37,317 matches
-
depistează existența unui număr de trei etape, în derularea acestui proces: etapa inițială, etapa intermediară și etapa de depășire (recuperare). Prima fază, extinsă pe o perioadă de săptămâni, din momentul tragicului eveniment, este impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai trăi încă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
te-ar fi împiedicat să-ți procuri cele necesare vieții curente. Viața gregară dezvoltată spontan ca reacție la toate restricționările cotidiene nu facilita doar „procurarea”lucrurilor necesare vieții curente, dar constituia și un cadru de comunicare, în care te puteai „plânge”, de a fi într-o comuniune cu ceilalți, ceea ce permitea salvgardarea sănătății (Ionescu, Jacquet, Lothe, 2002). Afilierile constituiau cadrul de manifestare, atmosfera în care se dezvoltau și funcționau toate celelalte mecanisme de apărare și coping. Era o rețea de piață
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ultimele luni, părinților li se interzisese să mai vină în vizită la copii, tocmai din cauza crizelor pe care le făcea Aurelia la plecarea lor. Educatoarea descria „crizele”fetiței astfel: „când face crize se trântește pe jos, oriunde ar fi, țipă, plânge și dacă încerci să o ridici sau să o îmbrățișezi te lovește”. Acest comportament violent al Aureliei în momentele de criză explică parțial frica educatoarei. O altă parte a acestei spaime era dată de riscul ca Aurelia să-și facă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și educarea copilului. în situația amintită mai sus, un părinte tradițional ar veni cu soluția: „mergem să luăm altă minge și nu te mai joci cu prietenul tău care ți-a luat vechea minge”sau chiar „te bat dacă mai plângi pentru o minge”. Părintele promovând dialogul reflectiv va întreba: „cum de ți-a luat mingea?”, „de ce crezi că a luat-o?”, „ce crezi că gândește prietenul tău despre faptul că ți-a luat mingea?”, „ce ai vrea să facem în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a născut boieribil"60. Să încercăm să intrăm în detaliile acestei relații între condiția "boierească" și capacitățile colective. Temă constantă în opera lui Heliade Rădulescu, aristocrația apare ca principalul motor al renașterii României. Nu o dată se lamentează: "Eu unul mă plâng că nu se mai vede pre nicăiri o adevărată aristocrație [...]. Aristocrația în sine, în adevărata sa însemnare, este sănătatea întăritoare a celor mai bune republice. Ea naște eroii și înțelepții, ea produce adevărații cetățeni, ea susține statele"61. La ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cel care l-a botezat pe Eminescu, ci și cel care a folosit motivul luceafărului în toate textele pe care i le-a dedicat în anul morții. Mai întâi în necrolog: "Națiunea mea, îmbracă doliu!... Literatura noastră, jelește!... Poezie română, plânge! Vi s-a dărâmat o columnă, vi s-a stins un luceafăr, vi s-a răpit o podoabă..."93. Și apoi după înmormântare: "A fost un luceafăr al poeziei române ș-a trăit în mizerie; dar a vinit moartea, i
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
femei sau asupra "formei plăcerilor", Cezar Bolliac evoca efectul trecerii timpului asupra operelor literare: De atunci și până astăzi eu văz neîncetat fantasma întâiei născute fiici a imaginației mele, când grinzând în dureri, pârlită și în vesmânt de lut; când plângând despletită la picioarele mele și întrebându-mă să-i spui care i-a fost vina de am omorât-o cu atâta cruzime; când râzândă, grațioasă, arătându-mi și bucurându-se de cununa verginală ce i-ai pus-o d-ta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Titu Maiorescu și-a schimbat obiectul: denunțând inflația de scriitori, criticul are în vedere abundența sensibilităților poetice. Ceea ce îl deranjează în supralicitarea producției contemporane de literatură e proliferarea "geniilor", în sensul calificării facile de noi vocații. Când Heliade Rădulescu se plânge de mulțimea autorilor, se referă la înmulțirea celor care practică scrisul; când Maiorescu face același lucru, se gândește la mulțimea celor care simt chemare pentru scris. În asta constă critica pe care o face galeriei de portrete alcătuită de Aron
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lucru oarecare vom iubi acel lucru și vom dori să ne bucurăm de el". Și puțin mai jos, în Nota aceleiași Propoziții: "Căci experiența ne arată că copiii, al căror corp se află ca într-un continuu echilibru, râd sau plâng numai fiindcă îi văd pe alții râzând sau plângând; apoi, ceea ce ei văd că fac alții, doresc să imite numaidecât; în sfârșit, doresc pentru ei tot ceea ce își imaginează că face plăcere altora"28. Așadar, ca să existe imitație trebuie să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să ne bucurăm de el". Și puțin mai jos, în Nota aceleiași Propoziții: "Căci experiența ne arată că copiii, al căror corp se află ca într-un continuu echilibru, râd sau plâng numai fiindcă îi văd pe alții râzând sau plângând; apoi, ceea ce ei văd că fac alții, doresc să imite numaidecât; în sfârșit, doresc pentru ei tot ceea ce își imaginează că face plăcere altora"28. Așadar, ca să existe imitație trebuie să existe o patimă trăită la unison, o dorință comună
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu lămurește mobilul intim al acestei pasiuni pentru că, în esență, nu e nimic de clarificat. Într-un text din 1844 în care Bolliac reproșează absența temelor sociale din literatura română, simptomul pe care îl consideră îngrijorător este dispariția iubirii: "Vă plângeți neîncetat că nu sunteți destul de considerați de stat, că nu aveți destulă greutate în părerea politică și că nu sunteți iubiți". Și continuă, încercând să găsească justificări ale acestei investiții afective în mediul literar: "că nu sunteți iubiți este pricina
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reține, ca o micro- constelație de teme, retragerea la moșie, insatisfacția față de puterea politică și creația supusă constrângerii: Repauzând tată-său părăsi studiile și se ocupă cu economia câmpului pe o parte de moșie ce îi mai rămăsese (cum se plânge însuși într-una din epistole), nerăpită de către cei mari și puternici ai țării [...]. El avu den fire aplecare spre poezie, în urmarea acestei aplecări fu întărit mai ales prin sfatul poetului Dumitru Gusti și Iacob Mureșanul. Împrejurările vieței îi hotărâră
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
avut ocazia să dezvolte. Pentru că toate formele de realizare pe care le înregistrează aceste narațiuni de viață nu sunt decât ipostaza degenerată a unei activități în fond inacesibile. 4.4.2. Munca. Vocația în viața publică În 1858, Bolliac se plângea de reaua întrebuințare a talentelor și a capacităților în spațiul public: Ne vine un tânăr care a învățat matematicile - e bun de procuror la divan. A ieșit un militar din miliție, - e bun de judecător la Comerciu. Ne-a venit
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Părinții au făcut politică? Spiru Țuțu: Tatăl meu n-a făcut niciun fel de politică. C. I.: Îmi spuneați că avea un cult pentru casa regală, regalitate și pentru Rege. S. Ț.: Da. Și când a abdicat Regele, tata a plâns și a spus că: "libertatea noastră nu se știe cât o s-o mai avem". Și a avut dreptate. C. I.: Ați fost crescut în cultul Casei Regale? S. Ț.: Da, și am avut un șoc când am văzut pe fațadele
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu banda-ntreagă întocmai ca și voi,/ Și eu puneam țiganii să-mi cânte,/ Griji n-aveam să mă frământe, tot așa ca voi". Spunea că acest cântec l-a cântat la nunta lui și unii, ascultând cântecul, chiar au plâns, atât de mult i-a impresionat și atât de frumos a fost. Am stat și cu Georgescu-Bârlad, șeful Partidului Liberal Bârlad din județul Tutova. O personalitate! Avea 79 de ani la vremea aceea și avea o memorie impresionantă: povestea cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de vreo 80 de kilograme, mă îngrășasem enorm pentru că mâncam sfeclă și era natural zahărul ăla din sfeclă. Mai combinam sucul acela cu frunze de salcie culese, cu cojile de mămăligă... duceam o viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se căsătorise i-a zis Licăi: "Știi ceva? Întoarce-te singură! Să-i spui lui porcu' de taică-tău că mi-am părăsit țara din cauza lui!" Și a rămas în Franța. Lica a venit în țară și i s-a plâns lui Dej, care i-ar fi spus că trebuia să-și fi ales unul dintre ai lor, comuniști, nu dintre intelectuali, că ăștia sunt dușmanii regimului. În filmul Lupeni 2935 joacă și Lica Gheorghiu, care avea curul cât masa asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să vedeți răspunsul unui copil de 6 ani și ceva: "Păi, ce să fac, mămico?", în sensul că nu va avea alternativă. Și a mai spus un lucru: "Eu voi muri, dar ține minte ceea ce-ți spun: să nu plângi la moartea mea!" Și a murit mama lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să fac, mămico?", în sensul că nu va avea alternativă. Și a mai spus un lucru: "Eu voi muri, dar ține minte ceea ce-ți spun: să nu plângi la moartea mea!" Și a murit mama lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El a spus: "Mămica mi-a spus să nu plâng! Și dacă ea mi-a spus să nu plâng, eu nu plâng!" Mă mir și eu de mine
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El a spus: "Mămica mi-a spus să nu plâng! Și dacă ea mi-a spus să nu plâng, eu nu plâng!" Mă mir și eu de mine, că au trecut peste 40 de ani de când a murit, nu pot s-o uit! Este prezentă în viața mea ca și cum ieri
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El a spus: "Mămica mi-a spus să nu plâng! Și dacă ea mi-a spus să nu plâng, eu nu plâng!" Mă mir și eu de mine, că au trecut peste 40 de ani de când a murit, nu pot s-o uit! Este prezentă în viața mea ca și cum ieri s-ar fi întâmplat! Și, credeți-mă, nu regret
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și nu ai s-o mai vezi niciodată?!" El a spus: "Mămica mi-a spus să nu plâng! Și dacă ea mi-a spus să nu plâng, eu nu plâng!" Mă mir și eu de mine, că au trecut peste 40 de ani de când a murit, nu pot s-o uit! Este prezentă în viața mea ca și cum ieri s-ar fi întâmplat! Și, credeți-mă, nu regret nicio clipă că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și ele într-o mare măsură. Eu cred într-un destin sunt și vise premonitorii și se petrec lucrurile într-adevăr așa cum ai visat. Mi-am visat soția moartă lângă un pârâu și eu m-am aplecat deasupra ei și plângeam. Ea a deschis ochii și a spus să o iert că pentru tot ceea ce mi se întâmplă ea nu poartă nici o vină. Socrii mei înnebuniseră: spuneau că eu am omorât-o, că am vorbit cu doctorii s-o lichideze. Un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi povesteau gradații care fuseseră pe granița sârbească că, atunci când prindeau vreun om care intenționa să treacă granița, îl bătea tot pichetul, pentru că la alarme era deșteptat tot pichetul. Și era o vorbă după care se ghidau grănicerii: decât să plângă maică-mea mai bine să plângă maică-sa. Era regulă. Dacă nu au pățit nimic să știți că au avut pur și simplu noroc! S. Ț.: Nu s-au atins de ei cu nici un deget. Și în armată a fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]