37,317 matches
-
granița sârbească că, atunci când prindeau vreun om care intenționa să treacă granița, îl bătea tot pichetul, pentru că la alarme era deșteptat tot pichetul. Și era o vorbă după care se ghidau grănicerii: decât să plângă maică-mea mai bine să plângă maică-sa. Era regulă. Dacă nu au pățit nimic să știți că au avut pur și simplu noroc! S. Ț.: Nu s-au atins de ei cu nici un deget. Și în armată a fost șicanat tot timpul cu treaba asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
el era cu registrul în care-și nota tot ceea ce vorbea cu mama, că nu vorbea cu noi. Cât pământ, cât cutare..., practic a făcut o inventariere! Când ne-au spus să ne luăm ce avem ca să mergem, surorile mele plângeau și încercau să-și ia câte ceva de îmbrăcat din cele pe care le aveau... . Pe drumul exilului în propria țară C. I.: Și până la urmă ce anume ați apucat să luați? Adică ce anume v-ați luat? R. R.: Doar
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a dat haina lui gravidei și a luat-o și în cabină. După ce au reușit să repornească mașina am urcat și a nins pe noi până la Galați. C. I.: Cum ați suportat drumul? R. R.: Păi, nu vă imaginați? Am plâns tot timpul, am răcnit cu voce tare, toată lumea plângea. Mama era distrusă, plângea mai tare ca noi. Mama a fost mai afectată decât noi pentru că era capul familiei și era foarte crud pentru ea să-și vadă familia cu 5
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și în cabină. După ce au reușit să repornească mașina am urcat și a nins pe noi până la Galați. C. I.: Cum ați suportat drumul? R. R.: Păi, nu vă imaginați? Am plâns tot timpul, am răcnit cu voce tare, toată lumea plângea. Mama era distrusă, plângea mai tare ca noi. Mama a fost mai afectată decât noi pentru că era capul familiei și era foarte crud pentru ea să-și vadă familia cu 5 copii, plus mama ei, care nu era vinovată cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
au reușit să repornească mașina am urcat și a nins pe noi până la Galați. C. I.: Cum ați suportat drumul? R. R.: Păi, nu vă imaginați? Am plâns tot timpul, am răcnit cu voce tare, toată lumea plângea. Mama era distrusă, plângea mai tare ca noi. Mama a fost mai afectată decât noi pentru că era capul familiei și era foarte crud pentru ea să-și vadă familia cu 5 copii, plus mama ei, care nu era vinovată cu nimic, și nici noi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cei din arest cu actele la verificat, să fie luați în evidență pentru a fi trimiși fiecare cine știe unde, unde aveau securiștii planificat. Eram singurul copil de vârsta mea. Mai erau doi copii mici, două fetișoare de vreo trei ani care plângeau. Și mama lor s-a dus și a întrebat o polițistă din acelea care ne păzeau: "ce faceți cu noi? Ne mai țineți mult pe aici?" Da, vă ducem să vă facem săpun", a fost răspunsul. Eu eram pe aproape
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care ne păzeau: "ce faceți cu noi? Ne mai țineți mult pe aici?" Da, vă ducem să vă facem săpun", a fost răspunsul. Eu eram pe aproape când a venit răspunsul acesta, că mă plimbam pe holul acela mare și plângeam. O femeie gardian a venit și m-a luat de după umeri și mi-a spus: "Puiule, nu mai plânge că o să vă dăm drumul de aici!" Să știți că de multe ori m-am rugat pentru ea că a fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
săpun", a fost răspunsul. Eu eram pe aproape când a venit răspunsul acesta, că mă plimbam pe holul acela mare și plângeam. O femeie gardian a venit și m-a luat de după umeri și mi-a spus: "Puiule, nu mai plânge că o să vă dăm drumul de aici!" Să știți că de multe ori m-am rugat pentru ea că a fost o doamnă blândă, mi-a astâmpărat durerea un pic. A mers cu mine ducându-mă pe după umeri tot holul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe stradă, împreună cu băiatul mătușii mele, în ziua în care a murit Stalin. Costel era sportiv, a jucat șah în sferturile de finală pe țară, era foarte capabil. Când am ajuns prin centrul Râmnicului Sărat, am văzut o bătrână care plângea. Costel a întrebat: "dar ce-ai pățit bunică, de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi, Stalin mi-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a murit Stalin. Costel era sportiv, a jucat șah în sferturile de finală pe țară, era foarte capabil. Când am ajuns prin centrul Râmnicului Sărat, am văzut o bătrână care plângea. Costel a întrebat: "dar ce-ai pățit bunică, de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi, Stalin mi-a făcut doi băieți ofițeri, cum să nu plâng!?". Pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi, Stalin mi-a făcut doi băieți ofițeri, cum să nu plâng!?". Pe atunci îi lua cu 4 clase și-i făcea ofițeri. Nu mai vorbesc apoi de "ordinul 50", prin care s-a dat hrană la militari. Vizavi de noi locuia un căpitan, pe nume Uliuniuc, de pe la Piatra Neamț, care avea doi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
depistat furtul, miliția s-a dus la el acasă și au făcut percheziție. De la el au venit și la noi acasă. Soțul mătușii mele, fost plutonier adjutant, îi cunoștea pe milițienii care veniseră să ne aresteze. Mama a început să plângă, milițienii au controlat casa de au întors-o complet pe dos, au confiscat toată lâna, până și furca de tors a maică-mii. Milițianul acela care-l cunoștea pe soțul gazdei noastre a zis: "Domnu Slujitoru, nu iese fum fără
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Vai de mine, dar ce probleme! Mă numeau "bestie moșierească". C. I.: Cine a folosit această expresie? R. R.: Milițienii care veneau la școala de pe bulevardul Focșani. Și mă dădeau afară din clasă chiar din timpul orelor, de veneam acasă plângând. Profesorii mă reprimeau la clasă. Uite așa m-am hârâit. Era un țigan locotenent de miliție care a venit și m-a dat afară de la ore de vreo două ori. Apoi n-a mai venit. Dar atunci a venit în timpul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Eram asimilați cu refugiații din Basarabia, că doar au venit atâția. C. I.: Mi-ați spus că și sora dumneavoastră, Maria, a avut parte de un tratament umilitor în școală, că era dată afară. R. R.: De multe ori venea plângând de la școală. Într-o zi n-am avut făină să facem o mămăligă și a plecat sora mea flămândă la școală. În aceeași zi a venit la școală un locotenent de miliție și a dat-o afară din clasă. A
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
n-am avut făină să facem o mămăligă și a plecat sora mea flămândă la școală. În aceeași zi a venit la școală un locotenent de miliție și a dat-o afară din clasă. A plecat flămândă și a venit plângând. C. I.: Asta se petrecea într-un regim politic care clama egalitatea șanselor pentru toți. Or, este evidentă intenția regimului comunist de a induce frica în întreg corpul social începând chiar de la nivelul copiilor. Și apoi ce vină aveați dumneavoastră
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fir de ață. Fusesem trimiși să murim lent, de foame, de frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna de lacrimi de cât a plâns. Mama a fost cea mai afectată pentru că avea responsabilitatea noastră. Noi eram copii, luam situația ca atare și nu realizam, nu înțelegeam până la capăt situația
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna de lacrimi de cât a plâns. Mama a fost cea mai afectată pentru că avea responsabilitatea noastră. Noi eram copii, luam situația ca atare și nu realizam, nu înțelegeam până la capăt situația în care ne aflam. Dar mama realiza și era cumplit pentru ea să vadă cum
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de lei despăgubire judiciară. La fabrica de țigarete, unde lucrase, nu l-au mai primit și și-a cumpărat cu acei bani doi cai ca să facă cărăușie. Dar n-a mai apucat să trăiască decât un an și a murit. Plângeau copilașii aceia pe sicriu, am plâns și eu lângă ei, că tatăl lor murise nevinovat. Statul l-a despăgubit dar copiii au rămas fără tată! C. I.: Suferința nu ți-o poate lua nimeni înapoi oricât de mare ar fi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
de țigarete, unde lucrase, nu l-au mai primit și și-a cumpărat cu acei bani doi cai ca să facă cărăușie. Dar n-a mai apucat să trăiască decât un an și a murit. Plângeau copilașii aceia pe sicriu, am plâns și eu lângă ei, că tatăl lor murise nevinovat. Statul l-a despăgubit dar copiii au rămas fără tată! C. I.: Suferința nu ți-o poate lua nimeni înapoi oricât de mare ar fi vreo despăgubire. R. R.: Eu n-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost. Dar mi s-a tăiat din elan. Pe vremea aceea ne interesa și ne gândeam doar să facem ceva ca să putem trăi, să supraviețuim. Nu te mai gândeai la viitor, viitorul nu mai era! Mama spunea de multe ori plângând: "să ne ferească Dumnezeu de mai rău!" Dar ce alt rău putea fi mai mare decât situația aceea în care fuseserăm trimiși la moarte!? C. I.: V-au mutilat destinul iremediabil. Surorile erau mai mari decât dumneavoastră... R. R.: Păi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
școală. Numai eu și cu Maria am încercat să facem școală. Mă refer doar la cei care am fost deportați. Maria s-a hârâit și ea vreun an de zile până a terminat clasa a IX-a și venea acasă plângând că o dădeau și pe ea afară de la orele de clasă. C. I.: Trebuie să spunem că frații dumneavoastră au scăpat de deportare pentru că nu erau acasă, erau la școală când ați fost ridicați, iar pe unul dintre ei, Traian
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
revistă. Ungurii, după ce l-au împușcat pe acela, i-au pus o revistă comunistă pe piept și i-au împlântat o baionetă. Poza asta am văzut-o eu în Pravda. Odată căpitanul era așa de impresionat că a început să plângă tânguindu-se: "de ce trebuiau să moară?". Altădată a venit la Zâna sectoristul să-i ceară niște informații. Dar eu cred că milițianul o plăcea pe rusoaică. Eu îl cunoșteam, dar atunci n-am știut cu cine vorbește ea. Rusoaica știa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Că avem copii mici, că nu putem...". Eu abia îmi stăpâneam râsul. " Dar dacă ar veni Radu, ai avea cameră?" și mi-am lăsat gulerul jos. S-a uitat mai bine și m-a luat în brațe, a început să plângă și ne-a zis că "Vasile a fugit, acum este prin vie pe la vale, a zis că a venit Securitatea". C. I.: Așadar, în 1957 exista încă o frică foarte mare de arestările făcute de Securitate. R. R.: Da, da
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
O încăpere mică și stăteai acolo, ghemuit. Am pățit multe de acestea că eram bun de nebunii. Am fost scoși la raport în lanțuri și eu și șoferul. Dar noi ne vorbiserăm peste noapte: " Când ajungem aproape de administrație, începem să plângem: nu suntem vinovați, nu știm!" Lui Tudorică îi luaseră centura ca și cum era condamnat. Până la urmă, ajunși în fața comandantului care ne-a întrebat cum a fost, n-am recunoscut nimic, că nu știm, că n-am făcut nimic. La care comandantul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
beam cu el, era șef de cadre. L-am adus după Revoluție la un restaurant pe el și pe nevastă-sa și i-am zis: "Ce-mi spuneai că ești, codoșul Securității? Ce faci acum?" A început nevastă-sa să plângă: "Lasă-l, domnu Movilă...", c-o fi, c-o păți... Nu, doamnă, că n-am niciun interes, eu am venit să-i aduc aminte". A ajuns vai de capul lui acum. S-a îmbătat și a căzut cu capul de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]