3,716 matches
-
acasă, prin telefon, de la Satu Mare, că venim toți, că să știe că vin, că nu mă duc În domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns la părinți... Săracii... Tata așa mi s-o părut că Încă se ținea bine, da’ mama tare Îmbătrânise. Când m-a arestat era o femeie voinică, frumoasă, acuma era o bătrânică mică și să vedea pe față că era distrusă, că tare mult o plâns În cei zece ani. Apoi, acolo am aflat de soțul meu c-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de beton... I-am urmat sfaturile... Și În loc să-mi deie o saltea, mi-o dat un sfert, că mi-o ajuns numa’ pân’ aci salteaua, restul tot am fost pe beton... Și eu mai aștept acuma sănătate. Deja organismul e Îmbătrânit și nu luptă cum trebuie, și ăsta e rezultatul. No, și-am stat de dimineața de la 5 până seara la 10 cu stomacul pe colțul de la masă... Și am stat vreo săptămână și ceva. Dar ăsta Îmi zice: „Eu vorbesc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stație, două. Cînd m-am trezit, băncile se umpluseră de călători care tăceau privindu-mă respectuos și compătimitor. Afară se înserase de-a binelea. Cînd am aprins țigara, la lumina flăcării, mi-am zărit chipul în geam. Ce tristă revelație: îmbătrînisem! *E mult mai greu, se pare, să formulezi condoleanțe decît să-i spui orice altceva unei persoane. Unii din cei cu care m-am întîlnit după revenirea la Bacău mi-au adresat, direct sau la telefon, niște fraze ca la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
influențat pozitiv comportamentul. Am în minte exemplul consătenilor mei: față de cum erau în urmă cu două decenii (arțăgoși, bătăuși, sălbatici cu animalele și cu copiii), au devenit, cert, mai știutori de lege, mai umani. Poate fiindcă generația celor violenți a îmbătrînit, s-a domolit natural; poate, de asemenea, fiindcă s-a ridicat între timp o generație cu mai multă școală. Chestiunea trebuie totuși pusă și altfel: cei mai buni dintre noi ating înălțimea de gîndire și subtilitatea lui Maiorescu, Eminescu, Caragiale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cele ce se întîmplă, l-am întrebat dacă mi se pare doar că discut cu dînsul. „Nu, - m-a asigurat - totul e aievea!” *Venită în vacanță, Roxana mi-a povestit, hohotind, că „nenea Jean” refuză să admită că a îmbătrînit. „Nu mă simt în nici într-un fel bătrîn”, susține el. La rîndul ei, „tanti Nina” declară că nu se dă pe una de douăzeci de ani! „Dacă m aș despărți de Jean, mi-aș găsi imediat bărbat tînăr”, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu se jenează să repete atît de des banalități ideologice, să apese pe noțiuni în care aproape nimeni nu mai crede. Tot ce face se opune la tot ce spune. Chiar și faptul de a ține cuvîntare după cuvîntare. A îmbătrînit fără să învețe nimic despre omul concret, el care ne îndeamnă să învățăm continuu, să asimilăm tot ce știința mondială are mai bun etc. *Material, am căzut sub limita decenței. De mai bine de cinci ani casa mea (după criteriile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tipărită, sau va rămâne În stadiul actual? N-aș vrea să vă dau prea mult de lucru. Pentru toate vă mulțumesc din suflet și vă doresc cu cea mai mare sinceritate, să vă puteți realiza dorințele! Noi, deocamdată sănătoși, dar Îmbătrânim... și ne pare rău! De la legea naturii nu ne putem sustrage nimeni. Uitam să vă Întreb dacă pentru fotografierea lucrărilor găsite la fiica avocatului Gavrilescu, n-ar trebui să suport eu cheltuielile. Mă voi achita imediat ce-mi scrieți la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și astăzi tot greoi au rămas. De aceea m-am hotărât să „umplu” paginile și să mai rup din drepturile, prea mari, ale uitării. Scrieți-mi mult, ce faceți, la ce lucrați, pentru mine oamenii vii nu mă lasă să Îmbătrânesc prea mult. Ce face prețuitul domn Severin? Spuneții să nu mă menajeze dacă revista dânsului va scrie despre cărțile mele. Ce știți de cei de la Fălticeni? Sărut mâna doamnei dv. și vă Îmbrățișez! Ion Olteanu 678 6 București, 25 iul.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și noi vă dorim Dv., precum și la Întreaga familie, să trăiți ani mulți și fericiți, cu multă și deplină sănătate, noroc și bucurie și mulțămire bună. și Bunul Dumnezeu să vă ferească de tot ce-i rău și greu. Am Îmbătrânit, că am 89 anișori și 3 luni. Îs 74 de ani de când am intrat În șc. norm. În cl. I, 100 de elevi, din care am absolvit acum 68 de ani 56 de elevi și 44 eliminați. Din cei 56
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ne jucăm, copii!”, se aude un glas din stradă. O să ne mai jucăm vreodată? O partidă de ping-pong cu fantomele, cu fosta tinerețe, cu bolile. Dublu-mixt. A Început să plouă. Nu se mai pot scrie decât poezii, iar poeziile au Îmbătrânit și ele și nu mai sunt În stare să se scrie. Cum să le ajuți? Vă iubesc foarte mult. Vă iubim foarte mult. Există pentru noi un loc fericit? Iulia ș2ț (19881) Dragă Cella și dragii noștri, salutări Întârziate cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
justifică și premiul acordat astăzi poetului israelian de limbă română Eran Sela. Să-l omagiem pe sărbătorit cu gratitudinea datorată admirației și afecțiunii pe care ni le-a inspirat. Ca un deja bătrân „jurat” al unei prietenii care refuză să Îmbătrânească, Îmi Îngădui să fiu părtaș la bucuria sa și la bucuria dumneavoastră. La bucuria noastră, a tuturor. New York, 6 iulie 2001 (Textul a fost citit, În numele autorului, la festivitatea decernării Premiului Fundoianu, În 2001, la Tel Aviv, și a apărut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care nu reușise regimul să-i încovoie și sufereau în tăcere și demnitate inegalabilă: Primul, care îi apare, asemeni unui uriaș neputincios cu brațele tăiate, dar cu ochii scânteind de lumină și credință, este poetul eternei tinereți legionare, Radu Gyr, îmbătrânit de boli (hemofilie, prolaps cu sângerări permanente, TBC pulmonar cu caverne, grave tulburări hepatice, renale și câte altele) de greul temniței abia putând să pășească, de ani și ani între viață și moarte. Colonelul Crăciun spre a-l păstra pentru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
creștină. Capitolul XI DUPĂ ELIBERARE PÂNĂ LA 29 OCTOMBRIE 1968 în ziua de 31 iulie 1964 se eliberează și Nicolae Petrașcu cu ultimul lot de legionari cu biletul de eliberare nr. 5948/1964. (Anexa 11.1.) Era bolnav, foarte bolnav și îmbătrânit înainte de vreme. Ajuns acasă în strada Croitorilor nr. 8 Sibiu, împreună cu Mitu Banea, cumnatul lui, fiul Horia ne dă o imagine plastică dureroasă, de modul cum se prezentau acești doi bărbați falnici ai familiei: „două grămezi de gunoaie”. Slabi, îmbrăcați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
domenii. Există o tendință de globalizare culturală, dar apetitul sexual nu scade. Atinge punctul culminant și aș zice că atunci se comportă precum câinele lui Pavlov. Oricum, își urmează cursul. Cred că în cazul meu vârsta își spune cuvântul. Am îmbătrânit. Mi-am alungat amintirile legate de femei dolofane, am plătit consumația și am ieșit din restaurant. Am intrat în cea mai apropiată bibliotecă și am întrebat-o pe domnișoara cea subțirică și cu păr lung de la secția de împrumut: — Aveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
al orașului? Umbra a fost îngropată împreună cu ceea ce mai rămăsese din sufletul meu. Tu susții că sufletul nostru e ca vântul, dar eu sunt de părere că noi suntem ca vântul. Trecem prin lume fără să știm nimic. Nici nu îmbătrânim, nici nu murim. — Ți-ai întâlnit umbra înainte de a muri? A clătinat din cap de câteva ori. — Nu, n-am întâlnit-o. Nu cred că aveam vreun motiv s-o întâlnesc. Ne despărțisem de mult și nu mai aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru nici una nu însemni nimic. — Doar nu-ți imaginezi că mă preocupă tot timpul așa ceva! am protestat eu. — Tot aia e. Poate avea dreptate. Asemenea fete n-aveau cum să mă îmbrățișeze din tot sufletul. Și nici eu pe ele. Îmbătrâneam și rămâneam singur. Ca un castravete-de-mare. Mergând cu gândurile aiurea în urma ei, n-am observat că s-a oprit și iar m-am ciocnit de spatele ei moale. — Scuză-mă! Șșșșș! făcu ea apucându-mă de piept. Parcă am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătrân decât prima oară. Pielea îi era zbârcită, părul ca un tufiș crescut într-un loc neașteptat, fața acoperită pe alocuri cu pete maronii. Așa cum îl vedeam acum, nu era decât un bătrân obosit. Până și oamenii de știință geniali îmbătrânesc și mor. La revedere! l-am salutat eu. Am coborât pe funie până la suprafața apei. Am luat-o eu înainte și am semnalizat cu lanterna când am ajuns. Nu pot spune că-mi făcea plăcere să înot în bezna aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bineînțeles. Pielea ei albă mi-a stârnit amintiri din vremea lui Jimi Hendrix, Cream, Beatles, Otis Redding. Am încercat să fredonez I Go to Pieces cântată de Peter and Gordon. Grozavă melodie! Mult mai buni decât Duran Duran. Semn că îmbătrâneam. Adică melodia a fost în vogă cu douăzeci de ani în urmă. Cine naiba se gândea atunci că vor apărea ciorapii-chilot? — De ce fredonezi? — Așa mi-a venit. — Ce melodie era? I-am spus cum se numea, dar am adăugat: — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jignesc, nu se ceartă. Toți sunt egali. Nimeni nu bârfește, nimeni nu fură. Toată lumea muncește de dragul muncii. Nu există gelozie și invidie, văicăreli și îngrijorări. — Ai uitat să menționezi faptul că nu există bani, proprietăți, procese. Nici măcar spitale. Nimeni nu îmbătrânește și nu moare. Aici nu se cunoaște teama de moarte, preciză Umbra. — Deci, consideri că am suficiente motive să nu mai vreau să părăsesc acest oraș? — Da, zise Umbra, scoțându-și o mână de sub pătură și atingându-și cu vârful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
râvnesc la nimic. Trăiesc liniștiți. Dar știi de ce? Pentru că nu mai au suflete. Știu asta. — Pentru că nu mai au suflete, nu mai au nici noțiunea timpului. Mintea lor e tabula rasa. Trăiesc pe vecie. Ți-am mai spus, nimeni nu îmbătrânește, nimeni nu moare. Nu ți se cere decât să renunți la umbră și să o privești cum i se termină zilele. Dacă umbra moare, nu mai există nici o problemă pe lume. Dispare „spuma“ de pe suflet de parcă ar fi dată deoparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asemenea bărbat i-o fi vorbind soției, la masă, despre progresul situației revoluționare? Am renunțat să mă mai gândesc la politică și mi-am concentrat atenția doar pe Like a Rolling Stone a lui Bob Dylan, fredonând și eu melodia. Îmbătrânim cu toții. Îmi era la fel de clar lucrul acesta ca și ploaia. 34 La capătul lumii Craniile Am văzut păsările zburând peste dealul de vest acoperit de zăpadă înghețată. Apoi au dispărut din raza mea vizuală. Îmi încălzeam mâinile și picioarele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
după-amiază părăsesc orașul acesta. Încă nu știu cum și pe unde. O să-mi spună Umbra. Ne întoarcem să locuim împreună în lumea noastră. O să umblu cu Umbra după mine ca pe vremuri. O să sufăr și o să am o seamă de probleme, o să îmbătrânesc și o să mor, dar cred că aceea e lumea care mi se potrivește. Sunt convins că nu mă înțelegi. Mă privi liniștită. De fapt privea spațiul pe care-l ocupa chipul meu. — Nu-ți place Orașul? — Mi-ai spus de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te găsească nimeni. Dacă-ți revii, te culci cu mine? — Bineînțeles, dacă o să mai ai chef de mine atunci. — Vorbești serios? — Cu toată tehnologia aferentă... Cine știe câți ani vor trece până atunci! N-o să mai am nici eu șaptesprezece ani. — Oamenii îmbătrânesc chiar dacă sunt congelați. Ai grijă de tine! zise ea. — Și tu să ai grijă de tine! Mă simt ceva mai bine pentru că am reușit să vorbim. Pentru că speri în vreo posibilitate de a reveni la lumea de-aici? Încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cu intervale de ameliorare, reale sau aparente, suferă de „amețele”, își pierde cunoștința, suportă atacuri violente, unele în somn; apelează deci la doctori și doftori, se pune „în salce”, se duce la băi, la Slănic. Simțindu-se „vârstnic și greoi”, îmbătrânit înainte de vreme și apăsat de singurătate (mai ales după plecarea „Convorbirilor...” și a junimiștilor la București, în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum spune - pare a se resemna. Tema morții (și a după-morții) apare pentru prima oară într-o
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie o scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]