4,770 matches
-
că nu există om bun în stare pură”-îi spune tînărului Doctor care îl asculta încîntat. „Pentru că însuși idealul prezintă potențialitatea viciului. Dar ceea ce-am văzut întoarce efectiv stomacul pe dos. Tu cum suporți meseria asta?” Doctorul se spală îndelung pe mîini, pe față, se șterge cu un prosop albăstrui și apoi îi răspunde. „-...Pentru că așa e lumea. Ce-ai vrea să fac? Să mă sinucid pentru că nu-i elegantă ca-n postere? Sau să mă fixez în cine știe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
contrazicem spunînd același lucru. Îi povestesc despre ciudata pasăre care mă urmărește. Rîde cu poftă iar eu mă molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ți-e foame de aer, de o ultimă pulsație a inimii, atunci cînd totul te îneacă? În suferința finală devii vierme și tu crezi că un vierme mai poate fi fericit!...” 14 La căpătîiul meu, Doctorul privește cu atenție. Examinează îndelung aparatura, lenjeria, mobilierul. Apoi, ochii lui zăbovesc asupra vitraliului. Concentrarea e maximă, privirea, fierbinte. Deschide o carte și începe a recita cu voce tare. Cuvintele sale plutesc parcă în aer, umplînd încăperea și prind a intra încet în lucruri îmbibîndu-le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înoată, zboară. Cerul se umple cu fîlfîit de aripi iar apele mustesc de mulțimea clocotitoare a peștilor. „-39,2˚”-răsună o voce ce nu primește nici un răspuns. În jur, pămîntul se umple de animale nemaivăzute. Și văd Treimea chibzuind, hotărînd îndelung cum să mă facă luîndu-i mai bine chipul. Mă recunosc. Și mă așez. Pămîntul e cald și prietenos. Și cuminți, în jur se plimbă toate fiarele. N-am cum mă teme. Blîndețea mă-ndeamnă și nu cunosc frica. Lîngă mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-am spălat, m-am îmbrăcat frumos și, la plecare, mi-am sărutat îndelung soția și copiii ca pentru o despărțire mai lungă. Unul din ei chiar m-a rugat: „-Tata, nu pleca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-am spălat, m-am îmbrăcat frumos și, la plecare, mi-am sărutat îndelung soția și copiii ca pentru o despărțire mai lungă. Unul din ei chiar m-a rugat: „-Tata, nu pleca!” L-am mîngîiat și i-am făgăduit că, la întoarcere îi voi aduce ceva bun. Revăd aleile, lumina filtrată catifelat de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ai venit în iarnă, cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
n-ar fi făcut pasul îngrozitor de a avea o aventură, de a crede că era îndrăgostit de altcineva, dacă n-ar fi fost vina mea. James nu era fustangiu. James nu era o persoană frivolă. James se gândea bine și îndelung - după părerea mea, mult prea bine și mult prea îndelung - la toate. El nu făcea nimic nebunesc sau disruptiv doar așa, de amuzament. Probabil că nu avusese nici o alternativă. Probabil că ajunsese să fie exasperat. Totul avea să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de a crede că era îndrăgostit de altcineva, dacă n-ar fi fost vina mea. James nu era fustangiu. James nu era o persoană frivolă. James se gândea bine și îndelung - după părerea mea, mult prea bine și mult prea îndelung - la toate. El nu făcea nimic nebunesc sau disruptiv doar așa, de amuzament. Probabil că nu avusese nici o alternativă. Probabil că ajunsese să fie exasperat. Totul avea să fie în regulă. Într-un final, totul avea să revină la normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu jet de apă. Ordonezi ideile, Îți vin buluc altele, țipi, te controlezi, pui un pansament. Lucrezi cu lupa, tai un fir epic prea lung, desfaci o replică, strîngi un șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la percheziția la pielea goală. Organele de ordine sîrbești (numai ofițeri) au controlat cu minuțiozitate bagajele și buzunarele celor doi desfigurați, zăbovind Îndelung asupra briceagului de desfăcut conserve. Au căutat urme de sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se autodenunțe, nu ei erau agresorii celor șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o să mă gîndesc și-am ieșit glonț din restaurant și m-am făcut beton În camera mea, nu puteam să plec, o iubeam pe Mașa, am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că sînt doar figurantul optimist al călătoriei altcuiva, mai ales că aveam 34 de ani. PÎnă la Praga am Încercat, În cușeta de dormit, să descîlcesc ghemul de impresii contradictorii ce mi se rostogolea deja prin minte. Extazul atît de Îndelung așteptat se transformase, printr-un contact prelungit cu exersata resemnare că nu voi pleca niciodată nicăieri, Într-un peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajunge niciodată pînă acolo, apoi Îmi apar În minte Palatul de Justiție, Ntre Dame și Beffroi, numit și Tour de Halles, unul dintre cele mai frumoase monumente din Flandra. Negre dantelării pietrificate demult, gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea de-a nu fi văzut ineditul. Alost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te cunoască, și ajung foarte repede, după două pahare de whisky, se Întîlnesc oficial o dată pe săptămînă, după niște reguli stricte, În prima jumătate de oră de lucru tratează cele mai diferite teme mi-au povestit că odată au deliberat Îndelung problema veverițelor, sînt prea multe, altă dată au decis să nu mai susțină parlamentul , apoi se relaxează, este o ocazie oficială, cu o tradiție de două sute de ani, de-a uita de chestiunile importante pe care tocmai le-au discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Torc peste timp fuioare de lumină din gânduri pasagere și-mi înfășor sufletul în mănunchi de raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu speranța și-mi promit drum liber spre bucurie în timp ce-mi trag peste ochi vălul cernut al lacrimilor
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
nu are rost să se vorbească mai întâi, indiferent dacă va fi amintită mai încolo, ca și celelalte, de altfel, ori va fi ignorată sau uitată. Acum altceva este mai important. Ca de obicei, bătrâna doamnă Marga Pop a scotocit îndelung în geanta roasă la colțuri după cheia pe care niciodată nu știa sigur în ce despărțitură o pusese, în întuneric, în fața apartamentului, fără să aprindă becul culoarului îngust la intrarea căruia se legănau câteva pale din lumina scărilor. Apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâi? Cum să spună mai întâi? Al patrulea cerc Starea de teamă și de neliniște n-o părăsi nici după două săptămâni de stat acasă. Se ridica din pat cu greu și se urmărea zilnic în oglindă, mijindu-și ochii îndelung asupra chipului slăbit, reflectat ușor tulbure. S-a schimbat atât de mult? Mințea oglinda? Încerca să se poarte firesc, ca și cum nimic nu se întâmplase. Nimic deosebit. Dar în fiecare noapte o pătrundea un fior rece, din senin, îi strângea zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-o putea mărturisi nimănui, înainte de toate pentru că nici ea n-o înțelegea. Apoi fiorul se risipea și lăsa în loc un gol insuportabil. O vreme rămânea rezemată de pernele sprijinite de tăblia patului, privind lucrurile din jur, pe îndelete și îndelung, de parcă le-ar fi văzut prima oară sau trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în mână, și-a vopsit buzele, le-a șters, și le-a vopsit din nou, străduindu-se să le dea o formă oarecare. Cum va fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci pentru ceilalți, ea prefera citronadele, siropurile, vinul îndoit cu apă și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce mai: tot tacâmul! Și, dincolo de asta: dacă eu n-aș ști nimic din ce a fost, aș pricepe ceva?“ Dar nu terminase încă! „Adică o să vrei să-mi amintești în amănunt și mărturisirea lui de «credințăă că a reflectat îndelung înainte de-a lua cuvântul și c-a pus în balanță și experiența sa, vechimea sa, vârsta sa, încât cele spuse de el să nu se arate conjuncturale, ci să fie o modestă - nu se poate, nu-i așa? fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-a spus ce înseamnă asta. Au hotărât să se vadă a doua zi. „Pot oricând și la orice oră, sunt liberă să fac ce vreau“, i-a zis. Tramvaiele înaintau anevoios prin nămeții din nou proaspeți. A așteptat-o îndelung, credea că nu mai vine, când a apărut, tremurând de frig. „Hai să intrăm undeva“, i-a spus repede. „Nu vreau într-un restaurant, nu-mi place. Du-mă la tine, dacă stai tot acolo. Nu-i nimic, du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]