35,511 matches
-
nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume și-o istorie privite când prin ochii Penei Corcodușa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și moralizatoare, când cinic, relativizant, făcând echilibrul extremelor (v. de pildă relatările din timpul rebeliunii legionare, cu preotul ortodox care adăpostește evrei ș.a.m.d.). Personaje memorabile nu prea se decupează din peisaj (cu excepția, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei și nu mănânci, cum să
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
îngrijească cu propriile sale mâini. În sfârșit, când după ce-și îndeplinise datoria la Sfântul Mormânt, Conrad al III-lea trecu din nou prin Bizanț, el găsi iarăși aceeași primire bună. Curtea bizantină se orienta pe față către alianța germană, echilibru necesar față de ostilitatea evidentă a normanzilor din Sicilia și a francezilor din Franța. Între cele două familii suverane se pregăteau căsătorii. Henric de Austria, fratele vitreg al regelui Germaniei, se căsătorea cu o nepoată a lui Manuel și poeții curții
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
ecologică. Nici tocătoarele de gunoi nu sunt recomandate, căci ele pot crește acumularea de noroi din fosa ecologică cu până la 40%. Anumite chimicale, cum ar fi cantități mari de clor sau sare, pesticide, ierbicide, soda caustica sau combustibili pot deteriora echilibrul natural al sistemului septic, omorând bacteriile bune de descompunere, așa că nu este indicat să le arunci în chiuvetă sau closet. În plus, ele pot constitui un pericol pentru sănătate dacă ajung în pânză freatică. Toate acestea trebuie aruncate la gunoi
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
ca presiunea radiației este p=u/3 (u este densitatea de energie electromagnetică); puțin mai tarziu el a inversat argumentația, deducând legea lui Stefan din formula pentru presiune a lui Maxwell. Construcția unei funcții care, în procesul de stabilire a echilibrului între materie și radiație, să fie monoton crescătoare - și deci să poată fi considerată drept o extindere naturală a entropiei termodinamice - l-a preocupat mulți ani (începând din 1896) pe Max Planck. Soluția prezentată la sfârșit (vezi articolul despre formula
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
recentă în acest context este Radiația cosmică de fond de 3 K (de fapt 2,75 K). Aceasta este o radiație, omogenă și izotropă în primă aproximație, prezentă în întreg universul. Ea este interpretată ca provenind dintr-o radiație în echilibru termic cu materia (deci o radiație de "corp negru") în stagiile inițiale ale universului și apoi (după aglomerarea materiei în galaxii) aflată în destindere adiabatică (deci cu entropie constantă) în procesul de expansiune a universului . Ea se "răcește" atunci după
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
modificarea entropiei. Numai interacția cu un corp material - e suficient "un grăunte" - poate face entropia să crească. Un gaz are în contrast un mecanism natural - al ciocnirilor moleculare (ignorăm dificultățile teoretice) - care face ca entropia să atingă rapid starea de echilibru (de maximum al entropiei). Totuși numai prin introducerea acestui concept poate fi descrisă termodinamica unor procese zilnice, ca emisia luminii de către un bec!
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
modernă. Ea a dobândit o semnificație enormă în viața economică, socială și culturală a țării, la fel ca și cea pe care o are Podul Brooklyn în New York și în Statele Unite ale Americii. Decorațiunile sale din fier forjat, cât și echilibrul compozițional al acestora, fac din acest pod unul dintre cele mai frumoase monumente industriale ale Europei. El a devenit un simbol al progresului, al emancipării naționale din secolul al XIX-lea și o punte de legătură între Est și Vest
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
este presupusă unidimensională și este - în absența altor interacții - oscilatorie ("armonică") împrejurul centrului fix. Ca urmare a acestei mișcări, rezonatorul emite radiație și deci pierde energie, dar câștigă în același timp energie de la câmpul electromagnetic înconjurător. Intereseaza atât stările de echilibru ale oscilatorului, in care mișcarea sa este periodică și energia radiată este egală cu cea absorbită, cât și modul în care echilibrul este restabilit atunci când este perturbat. Deși modelul este foarte simplu, el este suficient pentru studiul „radiației corpului negru
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
și deci pierde energie, dar câștigă în același timp energie de la câmpul electromagnetic înconjurător. Intereseaza atât stările de echilibru ale oscilatorului, in care mișcarea sa este periodică și energia radiată este egală cu cea absorbită, cât și modul în care echilibrul este restabilit atunci când este perturbat. Deși modelul este foarte simplu, el este suficient pentru studiul „radiației corpului negru”- radiația electromagnetică având acea distribuție de intensitate după frecvențe care se stabilește atunci când este în echilibru cu materia la o temperatură dată
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
absorbită, cât și modul în care echilibrul este restabilit atunci când este perturbat. Deși modelul este foarte simplu, el este suficient pentru studiul „radiației corpului negru”- radiația electromagnetică având acea distribuție de intensitate după frecvențe care se stabilește atunci când este în echilibru cu materia la o temperatură dată. După legile lui Kirchhoff (consecințe ale principiului al doilea al termodinamicii) aceasta distributie este "universală", adică independentă de material, ceea ce Max Planck a socotit că îl îndreptățește să o studieze și folosind un material
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
legile lui Kirchhoff (consecințe ale principiului al doilea al termodinamicii) aceasta distributie este "universală", adică independentă de material, ceea ce Max Planck a socotit că îl îndreptățește să o studieze și folosind un material ipotetic format din oscilatori ("rezonatori") armonici. Studiul echilibrului și al stărilor apropiate de el se poate conduce numai cu anumite ipoteze suplimentare asupra oscilatorului și a radiației înconjurătoare; aceste ipoteze sunt și ele cuprinse în noțiunea de „rezonator al lui Planck” și vor deveni explicite in cursul articolului
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
radiației are un caracter discret. Prima dintre ele descrie evoluția în timp a energiei (judicios mediate) U a oscilatorilor cu frecvența proprie ω= 2πν în funcție de intensitatea I(ν,t) a radiației incidente ("c" este aici viteza luminii):<br>formula 1 La echilibru, energia medie este constantă, intensitatea este independentă de timp și obținem relația între energia medie a oscilatorilor și intensitatea „radiației corpului negru”:<br>formula 2 După Planck, o colecție de N astfel de rezonatori (cu aceeași frecvență proprie) poate fi privită
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de rezonatori (cu aceeași frecvență proprie) poate fi privită ca un sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
sistem termodinamic chiar în absența câmpului electromagnetic și i se poate atribui o temperatură și o entropie "S(U,N, ν)" ; de asemenea radiația electromagnetică de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul căruia entropia totala "S
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de aceeasi frecvență (în echilibru cu materia) are o entropie (vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul căruia entropia totala "S" a sistemului "oscilatori + radiație" crește cu rata:<br>formula 3 unde S este entropia ("numai" a) sistemului de rezonatori. Functia S(U,N,ν) este aici
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
vezi Entropia radiației electromagnetice). În echilibru unul cu celălalt, cele două sisteme au aceeași temperatură. Mai mult, dacă energia medie a oscilatorilor are o abatere ΔU față de valoarea ei de echilibru, atunci are loc un proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul căruia entropia totala "S" a sistemului "oscilatori + radiație" crește cu rata:<br>formula 3 unde S este entropia ("numai" a) sistemului de rezonatori. Functia S(U,N,ν) este aici necunoscută; pentru ca apropierea de echilibru să fie legată de o
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
proces ireversibil de apropiere de echilibru, în timpul căruia entropia totala "S" a sistemului "oscilatori + radiație" crește cu rata:<br>formula 3 unde S este entropia ("numai" a) sistemului de rezonatori. Functia S(U,N,ν) este aici necunoscută; pentru ca apropierea de echilibru să fie legată de o creștere a entropiei este însă suficient ca dS/ dU<0. După Planck, cele două formule (1) și (2) reprezintă tot ceea ce poate spune fizica clasică despre echilibrul materie - radiație. În acest articol sunt schițate argumentele
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
N,ν) este aici necunoscută; pentru ca apropierea de echilibru să fie legată de o creștere a entropiei este însă suficient ca dS/ dU<0. După Planck, cele două formule (1) și (2) reprezintă tot ceea ce poate spune fizica clasică despre echilibrul materie - radiație. În acest articol sunt schițate argumentele lui Max Planck pentru formulele (1) și (2), urmărind cartea lui și articolele premergătoare și imediat ulterioare stabilirii formulei sale cunoscute. Aceasta este o completare ceva mai tehnică la articolul despre Formula
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
să nu se piardă energie; există posibilitatea unor stări staționare, în care energia emisă pe unitatea de timp să fie egală cu cea absorbită? Astfel pusă, problema este prea complicată. Planck răspunde afirmativ, sub presupunerea că, în apropierea stării de echilibru, radiația este suficient de „incoerentă”. Descriem acum în detaliu această ipoteză suplimentară (a „luminii naturale”) Oscilatorul (rezonatorul) este presupus de dimensiuni mici față de lungimile de undă relevante ale radiației. Are sens să vorbim atunci despre variația în timp a câmpului
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
paralel cu axa oscilatorului; variația sa în timp poate fi reprezentată printr-o integrală Fourier, pe care o scriem, după cum e convenabil:<br>formula 20Este comod de a folosi forma complexă a integralei Fourier:<br>formula 21unde, <br>formula 22 În apropiere de echilibru, ne așteptăm ca E(t) să aibă oscilații neregulate, dar astfel incât, pe de o parte valoarea medie E într-un interval de timp suficient de lung să fie zero, dar pe de altă parte ca media lui E(t
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
implică E(ω=0)=0 Folosind reprezentarea Fourier a lui E(t) un calcul simplu arată că variația în timp a lui E(t) e dată de:<br>formula 26unde C(u) este „autocorelația semnalului E(ω)” (în limbajul comunicațiilor). Atunci când echilibrul cu materia este stabilit, deși E(t) are oscilații rapide, ne așteptăm ca media lui pe intervale de timp Δt suficient de lungi ca să conțină un număr mare de oscilații (de exemplu intervalul de timp al unei măsurători) să fie
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de "incoerență". Oscilatorii liniari pe care îi considerăm nu își modifică poziția și orientarea în spațiu. Deoarece însă nu există nici o direcție preferențială in formularea problemei, e natural să presupunem că axele lor sunt orientate izotrop, astfel incât, la stabilirea echilibrului, radiația este izotropă și "complet nepolarizată". Aceasta inseamna ca valoarea medie a lui E(t) este "independentă" de direcție. Definiția luminii naturale dată până aici folosește variația cu timpul a câmpului electric într-un singur punct. În cartea sa (1906
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
IC3), acestea sunt constrânse prin:<br>formula 37<br>formula 38 unde simbolul <> înseamnă media asupra oscilatorilor iar δ(x) este funcția lui Dirac. Această formulare este mai ușor de folosit în calcule, dar apariția funcției δ(x) poate apare nejustificată. La echilibru, câmpul electromagnetic este izotrop (vezi Legile lui Kirchhoff (radiație)); valorile medii ale pătratului câmpului electric în direcțiile axelor x,y,z sunt deci aceleași. Mai mult, în vid, ele sunt aceleași cu valorile medii ale pătratelor câmpului magnetic; energia medie
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
electromagnetice - fiecare egală cu I/2 - incoerente una cu alta, cu aceeași direcție de propagare și polarizate de-a lungul a două direcții arbitrare reciproc ortogonale din planul perpendicular pe direcția de propagare. Densitatea de energie și intensitatea radiației de echilibru sunt cantități măsurabile experimental și sunt bine reproduse de legea lui Stefan (vezi Legile de deplasare ale lui Wien). Putem estima cu ajutorul ei mărimile în joc: la 1000 K u = 0.00754 erg/cm și de aici E = 0.018
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
sus:<br>formula 46 unde semnul de complex conjugare este introdus pentru conveniență (x(t) este real!). Primii doi termeni conțin în mod liniar condițiile inițiale "x(0), dx/dt(0)".Este natural să presupunem că acestea sunt, în apropiere de echilibru, haotic distribuite și deci efectul lor mediu este 0. Calculul ultimului termen folosește expresia pentru x(t) dată mai sus și este mai lung; trebuie să folosim expresia (E) a câmpului electric și condiția de incoerență (IC2). Deoarece γ este
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]