34,839 matches
-
câțiva zeci de mW. Proiectul a fost însă încheiat după realizarea unui lot de 5 exemplare neutilizate. Către sfârșitul anilor '80 a făcut parte dintr-o echipă de realizare a unui RADAR modern de descoperire și tragere AA la joasă înălțime, montat pe un șenilat ușor. În calitate de „locțiitor șef Secție Radiolocație și Aparate de Conducerea Focului” și de Secretar Științific de Facto, activitatea sa a fost preponderent concepțională și de coordonare a unui contract cu ICRET. Se pensionează la cerere, pe
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
proiectați de arhitectul italian Stefano Boeri și partenerii firmei de arhitectură Boeri Studio, Gianandrea Barreca și Giovanni La Varra; constructorul fiind Manfredi Catella. Ambele clădiri au fost construite din anul 2008 până în 2013 și finalizate în octombrie 2014. Blocurile au înălțimea de 110 și 76 de metri. Turnurile au fost construite în centrul districtului Porta Nuova, în partea de nord a orașului Milano. Aici a fost anterior un cartier rezidențial. Turnul este format din două turnuri "Torre E" cu 110 m
Bosco Verticale () [Corola-website/Science/336609_a_337938]
-
de 110 și 76 de metri. Turnurile au fost construite în centrul districtului Porta Nuova, în partea de nord a orașului Milano. Aici a fost anterior un cartier rezidențial. Turnul este format din două turnuri "Torre E" cu 110 m înălțime si 26 de etaje "Torre D", cu 76 m înălțime și 18 etaje. Cu acest concept, Stefano Boeri a câștigat în anul 2014 la 50.000 € International Highrise Award. La Lausanne este proiectat un alt "" de Stefano Boeri. Turnul este
Bosco Verticale () [Corola-website/Science/336609_a_337938]
-
în centrul districtului Porta Nuova, în partea de nord a orașului Milano. Aici a fost anterior un cartier rezidențial. Turnul este format din două turnuri "Torre E" cu 110 m înălțime si 26 de etaje "Torre D", cu 76 m înălțime și 18 etaje. Cu acest concept, Stefano Boeri a câștigat în anul 2014 la 50.000 € International Highrise Award. La Lausanne este proiectat un alt "" de Stefano Boeri. Turnul este construit pe modelul din Milano și va fi utilizat drept
Bosco Verticale () [Corola-website/Science/336609_a_337938]
-
index GRAU - 1RL128. Radioaltimetrul PRV-9A a trecut, în anul 1962, testele de stat în compunerea radiotelemetrului ”Bronia” în poligonul Donguz și fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
fost introdus în înzestrare. Producția s-a realizat la Uzina Electromecanică din Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
Lianozov. Radioaltimetrul PRV-9 este specializat pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, în special, din Apărare Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Totodată a fost și este folosit pentru determinarea înălțimii în compunerea subunităților, specializate pentru descoperirea mijloacelor aeriene ce evoluează la înălțimi mici, aparținând Trupelor Radiotehnice din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului. Deosebirea constructivă a instalației de emisie a radarului a fost folosirea modulatorului magnetic, care nu s-a folosit la nici un alt radar, nici până atunci nici după PRV-9 sau PRV-16. Renunțarea
PRV-9 () [Corola-website/Science/336621_a_337950]
-
Pirinei și Carpați, Scandinavia, Islanda, Marea Britanie și Irlanda. Crește pe stânci din mare și pe munți la altitudini de până la 2280 de metri. Mai mulți lăstari cresc din aceeași rădăcina groasă. Lăstarii pot ajunge la 5 la 35 cm în înălțime. "R. roșea" este dioica - având separat plante de sex feminin și de sex masculin. "" are de la înălțime și are mai multe tulpini cărnoase. Florile au 4 sepale și 4 petale, galben la galben verzui la culoare, uneori cu vârf roșu
Rhodiola rosea () [Corola-website/Science/336648_a_337977]
-
altitudini de până la 2280 de metri. Mai mulți lăstari cresc din aceeași rădăcina groasă. Lăstarii pot ajunge la 5 la 35 cm în înălțime. "R. roșea" este dioica - având separat plante de sex feminin și de sex masculin. "" are de la înălțime și are mai multe tulpini cărnoase. Florile au 4 sepale și 4 petale, galben la galben verzui la culoare, uneori cu vârf roșu, de aproximativ lungime, si înfloresc în timpul verii. Prima dată când "R. roșea" este descrisă a fost de
Rhodiola rosea () [Corola-website/Science/336648_a_337977]
-
schimbări structurale. Ca urmare, stilul arhitectural original a fost păstrat până astăzi. Cetatea este înconjurată pe o lungime de 1.5 kilometri de ziduri crenelate cu o grosime mai mare de 2 metri, si de 25 de turnuri, care au înălțimea de aproximativ 25 de metri. Două părți ale cetății sunt mărginite de Dunăre și de răul Jezava, desi Jezava a fost deviat acum pentru a fi mai departe de ziduri. Cea de-a treia parte avea două șanțuri adăugate la
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
defecțiunilor radioaltimetrului, asigurarea lucrului pentru unghiuri de elevație negative (până la -1,5 °). Producția radioaltimetrului PRV-16, precum familia de radioaltimetre PRV-9 a fost realizată în uzina electromecanică Lianozov (în prezent OAO LEMZ) din Moscova. (SA ”Actaris”). Radioaltimetrul este destinat pentru determinarea înălțimii mijloacelor aeriene de zbor după datele indicate de un radiotelemetru sau sistemele automatizate de conducere. Radioaltimetrul PRV-16 poate lucra în complex cu orice stație de radiolocație de observare circulară și în sistemele automatizate ”Vozduh-1M” și ”Vozduh-1M”. Radioaltimetrul PRV-16A poate lucra
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
poate lucra în aceleași sisteme ca și PRV-16. Radioaltimetrul PRV-16B este destinat pentru lucrul în complex cu radiotelemetrul P-40A (P-40 ”Bronia”). Radioaltimetrul este un radar mobil care lucrează în impulsuri, în gama centimetrică, protejat la bruiaj, destinat pentru măsurarea înălțimii de zbor a țintelor, descoperite de către radiotelemetrele cu care el se poate conjuga. Sistemul activ al radioaltimetrului asigură formarea în spațiu a unei caracteristici de directivitate a antenei sub forma unui fascicul îngust în plan vertical (1 °) și mai larg
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Staffordshire au fost izolați la fel ca parașitiști. Aproximativ 150 de miliari britanici au reușit să se retragă până la mijlocul zilei. Batalionul al 11-lea de parașutiști, care nu fusese implicat până atunci în lupte grele, a încercat să cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
11-lea de parașutiști, care nu fusese implicat până atunci în lupte grele, a încercat să cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
parașutiști programată să decoleze a rămas la sol. Decolarea cu întârziere avea să aducă mari probleme planoarelor la aterizare. La nord de calea ferată, Batalioanele 156 și 10 de parașutiști au atacat liniile germane într-o încercare de cucerire a înălțimilor împădurite de la nord de Oosterbeek. Atacurile ambelor batalioane au fost oprite în fața pozițiilor bine apărate ale germanilor, iar în acea după amiază britanicii nu avansaseră mult mai departe de pozițiile inițiale de start. Urquhart, dându-și seama că trebuie să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nou plan de retragere a Diviziei I. În Oosterbeek, situația devenea de-a dreptul disperată. Hackett fusese rănit în acea dimineață și fusese nevoit să predea comanda din zona de est. RAF a încercat să asigure sprijinul aerian la joasă înălțime a zonei ocupate de aliați, dar situația pe teren se deteriora neîncetat, pierderile cauzate de bombardamentele de artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
noteze că „de departe, cea mai mare greșeală a fost lipsa de prioritate acordată cuceririi podului de la Nijmegen” și că este de neînțeles de ce Browning i-a ordonat generalului James M. Gavin, comandantul Diviziei a 82-a aeropurtate să cucerească înălțimile Groesbeek mai înainte asigurarea controlului asupra podului Nijmegen.Pe de altă parte, istoricul mlitar britanic Martin Middlebrook consideră că acest ultim fapt nu este decât una dintre multele slăbiciuni ale planului operațiunii. Robert Kershaw, în cadrul analizei făcute din perspectiva germanilor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
realizarea unui nou pod. Construcția a început în 1975 și s-a încheiat în 1981, an în care noul pod hobanat peste Meusa Nouă a și fost inaugurat. Hobanele sunt susținute de două pile metalice de circa 50 de metri înălțime, vopsite în culoarea roșie. Rampele de urcare pe pod nu sunt drepte, ca o extensie directă a acestuia, ci fac fiecare câte o curbă strânsă la un unghi de 90 Inițial, podul trebuia să lege direct Bulevardul Maas din partea de
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
se afla gara de cale ferată Rotterdam Maas. După inundațiile din 1953, în zonă au fost construite diguri de protecție mai înalte. Cel mai înalt dig a devenit Bulevardul Maas, care a depășit fostul dig de est. Bulevardul Maas respectă înălțimea minimă admisibiă a digurilor din Olanda, iar în 1964 a fost deschis traficului auto. Calea de rulare pentru autovehicule are două 2 benzi pe fiecare sens. În partea dinspre râul Meusa se află și o pistă pentru biciclete. Între Bulevardul
Bulevardul Maas (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336733_a_338062]
-
italieni hotărăsc să construiască pentru comunitatea romano-catolică o catedrală în "Maidan al Jazair" sau "Piața Algeriană" din Tripoli. Catedrala a fost finalizată în anul 1928, cu sprijinul arhitectului Saffo Panteri, ce a proiectat clădirea în stil romanic. Locașul avea o înălțime totală de 46 de metri și o clopotniță construită într-un stil specific bisericilor venețiene. Ca vechime, catedrala a fost al doilea locaș catolic construit în Tripoli, primul fiind "Biserica Santa Maria degli Angeli", construită în anul 1870 de către comunitatea
Moscheea Maidan al Jazair () [Corola-website/Science/336844_a_338173]
-
fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului. Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni. Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate. Coloana piroclastică s-a înălțat la peste 27 km înălțime, iar vasele ancorate la circa 20 km de vulcan au fost „bombardate” cu bucăți incandescente de rocă. Explozia a provocat un puternic val tsunami ce a lovit 150 de orașe și a produs peste 30.000 de victime. Înălțimea valurilor
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
km înălțime, iar vasele ancorate la circa 20 km de vulcan au fost „bombardate” cu bucăți incandescente de rocă. Explozia a provocat un puternic val tsunami ce a lovit 150 de orașe și a produs peste 30.000 de victime. Înălțimea valurilor a atins chiar și 40 m. Cele mai mari valuri au fost mai înalte decât cel din ziua de 26 decembrie 2004, deși nu au parcurs distanțe la fel de mari. Dezastrul a decimat practic populația de pe țărmurile strâmtorii Sondelor și
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
răsărit din mare un con vulcanic - Anak Krakatau („Fiul lui Krakatoa”). De atunci noul vulcan și-a continuat neîntrerupt activitatea, insula continuând să se extindă cu 13 cm pe săptămână, ajungând la un diametru de aprox. 4 km și o înălțime de 200 m. Cercetătorii au descoperit că apele din jurul insulei sunt complet lipsite de viață. Conform datelor consemnate de autoritățile coloniale olandeze care administrau pe atunci arhipelagul indonezian, numărul de victime înregistrate imediat după erupții a fost de 36.417
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
Prin contrast, fortificațiile bastionare erau formate din structuri plate, cu mai multe bastioane, proiectate să se apere reciproc, și înconjurate de șanțuri inundabile. Pentru a contracara efectul ghiulelelor zidurile erau mai joase și mai groase. Pentru a compensa scăderea în înălțime șanțurile au fost adâncite, infanteria atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]