austriece. În 1711 Ferenc Pápai Páriz, rectorul colegiului, obține cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioșilor din Anglia constând în 11.000 lire sterline pentru
Colegiul Național Bethlen din Aiud () [Corola-website/Science/321715_a_323044]
-
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zvoriștea este o biserică construită în anul 1782 în satul Zvoriștea din comuna omonimă (județul Suceava). Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zvoriștea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Zvoriștea a fost ctitorită în anul 1782 de șetrarul Petru Cheșcu, fiind reparată în 1853 de prințul Alexandru C. Moruzi, care a refăcut catapeteasma
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
n-am pomenit și o voi ține minte toată viața.“" În curtea bisericii din Zvoriștea a fost înmormântat prințul Alexandru C. Moruzi (1805-1873). Pe crucea de mormânt se află sculptat portretul său, iar pe placa funerară este stema familiei Moruzi. Monumentul a fost ridicat de fiicele sale: Eliza Zaimis (1835-1923), Aspazia Roma și Zenaida Callimachi (1840-1909). Pe crucea de mormânt sunt două inscripții: una în limba română și alta în limba greacă. Inscripția în limba română este următoarea: ""Și am cugetat
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Zvoriștea () [Corola-website/Science/321707_a_323036]
-
Ana Pauker . Anunțul pentru concurs, publicat în ziarul partidului, suna astfel: Expresia dragostei poporului român față de personalitatea ilustrului conducător al socialismului victorios, mareșalul Iosif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei pașnice a tuturor muncitorilor de pe glob, cere prezența unui mare monument ridicat în onoarea sa în centrul Capitalei. Dornice să împlinească această urgentă necesitate culturală, Comitetul pentru Artă și Comitetul de Partid al Capitalei au hotărât să instituie un concurs. Artiștii au datoria patriotică de a se înscrie. Numai arta și
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
desemna câștigătorul!"". Favorit din cei zece sculptori rămași în concurs după o preselecție era considerat sculptorul Constantin Baraschi, despre care se știa că încă cu câteva luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze "Monumentul ostașului sovietic eliberator", care apoi a fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker i-a
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
luni înainte de Lovitura de stat de la 23 august 1944 ar fi început să modeleze "Monumentul ostașului sovietic eliberator", care apoi a fost dezvelit în Piața Victoriei în anul 1946, în prezența regelui Mihai al României. Pentru a fi sigură că monumentul dedicat lui Stalin se încadrează în criteriile impuse de acesta, Ana Pauker i-a cerut opinia lui Nikolai Tomski, un sculptor rus care executase mai multe statui ale generalisimului, amplasate în diferite orașe din Uniunea Sovietică, și una, considerată cea
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
afaceri și muncitorimea la sfârșitul secolului al XIX-lea în Chicago sunt considerate a fi fost factori ce au generat tragedia și urmările ei. Locul incidentului a fost desemnat ca punct de reper în orașul Chicago la 25 martie 1992. Monumentul Martirilor de la Haymarket din cimitirul Forest Park, aflat în apropiere, este pe lista Registrului Național al Siturilor Istorice ("National Register of Historic Places") și a fost desemnat ca reper istoric național ("National Historic Landmark") din 18 februarie 1997. În octombrie
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
a fost unit cu Forest Home Cemetery) din Forest Park, Illinois, o suburbie a orașului Chicago. Schwab și Neebe au fost înmormântați și ei la Waldheim după ce au murit, „martirii” fiind astfel reuniți. În 1893, la Waldheim s-a inaugurat Monumentul Martirilor din Haymarket, realizat de sculptorul Albert Weinert. După peste o sută de ani, el a fost desemnat „reper istoric național” de către Departamentul de Interne al SUA, fiind singurul monument de cimitir desemnat astfel. Istoricul David Roediger a caracterizat procesul
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]