44,928 matches
-
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind legală și temeinică", adică decid achitarea. Nu de aceeași părere a fost Înaltă Curte, care a constatat: "Ca și argumente în susținerea vinovăției inculpaților se aduc o serie de împrejurări legate de modul în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare. Astfel, se arată că, la data semnării contractului de vânzare cumpărare, incupatul Becali George nu încheiase cu Ministerul Apărării Natrionale contractul de schimb în formă autentică, astfel că
ÎCCJ explică de ce l-a condamnat pe Becali by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/34472_a_35797]
-
forma contractului de schimb, iar dispozițiile legale incidente nu stabileau cu suficientă precizie formă pe care trebuia să o îmbrace schimbul (...) nu i se poate reproșa inculpatei, care nu are cunoștințe juridice, ca a acceptat să cumpere terenul în aceste împrejurări".
ÎCCJ explică de ce l-a condamnat pe Becali by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/34472_a_35797]
-
sa, delimitate de Memorandumul din 1892: la început, Slavici crede în posibilitatea concordiei românomaghiare, sperând că rațiunea și propriile interese îi vor determina pe maghiari să renunțe la deznaționalizarea românilor (scriitorul spune mai plastic: a „jignirii” lor în dezvoltarea națională). Împrejurările Memorandumului îl conving că această concordie nu este, din păcate, posibilă. Culmea este că tocmai politicienii și publiciștii bucureșteni care i-au creat reputația de filomaghiar au comis, în perioada 1890-1895, o mulțime de erori care au servit politicii maghiare
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
sticlă atrage atenția tuturor. Alejandra observă pesemne ceva ciudat în cuvântul acela, după cum o dovedea faptul că se aplecă spre el și-l privi scrutător. - Ai roșit, comentă ea. - Eu? întrebă Martín. Și, cum se întâmplă de obicei în asemenea împrejurări, roși și mai tare. - Ei, ce-ai pățit? stărui ea, oprinduse din ronțăit. - Nimic, ce să pățesc? Surveni un moment de tăcere, apoi Alejandra se lungi din nou pe iarbă, cu fața în sus, apucându-se să ronțăie mai departe
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Alejandra îl privi uluită că mai avea chef să și râdă. Dar, văzându-i lacrimile, înțelese că de bună seamă ceea ce auzise ea nu era râs, ci (cum susținea Bruno) acel sunet straniu pe care unele făpturi îl slobod în împrejurări cu totul neobișnuite și pe care, poate datorită caracterului precar al limbajului, ne încăpățânăm să-l etichetăm drept râs sau plâns; fiindcă e rezultatul unei combinații monstruoase de fapte îndeajuns de dureroase spre a stârni plânsul (ba chiar un plâns
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
alegerea numelui, reacția lui Sebastian față de antisemitismul, fie și incidental, al unor E. Lovinescu, Ion Barbu, Camil Petrescu, relația cu fascismul musolinian, cu hitlerismul și cu stalinismul, ca și aceea cu românitatea și cu România, astfel cum se configurează în împrejurările venirii Armatei Roșii, eveniment salutat. Cartea lui Mihai Iovănel nu este totuși una care se restrânge la „cazul Sebastian“. E o analiză din multiple unghiuri a complicaților ani ’30-’40, o critică „metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de sentimentalism și
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
de 12 ori pe zi "românismul să prospere". E oarecum indecent să vorbești de sângele pe care ești gata să-l verși pentru țară, de sacrificiul vieții tale pentru prosperitatea neamului. }ara și neamul are nevoie de tine și în împrejurări mai puțin solemne. Deocamdată ți se cere să cobori din tramvai pe scara din față, să nu scuipi pe stradă, să nu primești bacșiș, să nu te vinzi partidelor, să nu-ți treci copiii în școală prin proptele, să aduci
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
însemnare inedită a lui Eliade, datată 25 august 1946: "Toți miliardari, toți energici, amorali eroici - așa cum se cuvine la creația unei noi clase domnitoare de mâine: comunistă sau național-țărănistă. Asta va decide istoria... Vor fi stăpânii de mâine, în orice împrejurări ai României. Instinctele lor de slugă și polițiști îi împing la cucerirea puterii politice și economice. Dacă lucrurile se vor schimba, ei vor fi fanarioții noului regim "de-mocratic", așa cum au fost și favoriții ultimelor regimuri." Stranie și cutremurătoare premoniție!
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
a avut, după spusele lui însuși, relații corecte.” Numirea lui George Ivașcu la „Contemporanul” s-a datorat altor persoane, care au aderat la propunerea ce a aparținut acad. Iorgu Iordan, prezentată Secției de Știință și Cultură a CC, într-o împrejurare pe care am evocat-o în articolul G.Călinescu. Preludiul „Cronicii optimistului”- precizări necesare, în „Literatorul”, nr. 54/1februarie1994, text reprodus și în Scriitori și compozitori..., Editura Albatros, 2006, p. 175-183. G.Ivașcu, militant antifascist Personalitatea lui G.Ivașcu s-
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
și Gărzii de Fier și a condamnat solidarizarea unor intelectuali ca Nae Ionescu și Nichifor Crainic cu asasinii, prin mărturii în favoarea criminalilor și acuzații la adresa victimei. A rostit aprecieri cu substanță juridică împotriva deciziei completului de judecată. Într-o altă împrejurare, vorbind despre crimele politice ale lui Stalin și rolul nefast al procurorilor sovietici, Ivașcu s-a exprimat dur împotriva unor procurori iresponsabili și indiferenți față de adevăr, fapt ce trăda propria spaimă trăită când a auzit verdictul de „condamnare la moarte
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
politice externe a guvernului de la București,6 ce alarmează autoritățile, care recurg la măsuri punitive. Intervine Procuratura, se fac percheziții, ziarul „Iașul” este confiscat și interzis. Iată articolul: Locul nostru în Europa S’a discutat adesea în trecut, sub alte împrejurări și în alte perspective, asupra locului nostru în Europa, asupra misiunii noastre aici, asupra a ceea ce reprezentăm ca factor de civilizație în raport cu așezarea noastră geografică și cu popoarele conlocuitoare. Niciodată însă această discuție n’a fost mai actuală ca astăzi
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
independenți. Lucrurile nu stau mai bine în Federația Rusă sau în Belarus. În Iran, au încetat să emită numeroase canale de televiziune, iar ziarele independente s-au văzut suprimate, numeroși oameni din presă aflându- se după gratii sau uciși în împrejurări neelucidate. Guvernul chinez blochează, după bunul lui plac, internetul și îi arestează pe blogerii care sprijină libertatea cuvântului. În timp ce guvernul de la Havana dă semne de liberalizare a opiniei publice, în Tunisia sau în Egipt, în pofida revoluțiilor din primăvara trecută, jurnaliștilor
Jurnaliști dispăruți, jurnaliști întemnițați () [Corola-journal/Journalistic/3519_a_4844]
-
Minerva", Buc., 1987) , Șerban Cioculescu preciza că generația din care făcea parte Mircea Eliade era mai degrabă existențialistă, în timp ce a lui însuși era una intelectualistă. Și tot acolo, în dialogul intitulat Mircea Elaide - Homo duplex preciza, cu luciditatea-i caracteristică, împrejurarea că generația sa "n-a dat valori planetare ca aceea a lui Mircea Eliade, dar, precedând-o, a contribuit la omologarea talentelor celeilalte". Comentase, de altfel, cel dintâi, în 1928, manifestul intitulat Itinerar spiritual (1927), fapt pomenit de Eliade în
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
de aparat îi repugnă, dar în același timp nevoia unui sens spiritual îl împiedică să cadă la teapa pleziristă a plebei. Vrînd să fie un tip uman și nu o teapă subumană, autorul își satisface nevoia de spirit în trei împrejurări: citind cărți, întîlnind personalități sau vizitînd locuri consacrate. În volumul Această lume nu e o concluzie, cea de a cincea carte a autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
este fără îndoială o melodramă care extrage din substanța romanului lacrima ca și musicalul de altfel. Iar aceasta stă nu atât în gâtul „cântărețului”, respectiv al actorului, cât în felul în care sentimentul este scos în prim-plan în toate împrejurările. Iar romanul lui Victor Hugo beneficiază de potențialul efuziv pe care sensibilitatea romantică îl infuza unei întregi generații de scriitori. Remarca lui Ortega y Gasset privitoare la romantism relevă direcția pe care Tom Hopper o dă filmului său: „Romantismul a
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
capabil să imprime publicații în zeci și sute de mii de exemplare. Drept urmare, s-a produs și o rapidă „democratizare” a creației: oricine putea avea acces la ziarul care conținea, obligatoriu, și fragmente dintr-un roman. Se cunosc efectele acestor împrejurări asupra structurii romanului de secol nouăsprezece: impunerea unei modalități narative episodice în egală măsură flexibilă și rigidă, respectarea strictă a temporalității, atenția sporită la logica expunerii și, pe cât posibil, evitarea unui stil parantetic. E de mirare că, sub astfel de
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
mai puternică decît norma morală, și ar fi sinucidere crasă ca, în loc să se prefere pe sine, artistul ar da atenție societății. Ceva din aceste trăsături le regăsim la Erich Bergel, al cărui geniu s-a lovit de timpuriu de ostilitatea împrejurărilor și de micimea semenilor. Născut la Râșnov în 1930, într-o familie de sași, în obiceiurile căreia cîntatul la violă, pian și orgă erau acte firești, Erich dă semne de precocitate la vîrsta de 3 ani, cînd reproduce fără greșeală
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
fericit. Disperat, pentru că mi s-a făcut brusc teamă că nu voi putea face niciodată parte din lumea grandioasă a unei astfel de muzici, fericit, pentru că simțeam că fac parte din ea.” (p. 22) Din acest moment vocația izbucnește în pofida împrejurărilor. Cum soarta sașilor după 1945 presupunea fie deportarea în Siberia, fie represaliile Securității, tatăl e arestat și mama rămîne să crească cei patru copii, din care doar Hans Bergel, viitorul scriitor, e destul de mare pentru a putea s-o ajute
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
el trăiește un om bun, din care-și scoate personajele angelice, și unul rău, din care-i fabrică pe ticăloși. Informa- țiile se găsesc într-o biografie a lui Dickens publicată de Claire Tomalin. Lui Eric Naiman, specialist în Dostoievski, împrejurarea i se pare necreditabilă, din mai multe motive. Dickens nu-l cunoș- tea pe Dostoievski, așa că de ce și-ar fi deschis sufletul, mai ales că trebuie s-o fi făcut în franceză? Dostoievski, la rându-i, era un interlocutor antipatic
D-D () [Corola-journal/Journalistic/3725_a_5050]
-
de numele străzii pe care locuia D.Drăghicescu, "rue d'Astorg": regele Carol I - încetat din viață la acea dată de patru ani, dar a cărui ascendență franceză a jucat, după cum se știe, un rol însemnat, mai cu seamă în împrejurările ascensiunii sale la tron - avea o străbunică cu numele "d'Astorg"4, pe linia bunicii sale paterne născute Murat. D.Drăghicescu a fost un gânditor redescoperit în ultimele două decenii: de la editarea volumului Ontologia umană, care cuprinde scrierile sale filozofice
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
vorba. Doar că aici misterul rămâne mister. E impenetrabil și inaccesibil. Și, pe deasupra, e strict personal. Șapca poetului are, în totului tot, ceva gogolian (de altfel, rusul e și evocat în cuprinsul ei): poetul își pierde faimosul accesoriu într-o împrejurare complet străină lui și, pentru că prozatorul posedă una identică, nu ezită să i-o ceară, convins că, de fapt, obiectul a migrat de unul singur. O întreagă cabală se naște de aici, căci până la urmă scenariul e plauzibil. Dacă nu
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
în vreme ce romanul poate suporta ca subiect o ființă cît de anodină, cu condiția să fie întruparea unui caracter pregnant: ambițiosul, gelosul, invidiosul etc. Și atunci valoarea biografiei vine din arta de a arăta cum o vocație inițială se împlinește în pofida împrejurărilor ostile, pe cînd valoarea romanului stă în arta de a descrie bogăția sufletească a lui fitecine. De aceea, biografia e exemplară și are rol educativ, în vreme ce romanul e ficțional și nu te învață nimic. În cazul volumelor lui Cosmin Budeancă
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
figuri prea insignifiante ca să merite o biografie. Dar citind interviurile de aici constați altceva: că victimele își descoperă virtutea abia în pușcărie, închisoarea aducându-le o calificare lăuntrică pe care în viața liberă nu ar fi sperat-o. În loc ca împrejurările să se împotrivească vocației, ele o scot la lumină, victima manifestîndu- se abia acum. Numai așa poți înțelege afirmația multora că închisoarea i-a schimbat în bine, scoțîndu-le din latență însușiri pe care nu le bănuiau. Ajunși în libertate, unii
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de Medicină a Universității „Carol Davila”, la catedra de Istoria Medicinei -, al cărui volum conține, adunate din arhive, anale și publicații ale vremii, 17 texte reprezentînd tot atîtea cuvîntări pe care medicii din vechiul regat le-au ținut în felurite împrejurări. Că e vorba de discursuri de recepție în Academia Română, de deschiderea oficială a unor instituții, de festivități aniversare, de interpelări parlamentare sau, pur și simplu, de cursuri inaugurale, trăsătura lor comună e că au fost ținute sub Carol I. Octavian
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
1932. Ediția este prevăzută, la finalul celui de-al treilea volum, și cu un Glosar, un Indice de nume și un Indice toponimic, toate trei, foarte utile pentru cititorul de azi. Editorul a avut de surmontat câteva dificultăți, decurgând din împrejurarea că Pavel Dan s-a stins înainte de a-și vedea tipărit volumul de debut. De pildă, pentru textele din Urcan bătrânul, cuprinse în volumul I, Aurel Podaru a ales, firește, ca text de bază pe cel din ediția princeps, pregătită
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]