3,914 matches
-
de toamnă, cu lună plină. După primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-au făcut să-și aducă aminte că odată cu detunătura a simțit și o lovitură puternică în umăr.... Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asta? ― Nu mare lucru. Doar că acușica, când vor porni ploile, au să înceapă și aplicațiile: de zi și cele de noapte, cele mai plăcute... Atunci să te văd, Todiriță băiete! ― Ție ce îți pasă? Îți umblă gura ca melița: „încărcați, distanță... înălțător”... și câte alte comenzi... iar dacă ceva nu-i bine, urmează „la loc comanda!” Te-ai întrebat tu ce are de tras unul ca mine? Un amărât de servant? Știi tu câte zeci de kilograme ridic eu într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În momentul în care aparatul se declanșează, lumina cade pe senzorul CCD sau CMOS; pixelii sensibili la lumină din componența acestuia generează un semnal electric analogic. Senzorul de imagine este, așadar, o unitate analogică. Aceasta operează cu fotoni și electroni încărcați și descărcați sub acțiunea luminii. Semnalul electric analogic care iese din senzor conține „date electrice”, transmise unui procesor de imagine ce funcționează ca un convertor analogic-digital. Acesta captează impulsurile electrice (care sunt transformate în timpul procesului în tensiuni electrice de ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pereți de plictiseală. Tot timpul se izbea de nevastă-sa, unde mergea el apărea și ea iar lui i se părea că îl privește cu reproș, parcă întrebându-l de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească cârciuma, ieșea din orășel și urca pe munte. Umbla prin pădurile seculare, ajungând tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e un drum de două ore, deci aici ajunse într-o oră, o oră și jumătate. De unde știi? Dom' inspector, spuse repede Vasilică, doar nu merse cu spatele! Cam atât fac șoferii de la exploatare pe drum. Cel mai mult durează încărcatul și descărcatul camioanelor. Știți cum se face asta? E o chestie foarte interesantă și periculoasă totodată. Să vă explic! Lasă, nu mai pierde timpul! Dacă o să vreau să aflu, mă voi duce sus, la exploatare, să văd cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă prin el pe Domnul, și zi: "Mă voi tămădui de boala aceasta?" 9. Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luînd cu el un dar, tot ce era mai bun în Damasc, patruzeci de cămile încărcate. Cînd a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: "Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: Mă voi tămădui de boala aceasta?" 10. Elisei i-a răspuns: "Du-te și spune-i: Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
populații manipulate așternuse un strat gros de uitare. Spun în titlu că „Istoria...” este o cronică a cronicarilor, deoarece ziariștii sunt cei mai autentici eternizatori ai faptului cotidian nud, ce surprind viața cât mai detaliat și mai plină de semnificații, încărcată mai întotdeauna cu stări emoționale, ce nu-și pierd forța de penetrație, o dată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, exercită asupra noastră, peste vremuri, o stare nostalgică de transmigrație, de transpunere în alt timp aparținând transcendentului, empatizându-ne și copleșindu-ne aproape figurativ
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
de călătorie scot colții, atunci când felinarele de pe traseu luminează scurt cărțile din colecția „Biblioteca de artă“. Artistă deci? Mă apropii și aștept răbdător felinarul, care luminează la suprafață cotorul unui volum despre pictura lui Kandinsky. Țin minte că geometria lui încărcată, lumea lui tăiată în colțuri era prea dură pentru mine. Într-una din după-amiezele pierdute în București la Dalles, o băbătie vorbea despre înrudirea artei lui K. mai degrabă cu muzica, în sensul că nu e expusă percepției simultane ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o percep; una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar nurlie, cu teul mai mare ca ea, iese potrivindu-și pasul pe acorduri - așa-s acum diminețile, poate și printr-un reflex al dispoziției mele mai puțin încărcate. Mesele duminicale de la soră-mea, care începuseră ca un fel de bucurie a reuniunii de familie, de acum se lăsau mereu cu ceartă, până când tot Zina a dat dovadă de înțelepciune și nu ne-a mai însoțit. Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce-a făcut? Soțul ei, ăla fără picioare!! insistă unchiu-meu. N-avea nici un soț, spune bătrâna după o cumpănire, pe un ton ce nu îngăduie replică. Zina încearcă de zece minute să-mi spună că epicul meu era prea împrăștiat, încărcat, zeci de nuvele între care legătura e artificială... Dacă nu mi-am luat nici o zi de concediu cât a stat ea la noi, acum îmi zic că, în ziua când mi-l voi lua, va pleca și ea, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de Creața mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar când un nou grup apărea pe poartă, venea țintă la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o săptămâna te faci bine. Dacă ai nevoie de Zamfira... ― Da, trimite-mi pe Zamfira, mi-a spus fără să mă privească. (Îmi evita privirea și o făcea destul de stîngaci.) În atmosfera încărcată a camerei de spital plutea amenințătoare explicația, marea explicație. "Cum ai ajuns aici? Ce s-a întîmplat? De ce m-ai înșelat?" Totuși, în ciuda acestor întrebări inevitabile pe care trebuia să i le pun și la care trebuia să-mi răspundă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și de poezie. Lucrul acesta este de mirare și ar putea face gelos și pe cel mai înzestrat dintre poeți. Dar acestea sunt doar considerațiile mele proprii, așa încât să nu mă îndepărtez prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Omul puse jos unul dintre panourile de metal. Retrase rapid matricea din fantă, o puse jos și luă un obiect strălucitor. Din cauza sclipirii, Gosseyn nu recunoscu imediat obiectul, mult diferit de matricea precedentă: o matrice de distorsor în bună stare, încărcată. Gosseyn ieși din ascunzătoare și se îndreptă spre individ. Era la trei metri când celălalt îl auzi. Înțepeni și se întoarse încet. - Vă rog să mă scuzați, domnule, zise. dar am primit ordin să vin să lucrez aici, la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
copil, iar concluziile la care ajunseseră cei doi rămaseră secrete. În orice caz, Nobuo s-a întors la Kiyosu în culmea încântării. Dădea impresia unui om de rând foarte mulțumit de sine însuși, ceea ce însemna și că avea conștiința întrucâtva încărcată. Evita să-l privească pe Hideyoshi în ochi. Și unde era Hideyoshi în ziua a optsprezecea din Luna Întâi? Ce făcea? Însoțit doar de câțiva vasali de încredere, ocolea, pe la miazănoapte, lacul Biwa, traversând, pe furiș, zona montană de pe granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur, dar adevărat. Hai să fim serioși, dacă îi dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat. Ce se întâmplă? Pe neașteptate am sesizat că în atmosfera deosebit de încărcată a cenaclului lui John Euripide se strecurase încă ceva, o stare cu totul și cu totul nouă, pe care treptat și numai cu mare greutate am identificat-o ca fiind un zgomot de fond total necunoscut, ceva care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a fost cât se poate de înțelegătoare. Ne întâlnim la Gustav pentru o gustare la ora șase. Am fost sincer cu fata și i-am spus cât eram de singur și bolnav și întors pe dos. * Programul anunța o zi încărcată. Prânzul m-a prins în agenția din Sixth Avenue, stând la coadă alături de alți tipi, pentru un loc ieftin în avionul mare cu trup fusiform. Asta e compania aeriană pentru săraci: noi suntem săracii acestei companii. Au redus tarifele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era falsificator de bani și fusese săltat de multe ori. Una din nereușitele lui bancnote de cinci lire se mai află încă înrămată deasupra barului de la Shakespeare. Arată groaznic. Ca un prosop de față. Chiar tatăl meu are un cazier încărcat, un precedent realmente util - mira-m-aș să existe în bătrâna Londră pârnaie pe care Barry să n-o fi văzut niciodată pe dinăuntru. Fat Paul a trecut pe acolo pentru vătămare corporală, răni încă vizibile și urâte. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o scenă care i-a tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în perne și a început să plângă în hohote. Îl plângea pe el? Poate!?... Dar în primul rând se plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]