37,224 matches
-
placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă, în preajma războiului, alte volume: unul de proză și teatru - Sfinxul (1915), unul de versuri - Inscripții (1916), noi traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Vestitorul, 1915) și din Oscar Wilde (Parabole, 1916). Căzut prizonier la Turtucaia, D. îndură aproape doi ani de recluziune în lagărele din Bulgaria
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
de închisoare. A murit cu puțin timp înainte de a-și ispăși pedeapsa. Abia în 1975 i se va reedita o selecție din contribuțiile critice, sub titlul Aspecte și direcții literare, urmată de o alta, din creația sa originală - Poezii. Teatru. Proză (1977). Un alt volum, Fântâna cu chipuri, tipărit în 1990, conține și două cicluri de poeme inedite. Fire analitic-reflexivă, cu o cultură întinsă deși nu tocmai sistematică, D. și-a însoțit de la început creațiile cu un discurs metaliterar. Multe dintre
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Roma, București, 1936; Evul Mediu, București, 1937; Naționalismul în presă, București, 1938; Primejdia iudaică, București, 1939; Apocalips profan, București, 1941; Renașterea, București, 1942; Țara Românească, București, 1944; Aspecte și direcții literare, îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Poezii. Teatru. Proză, îngr. Margareta Feraru, pref. Const. Ciopraga, București, 1977; Fântâna cu chipuri, îngr. și pref. Cătălin Davidescu, Craiova, 1990. Ediții, antologii: Ștefan Petică, Poeme, București, f.a., Opere, pref. edit., București, 1938; Din poezia noastră parnasiană, București, 1943. Traduceri: Villiers de l
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Manolescu, Horia Bernea, Dan C. Mihăilescu, Horia-Roman Patapievici, Neculai Constantin Munteanu, Irina Nicolau, Teodor Baconsky, Mihai Zamfir, Costache Olăreanu, Mircea Dinescu, Stelian Tănase. D. este și o revistă de literatură, în măsura în care în paginile ei semnează scriitori; fenomenul ca atare (poezie, proză, teatru) nu este reprezentat deloc, eseul suplinind această absență. Primul număr care se ocupă în totalitate de literatură, sub titlul Iară n-avem roman?, apare în octombrie 1995. George Pruteanu susține până la mijlocul lui 1998 o „Cronică literară de tranziție
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
textelor (inclusiv cel al îngrijitorului de număr): astfel, T.O. Bobe introduce conotații licențioase în comentarea imaginii lui Eminescu, Cristian Preda califică drept „nule” „rudimentele” de gândire politică ale gazetarului; Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea
DILEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
teatrelor „Constantin Nottara” și Național din București. După 1990 este ales vicepreședinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER). Este profesor la Academia Națională de Teatru și Film, director al Teatrului „Constantin Nottara”. Debutează literar în 1977, în revista „Luceafărul”, cu proză scurtă, iar prima lui carte, Șugubina, apare în același an. Deține o rubrică permanentă în revista „Cinema”, în perioada 1983-1985. După 1990 a publicat articole cu teme politice în „Expres Magazin”, „Zig-Zag” ș.a. La debut, D. a fost primit ca
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
prima lui carte, Șugubina, apare în același an. Deține o rubrică permanentă în revista „Cinema”, în perioada 1983-1985. După 1990 a publicat articole cu teme politice în „Expres Magazin”, „Zig-Zag” ș.a. La debut, D. a fost primit ca o revelație. Prozele scurte din Șugubina (1977) stau foarte bine alături de laconismul schițelor lui Nicolae Velea și amintesc uneori de primele scrieri ale lui Marin Preda. Deși n-a perseverat, autorul lor rămâne unul dintre puținii reprezentanți de seamă ai genului scurt de la
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
zece ani, care se îmbolnăvește grav și este dus la oraș în vederea unei operații dificile. Contrastul dintre gravitatea situației și calmul inconștient al puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă, conforme cu omogenitatea psihologică a copilului. Scaunul de pânză al actorului (1985) face să se întâlnească cele
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
SCRIERI: Șugubina, București, 1977; La noi, când vine iarna, București, 1979; Scaunul de pânză al actorului, București, 1985; În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu, București, 1998. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, A povesti o nuvelă, RL, 1978, 19; Al. Piru, Prozele unui actor, LCF, 1978, 24; Doru Mareș, „Scaunul de pânză al actorului”, TMS, 1986, 1; Ulici, Lit. rom., I, 431-433; Cosma, Romanul, II, 199-200. T.R.
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
a unui Eschil sau Dante, o reînnoire a credinței în forțele morale adevărate ale omenirii”. Colaborează cu poezii G. Murnu, Nuși Tulliu, I. U. Soricu, N. Caratană, Virgiliu Cuffa, C. Scrima, Gh. Perdichi, Zicu Araia, N. Rădulescu-Niger, C. Constante, cu proza - Dimitrie Cuclin, I.C. Vissarion. Se publică articole diverse, precum Scrierile politice ale lui Eminescu (1937), Centenarul lui Titu Maiorescu (1940), portrete și evocări închinate lui O. Goga, I. U. Soricu, Ov. Densusianu. Un loc important îl ocupă textele despre limba
DIMANDAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286770_a_288099]
-
afirmații teoretice din tinerețe și de mai târziu, el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe), prefigurând factura scrierilor lui Gala Galaction și, poate, ceva din atmosfera povestirilor lui
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
împrejurări, va găsi o sursă pe care o va exploata abundent în câteva parodii. Autorul însuși încearcă să se autocenzureze, renunțând, într-o a doua ediție a Sultănicăi, la ornamente în favoarea clarității și concentrării. Abia în Fanta-Cella și în Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se întâlnesc fericit alte ipostaze caracteristice scriitorului: meridionalul impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
impresionabil, vibratil, îndrăgostit nostalgic de mare și finul desenator cu sensibilitate de impresionist (mulți contemporani au văzut în D. și un artist plastic de talent). Tendinței de regăsire în patriarhal, natură și trecut îi răspund într-o bună parte a prozei propensiunea critică, cromatica apăsătoare, deseori sumbră. Sunt orientări antitetice, „între vis și viață”, care poartă sigiliul unei viziuni patetice, romantice. În Domnul Vucea și Bursierul transpar amintiri dintr-o copilărie marcată de umilință și renunțare la iluzii, ca rod al
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Românești. Dar peste tot ce-i dase timpul său și exemplul înaintașilor recenți, Delavrancea rămâne el însuși prin mai multe însușiri ale imaginației sale și printr-o seamă de procedee ale realismului, pe care el le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă - Amintiri, București, 1878; Sultănica, București, 1885; ed. București, 1908; Liniște, București, 1887; Trubadurul, București, 1887; Petre Ispirescu, București
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
liceale și universitare în orașul natal, plecând apoi, cu o bursă, la Paris. Împreună cu Virgil Gheorghiu și Aurel Zaremba scoate la Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două decenii profesor de franceză
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei (1978) e o ambianță colocvială, se poartă dialoguri „de la om la om”, sunt „culese” personaje din cotidian și se configurează un fel de portrete-document focalizate pe statutul femeii în epocă. Saltul în evoluția scriitoarei e
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
se interzice revista pe care o conducea, „Fără cuvinte de prisos”, și este nevoit să emigreze, cu destule peripeții, în România. Aici începe să scrie în limba română, pe care o vorbea din copilărie, colaborând, între 1919 și 1925, cu proză, memorii, portrete literare, cronici artistice, traduceri la mai multe periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, „Basarabia”, „Cugetul românesc”, „Cuvântul”, „Dreptatea” (Chișinău), „Flacăra”, „Gândirea”, „Hiena”, „Sfatul țării” (Chișinău), „Țara noastră”, „Universul”, „Viața românească” ș.a. Spre sfârșitul anului 1924 pleacă la
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu și Mateiu I. Caragiale) și „lirica nouă” (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi). Tradiționalist, opunându-se criticii pozitiviste, dar și atitudinilor promoderniste excesive, demersul critic al lui D. este unul moderat, de
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
Mihadaș, „Titlul la alegere”, TR, 1981, 41; Nicolae Turtureanu, Demitizând, ironizând..., CRC, 1981, 49; Valentin Tașcu, „Titlul la alegere”, ST, 1982, 6; Const. Miu, „Ioana din primăvară”, TR, 1987, 6; Al. Călinescu, Povestiri, schițe, momente, CRC, 1987, 7; Ioan Holban, Proză scurtă, RL, 1987, 23; Al. Piru, „Poetică eminesciană”, SLAST, 1989, 29; Ioan Holban, Eminescu și tradiția populară, CRC, 1989, 30; Nicolae Turtureanu, Contemporanul nostru, „Monitorul”, 2001, 22 ianuarie; Nicoleta Sălcudeanu, Cei doi Drăgan, VTRA, 2001, 1. S.I.
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
1987 și decembrie 1989, la Centrul Județean de Îndrumare a Creației Populare, se transferă la începutul anului 1990 la Studioul Teritorial de Televiziune Cluj, fiind, întâi redactor, apoi secretar general de redacție (1994-1997) și realizator. Colaborează cu cronici literare, eseuri, proză și publicistică la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „ Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Observator cultural” și la Radio Cluj. Călătorește în Marea Britanie și Elveția. Debutează editorial cu volumul În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște (1992; Premiul pentru debut
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Premiul Marconi pentru emisiuni literare radiofonice. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca, din 1998, cu teza Literatura fragmentară. De asemenea, este membru al ASPRO. Format în ambianța revistei „Echinox”, D. a colaborat mai întâi la rubricile „Eseu” și „Proza”, comentând îndeosebi scriitori pe care îi va analiza și în cartea de debut. Apoi, în anii 1979 și 1980, în tandem cu Emil Hurezeanu, succesiv altui tandem (Ion Simuț, Radu G. Țeposu), asigură „cronica literară”. În aceste pagini se configurează
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
de a aproxima fenomenul estetic exemplar în literatura română postbelică reprezentat de Școala de la Târgoviște. D. abordează creația lui Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa, Petru Creția și Alexandru George din perspectiva unor concepte de poetică a prozei. Fixat, totuși, mai mult pe evoluția prozei lui M. H. Simionescu, studiul se prezintă ca o suită de examinări, vizând, simultan, un tablou al temelor definitorii pentru operele scriitorilor menționați. Criticul analizează scrierile acestora sub raportul genului și al speciei
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
literatura română postbelică reprezentat de Școala de la Târgoviște. D. abordează creația lui Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Tudor Țopa, Petru Creția și Alexandru George din perspectiva unor concepte de poetică a prozei. Fixat, totuși, mai mult pe evoluția prozei lui M. H. Simionescu, studiul se prezintă ca o suită de examinări, vizând, simultan, un tablou al temelor definitorii pentru operele scriitorilor menționați. Criticul analizează scrierile acestora sub raportul genului și al speciei, atent la concordanțe și diferențe, și caută
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de teme”, „jurnalele”, „autoportretele”). Felul de a proceda din primul studiu critic este continuat în Arhiva de goluri și plinuri. Literatura fragmentară (1998), încercare de a aproxima „cât de îndatorată este o parte însemnată a prozei românești din deceniile șase-nouă poeticii fragmentului” (Argument). La origine teză de doctorat, lucrarea are o perspectivă teoretică, desfășurată în capitolele Preliminarii și Repere pentru o teorie a formei - fragmentul, dar și o amplă secțiune aplicativă, accentuat analitică, în care autorul
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]