3,653 matches
-
ei aveau o masă a lor între liliecii din grădină... Când hangiul urca cu greu treptele pivniței tăbârcind oalele pline cu vin, Eminescu, râzând, îi ieșea în întâmpinare să-l ajute, iar Creangă, mucalit, îl sfătuia: “Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Costache Luca era un întreprinzător. El a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și printre cei ce își desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gază!” Că atunci cine mai râdea? Si, la urma-urmei, de ce ai cap? Ca să gândești cu el. Nu să-l ții pe umeri ca pe un bostan, Pâcule. Mai bine spune-mi: tu îți ții făgăduiala? Sau... Dacă nu m-oi îmbăta înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cap? Ca să gândești cu el. Nu să-l ții pe umeri ca pe un bostan, Pâcule. Mai bine spune-mi: tu îți ții făgăduiala? Sau... Dacă nu m-oi îmbăta înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șleaul în mijlocul verii? Toarnă și tu ceva în ele... In timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
timp ce umplea ulcelele cu vin, crâșmarul comenta: Uite, domnule, că o coborât milităria din pod. Atenție, că o venit majuru’ bat! Numai că pâclișâtu’ ista de Pâcu nu se îmbată niciodată - a adăugat moș Dumitru. Păi cum să mă îmbăt dacă eu nu beau? Eu doar gust băutura sau, cum se spune, beau cu lampa mică - a precizat Pâcu, gustând demonstrativ din ulcica cu vin. Poate ți-o venit mintea la cap și ne spui și nouă povestea ceea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un pahar plin. Alături, unu' gol, pentru cazul că nu i-i sete". Asta cînd nu împărtășea cineva adevărata rețetă a unui șiș kebab sau secretul cel mare: pe care străduță din Mangalia se vindea bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o șea, și-am 'pus poiestea-așa!... 2 ani și 5 luni Despre timp, la doi ani și jumătate ...Eu nu v'eau să t'eacă timpul!... Știu cum să facem ca să nu mai t'eacă timpul și bunica să nu îmbăt'ânească! Cum? Să-i spui bunicii să închidă bine toate fe'est'ele și toate ușile de la casa ei, și atunci timpul n-o să mai t'eacă pe la ea!... aproximativ 2 ani și 6 luni Ce făceam eu în burtică
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
alte porecle. În satul meu, bogat populat, erau mulți oameni individualizați prin poreclele ce aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea barbișon, Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui alături și zborul harnic al albinelor de curând trezite și ele din hibernare, cu zvonul zumzetului lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dat? Își aduse brusc aminte de ziua în care ajunsese acasă cu nervii întinși la maximum (o altă editură, a câta oare?, îi transmisese că era mai bine să se apuce de altă meserie), intrase în sufragerie dorind să se îmbete ca un porc și să înjure societatea de consum, apoi dăduse peste Lucia, întinsă pe jos, plină de sânge și albă ca varul. Abia după ce sunase la salvare îi simțise mâinile pe spate și realizase farsa aiuritoare. Sângele avea gust
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai spus. Poți să omori oricând vrei pe cineva, scrii și gata, poliția nu vine la ușă, victimele nu sunt niciodată date dispărute de familiile lor. Nici nu există familiile lor. Tu pricepi că este foarte posibil să te fi îmbătat ca un porc înainte de a scrie ceva și că nimic nu s-a întâmplat în realitate? Scutură capul. Poate că Magicianul a pus punctul acolo unde trebuie. Mulțumesc, domnule! În câteva secunde vom rezolva totul. Geamantanul acela, dacă este doar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceasornic? Se discută despre mișcarea lor. Când sunt nemișcate nu e bine. Dar atunci când le vezi că merg, iar pe urmă te uiți și realizezi că minutele nu au trecut, nu mai e bine deloc, e chiar rău. - Te-ai îmbătat. - Ești porc. Pot să beau o zi întreagă și nu am nici pe dracu`. Torn în mine cu o plăcere teribilă, poate că Lucia are dreptate, o cură de dezintoxicare nu mi-ar strica. Dar, până atunci, nu te comporta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
detectiv abil care să dea de capăt întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza la tejghea, se îmbăta și pleca acasă cu o damă planturoasă. Punându-și răbdarea la încercare, stătuse câteva minute bune și ronțăise o lamă de gumă, gândindu-se la următoarea mutare de pe tablă. Guma avea un gust puternic (artificial, totuși) de căpșune, iar în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
împotriva ta). Iar pe urmă, mai târziu, dar nu vă pot spune ora cu precizie, domnul scriitor a ieșit în curte, în ploaie, și vorbea singur. - Obișnuiește să vorbească singur, atunci când iese în curte? - Doar atunci când bea. Iar atunci când se îmbată - totuși, fiecare are acest drept, în casa lui, nu?, însă dânsul are tendința de a exagera, dacă-mi permiteți o părere personală - iese în curte și strigă. O strigă pe ea. Cu patimă, acesta este termenul cel mai potrivit. - Pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi trebuit să fie fanta. Cheia intră. O întoarse spre dreapta. O dată. De două ori. Gata cu visul, revenim la normalitate, nu mai beau decât lapte. Deși, la ce prostii bagă ăștia în el, n-ar fi exclus să te îmbeți. He, he, cum ar fi o mahmureală după o beție cu lapte pasteurizat?! Ușa se deschise. Un ofițer îi urlă să sară în tranșee și îi aruncă o armă. - Dobitocule, suntem atacați, unde-i fost? Curtea Marțială te mănâncă dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
club sau, mai rău, de ideea Încă și mai ridicolă de a Îngheța bocnă În Times Square. Adusesem fiecare câte o sticlă de băutură - nu prea otrăvitoare - iar ea ne confecționase trompețele din carton și coifuri lucioase, și ne-am Îmbătat criță, fericiți, și am toastat În cinstea Anului Nou cocoțați pe acoperișul ei cu vedere spre Harlem. Deși de băut băusemrăm cu toții, după ce toți ceilalți au plecat Lily se vădise a fi singura beată turtă. Vomitase deja de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peretele meu - iar a doua oară, ca să Își ceară sincer iertare și ca să-mi spună că mă iubește și că sunt cea mai bună prietenă pe care și-ar putea-o dori vreo fată. Că doar asta făceau prietenele: se Îmbătau Împreună și făceau chestii trăsnite și aveau grijă una de cealaltă, nu? Sau toate astea trebuiau să se petreacă doar la petrecerile din timpul facultății, ca un fel de ritualuri de maturizare cu loc și timp strict stabilite? Alex insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ce? De ce nu m‑ai sunat? — O, Andy, nu mai contează. Zău că n‑a fost așa de rău, vorbesc serios. Nu‑mi vine să cred ce proastă am fost și, crede‑mă, n‑am de gând să mă mai Îmbăt În halul ăsta. Nu merită. — De ce? De ce nu m‑ai sunat? Am fost acasă toată noaptea. — N‑are importanță, zău. N‑am sunat pentru că m‑am gândit că ori ești la muncă, ori ești foarte obosită și nu am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a agățat aseară la Au Bar - Întreabă pe oricine, or să‑ți spună că așa e. M‑a implorat să vin cu ea. — Nu mă Îndoiesc, a continuat Alex liniștitor. Când vrea, e o fată foarte prietenoasă, dar uneori se Îmbată prea tare ca să mai știe ce face. Așa că, În calitate de prieten al ei, va trebui să te rog să pleci acum. Ticălosul și‑a stins țigara și și‑a săltat cu un gest teatral brațele În aer, prefăcându‑se că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
doar să așteptăm ca Lily să Își revină. Când vii acasă? — Poftim? Încercam Încă să mă obișnuiesc cu ideea că Lily „se vedea“ cu un tip pe care crezusem Întotdeauna că Îl urăște și că era În comă pentru că se Îmbătase cu el. — Am Întrebat când vii acasă. Eu am tăcut o clipă, așa că a continuat: — Pentru că vii acasă, nu? Doar n‑ai de gând să rămâi acolo În timp ce prietena cea mai bună pe care o ai pe lumea asta zace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om ca toți oamenii!!! În clipele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai mare durere posibilă, pot spune chiar că o depășește pe aceea pentru Petre. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]