5,710 matches
-
În amănunt, fiecare ceas, fiecare minut al zilei, și se hotărîse ca Într-o zi, cînd o să-și Încheie anii de muncă, să se ducă și să le caute, să stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu viața lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bună și adăpost pentru căprioare și pentru alte multe vietăți de poveste. Din loc în loc, cu sunet cristalin, răzbesc din adânc și ies la lumină, izvoarele. Ele curg zglobii la vale, se întâlnesc unele cu altele, își dau mâna, se împletesc și fug împreună, voioase, către câmpie, sub forma unor ape din ce în ce mai mari. Munții înalți poartă numele de Munții Carpați. Spinările lor, puternice, stâncoase, nu opresc trecerea oamenilor dintr-o parte într-alta a Țării. Un înțelept care i-a străbătut
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și cerul de deasupra Țării lui Verde Împărat înainte de venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui melc. Sunt însă destul de lungi și grele, motiv pentru care s-au îndoit în jos, ca două paranteze. Poartă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
este comunitatea creștină, iar preotul este capabil de aceasta fiind educat să trateze realitatea misterului. Cuvântul, adevărurile de credință, experiența întâlnirii cu Dumnezeu în sacramente și în special în administrarea Sfintei Euharistii cer preotului exercitarea unui discurs, care să fie împletit cu un vocabular umanistic și creștin și condus de motivații deosebit de profunde: „membrul unui trup, oricare ar fi trupul său și funcția sa specifică, este sensibil față de ceea ce ating celelalte membre, și este lovit de tot ceea ce paralizează, îngreunează, rănește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu un sentiment de ușurare. Se așeză în fața lui. Trăsăturile feței îi erau drepte și frumoase, ca ale unei statui grecești, deși avea bărbia solidă și proeminentă. Umerii nu erau drepți, ci cocîrjați, împinși în față. Părul castaniu îi era împletit lejer într-o coadă groasă, care-i atîrna pe sînul stîng. își plimba degetele peste ea, mîngîindu-o. Și tu detești locul ăsta? îl întrebă ea din senin. — Da. — Ce detești cel mai mult? Lanark se gîndi. — Manierele personalului. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
naștere începură să se contopească. Traversa dealul din parc, cînd auzi o palsație muzicală venind din cer. Cinci lebede zburau pe deasupra lui într-un stol în formă de V, iar aripile care se băteau zgomotos și gîturile lor gîgîitoare se împleteau într-o unică melodie. Coborîndu-și picioarele, dispărură din peisaj după copacii care ascundeau lacul pentru bărci. Zilele următoare strînse bucățele de pîine și le aruncă în lac în drum spre școală. într-o dimineață, văzu ceva care-l reținu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întoarse și se duse în partea cealaltă a unei coloane, cu picioarele goale pe piatra rece. Se opri și privi plafonul. Nervurile arcuite se împreunau într-o cheie ornamentală, iar pe una se vedea o pereche de șerpi mici, împletiți pe fruntea unui craniu vesel, care rînjea din mijlocul unei cununi de trandafiri. Alături, pe boltă, cineva scrisese cu creionul: Dumnezeu=Dragoste=Bani=Căcat — Ei bine, se pare că totu-i în regulă, zise Ritchie-Smollet cu voce tare. Lanark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a ultimelor zile și, cum în pachet nu se aflau pantofi, și-a păstrat încălțămintea de papură împletită de mine ca să-i ferească tălpile de înțepături. Eu mi-am pus pantalonii albaștri dăruiți de domnul Sima, cămașa cu jabou și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stau lângă ea, s-o țin strâns de mână. Am început să alerg. Acasă, nu mergea liftul. Am urcat scările în goană. Pe coridor m-am oprit să respir. Gâfâiam. Petru plecase, pesemne, de mult. Lumina galbenă a becului se împletea cu cenușiul zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu, adăugându-se pustiului din mine. „Zenobia“, strigam, „unde ești ?“. Mă cuprinsese panica, deși mai speram, vag, să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
duminică, deci nu se cădea să lucreze, adică să caute portmoneul cu biletul de loterie. Dacă vremea permitea, pe lacul Cișmigiu se făcea patinaj. Nu mai departe decât anul trecut o văzuse, de pe margine, pe Principesa Maria patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era teamă „să nu blutească“. Îi era teamă să nu fie văzut. Deja „dracu’ ăla de cobil“ se ținuse după el. Scoase iar portmoneul și-l privi cu atenție. Pe mijloc erau întipărite într-un cerc de piele trei litere împletite între ele: R.O.Z. Când îl deschideai dădeai de o mulțime de buzunare și buzunărașe, unele la vedere, altele tainice, îi trebuise mult timp până să le descopere pe toate. Era o adevărată bijuterie a priceperii omenești portmoneul ăsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să cânte și ei, odată cu strada, acoperindu-i cu totul pe copii, el, un bariton cu un timbru extraordinar de pur, ea, soprană, cu catifelări de o căldură greu de bănuit, când o vedeai atât de războinică. Vocile li se împletiră cu tandrețe, se uitau unul la altul de parcă nu se văzuseră de mult și, pentru prima dată în seara aceea, formau un cuplu fericit, cu gurile deschise deodată, din care țâșneau aceleași cuvinte. Costache bănui că muzica e una dintre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o țesătură socială vastă și neobișnuită pentru noi, locuitorii unui alt secol. Ei vor continua să trăiască și în Viața începe vineri, dar, ca în Ragtime a lui Doctorow sau în unele romane ale lui Pynchon, destinele lor se vor împleti aici cu ale unor ființe imaginare, cu nimic mai puțin vii și interesante. Căci, după ce și-a făcut mâna desenând minuțioase decoruri de epocă, autoarea a trecut hotărât la roman, la roman adevărat, cu o structură epică serioasă și complexă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de grâu. Scara pentru ce e, Omar? întrebă Isabelle. Când ajungi în mijloc, te urci și vezi totul de sus, mai prinzi suflu, îți faci planul de mers mai departe, știi cum să nu te încurci... Godun, la-nceput, se-mpletise vreo două ore pân’ la ieșire. Apăruse nervos, nădușit: — Sfinte Sisoe, să le spunem curioșilor să-și ia hrană și apă... Nu crezuse că simple tunele de ierburi răsucite pe piatră vor aduce atâția zeloși. Toți voiau să găsească secretul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și nici tonomate pentru fotografii. E un târg de pe vremea mea. Un cerșetor cu acordeonul, care stătea pe pământ, i se împleti în picioare și, când se aplecă să îi lase un ban în poală, văzu lângă el o nomadă balucci, desenând o Khorshid Khanum 1 într-o farfurie de lut. — Unde sunt aici, domnule? îl întrebase pe unul dintre bărbații care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de păianjen, simbolizând formă de legătură, cu virtuți secrete sau magice. Coarda de argint din mijlocul mâinii desemnează calea sacră a concentrării prin meditație, frânghia înnodată indicând numele de om ori de individ, la egipteni; la greci, un personaj simbolic împletește o funie, pe care o înghite o măgăriță, pe măsura împletirii, de fapt, este osânda veșnică, impusă cuplului păcătos. În mâna zeiței Fortuna sau a Parcelor, frânghia sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un senin se desfășoară Ce-a lui stele mari și albe peste ele le presară. 495Și la margine de codru ei aprind o focărie Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calul și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori de aur și de diamante, Din cărți o soață - a ei îi sta să-i spună 340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. Când floarea-i căzu-n poală - ea nebună O sărută, svîrlind pe celelante Și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-adună și tot crește, Se trezește -n mândru lac Iar copacii umbră-i fac. Iar stejari din mal în mal Pe de-asupră-i se prăval, Vârfuri sprijin de o laltă Și îmi fac o boltă naltă, De vârfuri ce se-mpletesc Și în umbră stăpânesc, 98 {EminescuOpVI 99} Și în vecinică răcoare Undele scânteietoare. Dintr-un mal la celalalt A căzut un trunchiu înnalt, Mi-a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și lungă părea un nor de raze și umbre, iar părul ei de aur era împletit în cozi lăsate pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le iei cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi arătat viața alături de bătrâna micuță care se învîrtea plină de grație prin încăpere. Și-o amintea tânără, foarte tânără de 18 sau 19 ani cu fruntea boltită, senină și ochi limpezi, pieptănată cuminte cu părul adus după urechi și împletit într-o coadă groasă, îmbrăcată totdeauna în rochițe simple écolière, cu gulere și manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]