37,317 matches
-
lungul timpului și-al secolelor. François Hartog 173 a arătat că pe mare Ulise este nimeni și că o moarte pe mare ar fi fost catastrofa tragică care reduce la nimic numele, kleos-ul (glorie). Cel care "așezat pe pietrele țărmului, plângea privind marea fără grâne" aspiră la o întoarcere într-o țară ospitalieră și civilizată, care cunoaște culturile cerealiere. Atena îi descrie Itaca, pe care el n-o recunoaște, ca fiind "aspră și nu hrănește cai", dar "așa puțin întinsă cum
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să poată să-și împlinească pedeapsa cea dreaptă. "De aceea totul i se păru sub altă înfățișare - și drumurile, și porturile, și stăncile înalte, și copacii verzi. Se sculă atunci și privi în jur pământul părintesc și se porni să plângă" gândidu-se că regii Feaciei nu-și ținuseră făgăduiala și că el fusese dus pe vreun țărm necunoscut. "[...] Se puse apoi să plângă tare și se aruncă oftând pe țărmul zgomotos al mării"181. Dar această ne-recunoaștere a unei patrii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stăncile înalte, și copacii verzi. Se sculă atunci și privi în jur pământul părintesc și se porni să plângă" gândidu-se că regii Feaciei nu-și ținuseră făgăduiala și că el fusese dus pe vreun țărm necunoscut. "[...] Se puse apoi să plângă tare și se aruncă oftând pe țărmul zgomotos al mării"181. Dar această ne-recunoaștere a unei patrii multă vreme dorite capătă de-a lungul timpului un cu totul alt sens. Această ne-recunoaștere face din Itaca o insula familiar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
transformă dorința în coșmar. "E insuportabil să trăiești sub același acoperiș cu oameni față de care nu ai încredere, de care trebuie mereu să te ferești; atunci mai bine să trăiești într-o pădure printre lupi și mistreți"292. El se plânge printre altele de atitudinea celor din casă, a valeților care îl servesc scrâșnind din dinți și care i-au "smuls" mulți bani, "în case în care altădată am făcut prostia să mă duc și în care servitorii m-au făcut
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
arde precum focul")358. Este prezent și mitul lui Narcis, când se apleacă pe marginea unei fântâni pentru a estima adâncimea apei și când vede apărându-i în față un bătrân descărnat, cu barbă albă și cu aspect mizerabil care plânge. Recunoaște în propria imagine pe cea a tatălui (și nu se mai gândește atunci să se omoare fiincă aceasta ar însemna să comită din nou paricidul)359. Fără a mai vorbi de intertextualitățile literare (inclusiv propria sa autoparodie) precum aluziile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
familial generat de către o promiscuitate care întoarce stomacul pe dos de greață. Știm că trezit de către un strigăt, el descoperă un fel de scenă primitivă între Brunelda și Delamarche. Brunelda vrea să facă o baie, să se dezbrace și se plânge de prezența altor bărbați care o privesc, precum Robinson care se plimbă în lenjerie de corp. Robinson și Karl sunt scoși afară pe balcon unde dorm și mănâncă. Cupa banchetului conține "o jumătate de cârnat negru tot, câteva țigări, o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
existența mea". Întunericul devine și mai mare când o lumânare aprinsă este pusă pe masă și reveria își urmează cursul ei regresiv: călătorul se amestecă printre copii (el se identifică poate cu cel care cade cât e de mare și plânge) devine precum un copil și urcă împreună cu ei într-un pod ca să doarmă. Dar rămâne rezervat, refuzând să se dezbrace ("eram la niște străini și nu puteam pretinde să fiu acceptat în această casă"). Când cățelușul vine să-i atingă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
avut și o altă consecință: am pierdut obișnuința vorbirii", (Lettre à son père, OC, IV, p. 843). 540 "Trebuie oare să atribui o semnificație faptului că tocmai în momentul în care scriu aceste rânduri, mama intră la mine în cameră, plângând și că toată plânsă [...] ea mă mângâie, vrea să știe ce am, de ce nu deschid gura la masă (dar eu tac deja de multă vreme, tocmai pentru că trebuie să stau cuviincios) și încă multe altele. Biata mamă! Dar am consolat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o parte, la crearea de funcțiuni, la exagerare de pensiuni, și, pe de altă parte, îl expune la lipsa completă de activitate individuală independentă, la lipsa de industriași, de arendași sau posesori, de fabricanți, de comercianți: și apoi vă mai plângeți că vin evreii în Moldova, bulgarii și grecii în România și pun mâna pe activitatea economică a acestei țări? [...] Nu ve deți că prin acest sistem statul nostru nu se poate ridica la înălțimea unui stat modern și că tot
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
revendică a face parte din grupul etnic român. Jill MASSINO „Ei ne-au spus că trebuie să reconstruim ceea ce au distrus nemții” Povești ale femeilor deportate 1. Introducere: victime, istorie și memorie colectivă Și, a doua zi... a venit mama [plângând] cu fratele meu și cu soru-mea cu sacu’ și ne-a adus de mâncare că n-aveam nimica, și tot striga „Sofi, Sofi, Sofi” că era un transport întreg, multe vagoane, și din alea cu geamu’ din ăla micuț, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scândură bătută. Și eram cu sora și încă două fete din Sibiu și încă două cunoștințe, ne-am împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit în două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plângeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plângeți, că sunteți aicea pentru cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plângeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plângeți, că sunteți aicea pentru cinci ani la muncă ce s-a distrus în război”. Și noi am început să plângem mai tare. Deși într-adevăr plin de cruzime, modul în care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana și zice „[limba germană]” „nu plângeți, că sunteți aicea pentru cinci ani la muncă ce s-a distrus în război”. Și noi am început să plângem mai tare. Deși într-adevăr plin de cruzime, modul în care rușii au răspuns femeilor nu le-a șocat pe acestea în aceeași măsură în care le-a șocat semnificația vorbelor în sine, și anume faptul că își vor petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea în astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut când sunt sărbătorile... când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam... era până la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
miră modul în care Cocârlă a reacționat la vederea minelor: Am mers la mină. Prima dată era destul de departe, aproape 6 kilometri și-acolo era... încă nu funcționa mina și lăsa muncitoare într-o găleată jos. Eu am început să plâng și n-am vrut să mă urc, n-am fost în același schimb cu soră-mea și pe urmă, când ne-a lăsat înăuntru, cum am plâns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plângi”. Știam câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
funcționa mina și lăsa muncitoare într-o găleată jos. Eu am început să plâng și n-am vrut să mă urc, n-am fost în același schimb cu soră-mea și pe urmă, când ne-a lăsat înăuntru, cum am plâns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plângi”. Știam câteva cuvinte, puteam să înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocârlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, în cele din urmă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
început să plâng și n-am vrut să mă urc, n-am fost în același schimb cu soră-mea și pe urmă, când ne-a lăsat înăuntru, cum am plâns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plângi”. Știam câteva cuvinte, puteam să înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocârlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, în cele din urmă a fost nevoită să se reîntoarcă în mine. Ca și ea, polonezele deportate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ăștia sunt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plângea, plângea lume ca altceva. Cei care s-au întors direct în România au intrat în țară pe la Sighet - o crudă ironie, deoarece la acea vreme la Sighet era una dintre cele mai dure închisori din România comunistă. Un nou capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sunt sași care le-a adus din România”, eram cheli, știți ce era, cheli, cheli, cheli eram, așa ne-a tuns, și-aveam niște galoși din alea așa lungi, izmene din alea albe și legat cu sfoară pe-aicea, plângea, plângea lume ca altceva. Cei care s-au întors direct în România au intrat în țară pe la Sighet - o crudă ironie, deoarece la acea vreme la Sighet era una dintre cele mai dure închisori din România comunistă. Un nou capitol se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
surprinzător, pe care îl regăsim în bună măsură și în generoasa narațiune a lui Buhler, cu aceeași asociere a incidentului de stradă cu decizia politică la vârf. Spre deosebire de Pierre Buhler, Karpinski eludează în mod explicit medierea între aceste paliere, el neplângându-se atât de implicarea directă a contemporanului în realitatea pe care o analizează, cât de nerecunoașterea sistemică și cantitativă a acesteia. „Nu știm cum funcționa mașina comunistă”, dar știm „ceea ce a produs”, observa Karpinski dintr-o perspectivă organicistă. Dacă Buhler
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
-mi vor plesni nervii. Și de nervi sunt atât de rea cu fiecare. De ciudă și de nervi capăt adevărate accese de furie. Azi însă mi-a venit poftă să fac puțină poezie: ‘Odă soarelui/ Să cânt, să râd, să plâng aș vrea/ De dragul tău, o soare,/ Căci tu-mi-aduci cu lumina ta/ Tot ce se poate astăzi da/ Unei inimi iubitoare/ De cântec, flori și soare’. Nu-mi vor reuși niciodată poeziile, n-am stofă de poet, nici măcar de poet prost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
își au hotarul în rugăciunea pură, pot să ajungă până acolo. Iar când mintea va trece de hotarul acesta, de la rugăciunea curată, până la cele lăuntrice, ea nu va mai voi nici să se roage, nici să se miște, nici să plângă, nici să se stăpânească, nici să ceară, nici să poftească fie vreo desfătare în viața aceasta, fie în cea viitoare. Și de aceea nu există rugăciune după rugăciunea cea pură. (...) Iar după hotarul acesta urmează răpirea și nu mai este
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
evreii din strada Aurel Vlaicu”. Locotenentul Ioan Aburel, XE "Aburel, Ioan (locotenent)" din Compania de Poliție militară a Diviziei 14, care a sosit acolo, și-a adus aminte mai multe: „Am văzut evrei bătuți și plini de sânge, care se plângeau că au fost jefuiți de bani și lucruri din casă de către unii militari din armata română și de către civili”. Nici aceste mini-pogromuri nu au fost cercetate și nu s-au luat nici un fel de măsuri Împotriva vinovaților. Astfel de mini-pogromuri
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
manevrate dintr-un loc În altul și cei Împușcați de ofițeri, polițiști, soldați și jandarmi. Iar pe fundal, În gară, staționa nemișcat un tren de douăzeci de vagoane, În care sute de oameni se sufocau de moarte, scoteau țipete Îngrozitoare, plângeau, rosteau „Șema Israel” („Ascultă Israel” - primele două cuvinte din rugăciunea care se spune pe patul de moarte și care exprimă crezul fundamental al iudaismului: „Ascultă Israel, Domnul Dumnezeul nostru este unic”) sau scoteau sunete neclare de muribunzi. Cine mai avea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
noi. Marți dimineața am crezut că are să se Îndure să ne scoată morții dintre noi, dar nimeni nu s’a sesizat. Și apă nu s’a dat nici măcar la copii care Îi ridicam șpeste capetele noastreț să-i vadă că plângeau de sete”7. „În vagonul meu au rămas În viață șpână la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" ț doar opt copii și trei bătrâni”, din mai bine de o sută de evrei care fuseseră Înghesuiți acolo, a scris inginerul Israel
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]