35,725 matches
-
În 1857 a fost înființat primul ștrand marin. Acesta a fost primul de acest fel din Europa și, în curând, ștrandurile marine au fost denumite "Lido", un sinonim pentru plaja stațiunii. Succesul plajei de la Lido și fascinația Veneției aflate în apropiere au făcut stațiunea Lido faimoasă în întreaga lume. Lido a fost, de asemenea, renumit pentru bordelurile sale în prima jumătate a secolului al XX-lea. Facilitățile majore de plajă, hotelurile și vilele private de vară au rămas inima unei insule
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
turnul clopotnița al Bazilicii Sfanțul Marcu din Veneția (Italia), situat în Piață Sân Marco. Este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale orașului. Turnul are 98,6 metri înălțime și stă singur într-un colț al Piaței Sân Marco, în apropiere de partea din față a bazilicii. Are o formă simplă, în majoritate din cărămidă cu caneluri pătrate, cu o lățime de 12 metri, peste care este o loggie unde se află încăperea clopotelor, unde se află cinci clopote. Încăperea clopotelor
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea vieții monahale a avut loc în anul 1109 odată cu sosirea călugăritelor benedictine care au rămas acolo până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Călugăritele proveneau de la mânăstirile
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
mari ale interiorului bisericii. Acestea au fost concepute de Tiepolo, dar pictate cu ajutorul asistenților, deși evident bine controlați de maestru deoarece este imposibil să i se atribuie vreuna dintre ele unei alte mâini. Una dintre picturile monocrome de pe tavan, în apropiere de altarul principal, îl arată pe Sf. Dominic, în genunchi, binecuvântând un călugăr dominican. Lorenzetti sugerează că acesta ar putea fi Fra Paolo, dominicanul care a fost în mare măsură responsabil pentru construirea bisericii. Picturile de pe tavan se văd cel
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
pruncul pe un teren aurit. Aceasta a fost realizată de Stefano di Sant'Agnese și se crede că ar data din 1375-1380. Provine probabil de la fosta biserică a Sf. Agneza (artistul era un enoriaș al acesteia), care se afla în apropiere și este un exemplu de stil gotic internațional. Biserica Sf. Agneza a fost desființată în 1810. Altarul principal se află în vârful celor cinci trepte sub un baldachin arhitectural susținut de coloane, sub cupolă. Altarul este realizat în stil rococo
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
pe uliți, precupeți. "Muntenimea de Mijloc" era tăiată de două axe principale: "Șleahul Botoșanilor" (actuala stradă Lascăr Catargiu) și "Ulița Podul Verde", „pavată” cu bușteni de stejar (actualul Bulevard Carol I - numit de localnici Bulevardul Copou). În jurul anului 1680, în apropiere de Biserica Banu, meșteșugarii și negustorii mahalalei "Muntenimea de Sus" au construit o biserică din piatră și cărămidă, cu hramul „Sf. Parascheva”. Documentele vremii atestă că în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea evreii s-au stabilit cu
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
care trăiește muscarul sur este foarte divers, pasărea fiind mai ales legată de arbori. La nordul Europei, muscarul sur adesea poate fi văzut în pădurile incendiate sau în pădurile de molid și pin, uneori, prin păduri dese, dar întotdeauna în apropierea marginilor de pădure și a poienilor, unde păsările vânează insecte. În zona de mijloc a Europei această pasăre poate fi găsită în orice pădure rară sau în apropiere de poieni, în parcuri, grădini, localități, inclusiv în marile orașe. În stepă
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
pădurile de molid și pin, uneori, prin păduri dese, dar întotdeauna în apropierea marginilor de pădure și a poienilor, unde păsările vânează insecte. În zona de mijloc a Europei această pasăre poate fi găsită în orice pădure rară sau în apropiere de poieni, în parcuri, grădini, localități, inclusiv în marile orașe. În stepă și silvostepă adesea este găsită în vâlcele împădurite. La sud, de-a lungul râului Ural și în stepele din zona Mării Caspice, pasărea cuibărește în locuri neîmpădurite pe
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
în vâlcele împădurite. La sud, de-a lungul râului Ural și în stepele din zona Mării Caspice, pasărea cuibărește în locuri neîmpădurite pe câmpuri deschise și se mulțumește cu adăpostul tufelor mici de pelin. Muscarul sur nu se teme de apropierea oamenilor și adesea cuibărește în case. Un caz interesant a fost observat în cazul unei perechi de muscar, care a cuibărit 2 ani consecutiv într-unul dintre pasajele din centrul Moscovei. Păsările zburau în interior printr-un geam spart de pe
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
a fost un oraș antic în perioada elenistică, parțiană și romană construit în apropierea râului Eufrat. Este poziționat lângă satul numit Salhiyé din Siria. este o locațe extrem de importantă din punct de vedere arheologic. Locul a fost abandonat după cucerirea din anii 256-257 și nu s-a mai construit nimic deasupra lui. Aici s-
Dura-Europos () [Corola-website/Science/330016_a_331345]
-
Bistreț este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în județul Dolj, pe teritoriile administrative ale comunelor Bistreț și Cârna. Aria naturală se află în extremitatea central-sudică a județului Dolj (în Lunca Dunării), în imediata apropiere de drumul național DN55A, care leagă orașul Bechet de Calafat. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a
Bistreț (sit SPA) () [Corola-website/Science/330025_a_331354]
-
în arealul zonei protejate. Acesta este situat în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Bucșani. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Dâmbovița, pe teritoriul nord-estic al satului Bucșani și cel sud-vestic al localității I.L. Caragiale, în apropierea drumului național DN72, care leagă municipiul Târgoviște de Ploiești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
sezoniere, deplasându-se în cazul acesta prin apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade, plase, paragate și undițe
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în Muntenia, pe teritoriul județului Argeș. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Argeș, pe teritoriile administrative ale comunelor Albeștii de Muscel, Berevoiești și Bughea de Jos, în apropierea drumului național DN73C, care leagă municipiul Curtea de Argeș de localitatea Berevoiești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în Muntenia, pe teritoriul județului Prahova. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Prahova (aproape de limita teritorială cu județul Buzău), pe teritoriul administrativ al comunei Gura Vadului, în imediata apropiere de drumul județean DJ100H, care leagă localitatea Tohani de Jugureni. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
Stânca Tohani () [Corola-website/Science/330480_a_331809]
-
ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator și circulator) se află în partea anterioară a corpului și constituie doar aproximativ 20% din lungimea peștelui. Anusul este deplasat sub cap, adesea în apropierea gurii. Partea posterioară a corpului conține trei perechi de organe electrice (organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sachs). Coada (partea corpului aflată posterior de cavitatea abdominală) constituie aproximativ patru cincimi din lungimea totală a peștelui. Dimorfismul sexual absent
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în centrul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș. Aria naturală se află în partea vestică a județului Mureș, pe teritoriul administrativ al orașului Iernut (în sud-estul satului Lechința), în apropierea drumului național DN15, care leagă municipiul Târgu Mureș de orașul Luduș. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a
Râpa Lechința () [Corola-website/Science/330493_a_331822]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Moldovei, pe teritoriul județului Galați. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Galați, pe teritoriul administrativ al comunei Tulucești (în vestul satului omonim), în apropierea drumului național DN24D, care leagă municipiul Bârlad de satul Tulucești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Moldovei, pe teritoriul județului Galați. Aria naturală se află în partea nord-vestică a județului Galați, pe teritoriul administrativ al comunei Negrilești (în vestul satului omonim), în apropierea drumului național DN24, care leagă municipiul Tecuci de Bârlad. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
Pădurea Balta - Munteni () [Corola-website/Science/330511_a_331840]
-
de locuitori (conform estimării din 2005), dintre care 866 locuiau în reședința municipalității. Municipalitatea este străbătuta de răul , care este un afluent al râului . Economia este locală și se bazează pe creșterea vitelor și pe agricultură. Localitatea se găsește în apropierea drumului național , care conectează Arivechi cu Agua Prieta. Distanță din reședința Arivehi la granița este de 339 km. <br> <br>
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
(n. 18 decembrie 1933 - d. 12 noiembrie 2011) a fost un ihtiolog român de prestigiu internațional. Teodor Nalbant s-a născut la 18 decembrie 1933, la Constanța, în apropiere de Marea Neagră, unde a petrecut o parte din copilărie în rândul pescarilor din Delta Dunării. În 1939, familia Nalbant s-a mutat la Tulcea, unde Teodor Nalbant a început să simtă atracția Deltei. Apoi familia sa s-a mutat la
Teodor T. Nalbant () [Corola-website/Science/331045_a_332374]
-
comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sălaj. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Sălaj, pe teritoriile administrative ale comunelor: Băbeni, Ileanda, Lozna, Rus și Surduc, în imediata apropiere de drumul național DN1H, care leagă municipiul Zalău de Valea Chioarului, Maramureș. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
Transilvaniei, pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în partea central-nordică a județului Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor: Comana, Hoghiz, Homorod, Jibert, Mândră, Parau, Racoș, Șercaia, Șoarș, Ticuș și Ungra și pe cel al orașului Rupea, în imediata apropiere de drumul național DN13, care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
farinosa"), coada-iepurelui ("Sesleria coeruleans"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis"), buhai ("Listera ovata"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), iarba-viperei ("Scorzonera humilis"), pușca-dracului ("Phyteuma tetramerum"), taula ("Spiraea salicifolia"), untul-vacii ("Orchis mario"), galbinele ("Lysimachia punctata") sau orhidee albă ("Dactylorhiza sambucina") sau stupinița ("Platanthera bifolia"). În apropierea cursurilor de apă și în zonele mlăștinoase sunt întâlnite plante cu specii de roua cerului (specia "Drossera angelica"), iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioara ("Calamagrostis nejglecta"), ghințura (din speciile "Gențiana pneumonanthe" și "Gențiana ciliata"), otrățel ("Utricularia vulgaris") sau "Triaphorum latifolium". În vecinătatea
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Eliberării Naționale”, dar apropiații l-au convins să accepte, pe motiv ca altă persoană nu poate face traducerea. Începe să petreacă verile la Istanbul iar iernile la Cairo. După 1926 nu se mai reîntoarce și se stabilește la Hilvan în apropiere de Cairo. Se retrage în izolare încercând să termine traducerea Coranului, dar după 6-7 ani de muncă nu este mulțumit de rezultat și încearcă să scape de responsabilitate anulând contractul cu Directoratul pentru Afaceri Religioase. Predă manuscrisul prietenului său Yozgatli
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]