3,572 matches
-
Socrate ar fi fost de acord cu aceast] modificare a poziției sale. În mod alternativ, el ar fi oferit un model diferit de raționament, care ar include cumva deciziile instantanee, dup] cum se pare c] au f]cut și stoicii; înțeleptul stoic, dac] a existat vreodat], ar ști, în orice situație, ce trebuie s] fac]. În orice caz, toți succesorii lui Socrate - chiar și Epicur, cel aflat în c]utarea pl]cerii - au fost dispuși s] accepte dou] dintre argumentele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
știe cum s] o redreseze. De fapt, oricât de mult] contemplare asupra adev]rului etern sau asupra structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui s] acționez acum. Stoicii îl urmeaz] pe acest drum orb, susținând idealul imposibil al înțeleptului, ale c]rui atitudini și acțiuni vor g]și cumva r]spunsul la rolul s]u predestinat în dramă cosmic]. La prima impresie, Aristotel pare s] ne ofere ceva mai promit]tor. El începe prin a respinge teoria cunoașterii a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] doctrin] susținea c] legile divine ne cer s] action]m în moduri care sunt în beneficiul tuturor, fie c] suntem sau nu conștienți de aceasta. Doctrina susținea c] aceste legi pot fi cunoscute m]car de c]tre cei înțelepți care i-ar putea înv]ta pe ceilalti: se arăt], de asemenea, ce recompense și pedepse acord] Dumnezeu pentru ascultare și neascultare. Filosofia moral] a secolului al XVII-lea are ca punct de plecare teoria dreptului natural clasic pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu susține în nici un fel, simplu sau direct, relativismul). Așa cum au ar]țâț dialogurile socratice ale lui Platon, suntem motivați s]-i ascult]m doar pe cei înțelepți din mijlocul nostru (Crițo, 44CD). Simplă diversitate în credințe nu este o respingere a posibilit]ții c] putem avea niște credințe mai bune ca altele, pentru c] sunt mai adev]rate și mai justificate decât restul. Dac] jum]țațe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
timpul necesar și suntem lipsiți de prejudec]ți, ar trebui s] ne gândim critic care sunt cele corecte sau cele mai bune, judecând dup] m]sura în care cultivarea lor îndeplinește finalit]țile oamenilor în general. De-a lungul timpului înțelepții au f]cut acest lucru; deci exist] supoziția c] e bine s] ai convingerile morale împ]rt]site de gânditori. Dar este doar o supoziție: unele dintre ele pot s] nu fie cele corecte. De exemplu, este corect s] gândești
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe: "Experiment-Interferențe și prospecțiuni în arta românească, anii '60-'90". Ambițioasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plec deja cu simțirea alertată la întîlnirea cu bucureștenii. Împărțiți și ei, știți doar, în două: unii cu sîrbii, alții cu americanii. Probabil măi voi afla în preajma Sfîntului Părinte,la vernisajul care mi-a perturbat vernisajul, voi fi, poate, în preajma înțeleptului Liiceanu (pro-american), sau în preajma nupreaînțeleptului CTP (pro-sîrb), voi fi, de ce nu? în preajma simpaticului echidistant Sileanu, care-mi concurează, joi, propriu-mi vernisaj, voi fi.. Dar în preajma cui nu voi fi! În orașul pierzaniei și-al strălucirii noastre. Sigur însă voi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă, reușea să-i țină atenți pe tropăitori chiar dacă, sau tocmai, le servea din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit, din Înțelepții Sionului sau din Savonarola. Pentru că zicerile astea sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe fățișe criterii politice)!; - spirite realmente distinse, rezistente la vocea de sirenă gîjîită, se trezesc brusc miruite, și ele, la Cotroceni, zîmbind ingenuu camerelor t.v.; - veșnicii comozi, oblomovii halatelor și papucilor lirici, așteptînd într-un cot poștașul cu pensia; - "înțelepții" care ne sfătuiesc să lăsăm politicalele în sarcina politicienilor de profesie; de-acord, dar unde să mai găsiți acești politicieni a căror sămînță a fost stîrpită, prioritar, de bolșevismul autohton postbelic?!; vedem doar prea bine recitalurile cu care ne regalează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motivele pentru care acceptăm valoarea de adevăr a unui enunț, lăsând, totuși, la o parte adevărurile prime, acestea având temeiuri "indiscutabile" (inducția și intuiția, cum vom vedea). E vorba, întâi, de opinia tuturor, sau de cea a majorității, sau a înțelepților, apoi, în cazul din urmă, a tuturor acestora, majorității lor sau a celor mai de seamă. Suntem, în felul acesta, în domeniul dialecticii, de vreme ce sunt puse la lucru "opiniile" oamenilor (ce exprimă cel mult adevăruri probabile). Lucrând în acest mod
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de a evita ceva, sau de a descoperi adevărul și a cunoaște, aceasta fie direct, fie ca ajutor la o altă chestiune de acest fel, asupra căreia mulțimea nu are nici o opinie determinată sau are o opinie contrară celei a înțelepților, iar înțelepții au o opinie contrară mulțimii, sai înțelepții au opinia contrară între ei și la fel oamenii din mulțime." Topica, I, 11, 104 b; p. 22. 92 " Premisa dialectică este o întrebare care apare probabilă sau tuturor, sau majorității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
evita ceva, sau de a descoperi adevărul și a cunoaște, aceasta fie direct, fie ca ajutor la o altă chestiune de acest fel, asupra căreia mulțimea nu are nici o opinie determinată sau are o opinie contrară celei a înțelepților, iar înțelepții au o opinie contrară mulțimii, sai înțelepții au opinia contrară între ei și la fel oamenii din mulțime." Topica, I, 11, 104 b; p. 22. 92 " Premisa dialectică este o întrebare care apare probabilă sau tuturor, sau majorității, sau înțelepților
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și a cunoaște, aceasta fie direct, fie ca ajutor la o altă chestiune de acest fel, asupra căreia mulțimea nu are nici o opinie determinată sau are o opinie contrară celei a înțelepților, iar înțelepții au o opinie contrară mulțimii, sai înțelepții au opinia contrară între ei și la fel oamenii din mulțime." Topica, I, 11, 104 b; p. 22. 92 " Premisa dialectică este o întrebare care apare probabilă sau tuturor, sau majorității, sau înțelepților, iar dintre aceștia, sau tuturor, sau majorității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțelepții au o opinie contrară mulțimii, sai înțelepții au opinia contrară între ei și la fel oamenii din mulțime." Topica, I, 11, 104 b; p. 22. 92 " Premisa dialectică este o întrebare care apare probabilă sau tuturor, sau majorității, sau înțelepților, iar dintre aceștia, sau tuturor, sau majorității sau celor mai de seamă, cu condiția să nu fie un paradox." Topica, I, 10, 104 a; pp. 21-22. 93 Acestea diferă numai în privința formei de exprimare. De aceea, Aristotel susține că numărul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian tradițional. Înțelepciunea sa nu era considerată a fi în primul rând rezultatul cunoașterii și experienței, ci al ascezei, al unei inițieri speciale realizate prin ritualuri religioase și care pot oferi infinit mai mult decât experiența comună. Pe lângă fundamentul religios
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor înzestrați cu un har special - sfinți, preoți, prezicători-, fie prin intermediul unor „semne” - conjunctura astrelor, vise, fenomene meteorologice, configurația măruntaielor păsărilor - descifrate de specialiști care „știu” tehnica interpretării acestora. „Înțelepții” și „bătrânii” reprezintă instanțe cu importante componente charismatice în aceste societăți. Există însă și forme mai moderne: mitul supraomului, al geniului în ideologiile de tip totalitar și chiar mitologia „specialistului” în societatea actuală. Criterii mascate de alegere aleatorie. Adesea, decidentul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității putem găsi o gamă imensă de criterii aleatorii mascate, unele dintre ele extrem de bizare: consultarea aștrilor, a oracolelor, fixarea de zile faste și nefaste pentru diferite activități, consultarea ghicitorilor, înțelepților. Criteriile aleatorii mascate prezintă trei caracteristici generale. În primul rând, ele sunt criterii aleatorii în raport cu valoarea potențială a alternativelor între care urmează să se aleagă, acordându-le deci tuturor acestora o șansă egală de a fi alese. Configurația aștrilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al meu și Dumnezeu al meu (nearticulat), ca să nu socotească cineva că îl numește Domn și Dumnezeu după asemănarea noastră sau a Sfinților îngeri. Căci sunt mulți domni și dumnezei (zei) în cer și pe pământ, cum ne-a arătat înțeleptul Pavel (I Cor. 8, 5), dar Unul este Domnul și Dumnezeu, ca Cel născut din Tatăl, Care este Domn și Dumnezeu după fire. În acest înțeles a spus: Domnul meu și Dumnezeul meu. Mai important pentru dovedirea acestui adevăr este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XVIII, în PSB, vol. 15, p. 112) „Au fost mulți regi și tirani pe pământ înainte de El; se istorisește despre mulți înțelepți și vrăjitori la caldei și la egipteni și hinduși. Care dintre ei, nu zic după moarte, dar încă trăind a putut să-și impună atât de mult puterea, încât să umple tot pământul de învățătura lui și să întoarcă de la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai simple, a umbrit pe sofiști și a golit de putere învățăturile lor, atrăgând pe toți la Sine și umplând bisericile Sale. Și ceea ce e uimitor este că pogorând la moarte ca om, a făcut de nimic vorbăria făloasă a înțelepților despre idoli. Căci a cui moarte a alungat demonii? Sau de moartea cui s-au înspăimântat dracii, ca de a lui Hristos?24 De aceea unde se rostește numele Mântuitorului, de acolo se alungă orice demon. Și cine a smuls
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut rătăcirea fiecăruia, îi atrage pe toți oamenii de la toate, încât unii calcă în picioare idolii cărora li se închinau, alții ard cărțile cu vrăjitoriile de care se minunau, iar în locul înțelepților aleg tâlcuirea Evangheliilor; pe cei cărora mai înainte li se închinau îi părăsesc, iar lui Hristos celui răstignit, de Care râdeau, I se închină, mărturisindu-L ca Dumnezeu; și așa numiții de ei zei sunt 25 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Pacea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sau printr-o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar episcopii au compus această scrisoare în legătură cu adăugirea cuvântului deoființă (ομοούσιος).” (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 53) „Tot așa și în ce privește expresia
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
In. 14, 17). Căci cunoștința despre fiecare din ei se referă la amândoi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a VII-a, în PSB, vol. 38, p. 237) „Dar mă întreb cum, deși păreți să fiți înțelepți și nu puțin exercitați prin raționamentele din afară (eline) în capacitatea de-a cugeta cele rele, socotind că micșorând pecetea lui Dumnezeu-Tatăl, adică pe Fiul, nu cunoașteți că-L micșorați atât pe Acesta, cât și pe Acela, a Cărui pecete
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că Amfilohie a uitat, l-a poftit să-i dea salutul de rigoare. El însă spuse: Îi este de ajuns propria-i cinstire. Întristat, împăratul s-a gândit că afrontul adus fiului este o jignire pentru el însuși. Apoi prea înțeleptul Amfilohie i-a dezvăluit hotărârea intenției sale și a spus cu glas tare: Vezi, împărate, cum nu poți admite să se aducă o jignire fiului tău? Crede dară că și Dumnezeul tuturor îi detestă pe aceia care se încumetă să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămășiță de stricăciune 101, ci, precum a spus înțeleptul Pavel despre trupul acesta: Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere (I Cor. 15, 43). Dar ce poate fi învierea trupului întru putere și slavă, dacă nu lepădarea a toată slăbiciunea și necinstea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]